28 mai 2022
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

,,PE AICI NU SE TRECE ... 6 august 1917 - Bătălia de la Mărășești, o victorie marcantă a României în timpul Primului Război Mondial

6 august 2021 р. | Categorie: Noutăţi

6 august 1917 - Bătălia de la Mărășești 

O zi plină de semnificații, cu o puternică încărcătură emoțională. 

A fost ziua care a decis în mod covârșitor soarta României. 

Dragostea față de țară și credința că vor reuși i-au îndemnat pe militarii noștri să continue să lupte cu demnitate și să strige cu toată puterea  ,,PE AICI NU SE TRECE”, oferind astfel o victorie marcantă României în timpul Primului Război Mondial.

#PrimulRăzboiMondial #Mărășești #MApN #ArmataRomânieiDragostea față de țară și credința că vor reuși i-au îndemnat pe militarii noștri să continue să lupte cu demnitate și să strige cu toată puterea  ,,PE AICI NU SE TRECE”, oferind astfel o victorie marcantă României în timpul Primului Război Mondial.

#PrimulRăzboiMondial #Mărășești #MApN #ArmataRomânieiLuptele de la Mărășești s-au desfășurat în perioada 24 iulie/6 august - 6 august/19 august 1917 în zona Vrancei, în spațiul dintre râurile Putna, Siret și Zăbrăuț. Obiectivul strategic al forțelor inamice era străpungerea frontului și înaintarea pe valea Siretului spre Adjud. După cum se știe, acest deziderat nu a fost atins.


Una dintre cele mai aprige bătălii ale Primului Război Mondial.Succesul înregistrat de Armata II la Mărăşti a determinat Puterile Centrale să îşi revizuiască strategia. Se renunţă la ofensiva în zona Nămoloasa, iar forţele germane sunt proiectate atât în zona Oituz, cât şi în sudul Moldovei – la nord de Focşani, în punctul strategic Mărăşeşti. Prin victoria pe frontul românesc, Germania şi aliaţii săi urmăreau intrarea în Ucraina, creându-se, astfel, premisele ideale pentru câştigarea războiului în est. Sub semnul Coroanei, cu Regele Ferdinand care avea să câștige renumele de Întregitorul și cu Regina Maria nelipsită de lângă soldații răniți, România a căștigat respectul marilor puteri care, în 1918, aveau să accepte Marea Unire a tuturor românilor.

Bătălia de la Mărăşeşti s-a desfăşurat în trei etape, din 24 iulie/6 august până în 21 august/3 septembrie 1917, pe o lungime a frontului de aproximativ 35 km şi a fost cea mai importantă confruntare miliară de pe frontul român din vara anului 1917. Forţele care s-au opus în timpul luptelor au fost semnificative:pe de o parte, Armata IV rusă – compusă 84 de batalioane, 32 de escadroane, 79 de baterii – şi Armata I română – alcătuită din şase divizii, printre care una de cavalerie, trei brigăzi, Grupul de artilerie grea, Grupul II aeronautic, iar de partea Puterilor Centrale, Armata IX germană(general de infanterie Johannes von Eben) – formată din 174 de batalioane, 16 de escadroane, 150 de baterii, trei escadrile, o companie de ciclişti ş.a.

Prima etapă. Puterile Centrale câştigă teren

Luptele au început în dimineaţa zilei de 24 iulie/6 august, când, la ora 7.30, Corpul I german, condus de gen. Kurt von Morgen, a atacat Divizia 34 infanterie rusă, reuşind să rupă frontul pe o adâncime de 3 km şi o lungime de 10 km. La cererea ruşilor, gen. Constantin Christescu, comandant al Armatei I, a ordonat intervenţia Diviziei 5 infanterie la vest de Siret, reuşindu-se oprirea germanilor de a ocupa trecerile peste râu. În dimineaţa următoare, feldmareşalul August von Mackensen redirecţionează atacul spre nord, forţând trupele româno-ruse să se retragă 2 km şi să abandoneze satul Doaga. Diviziile 71 infanterie rusă, 9 şi 14 infanterie române  au intrat pe câmpul de luptă pentru a acoperi vidul lăsat de Divizia 34 rusă, decimată aproape în întregime de nemţi.

Următoarele două zile au fost marcate de atacuri violente ale germanilor şi de pierderi în rândul armatei româno-ruse. La 28 iulie/10 august, a avut loc o contraofensivă a trupelor Antantei pentru recuperarea intrândului realizat de inamic între comunicaţia Focşani-Mărăşeşti şi Siret, la care au participat Diviziile 5 şi 9 infanterie române şi 13 şi 71 infanterie ruse. Totuşi, confruntarea a fost violentă, iar trupele româno-ruse nu au putut recupera satul Doaga. Din cauza acestui eşec apar neînţelegeri între gen C. Christescu şi gen. Aleksandr Ragoza privind desfăşurarea operaţiunilor din ziua următoare. Comandantul român, susţinător al opţiunii unei acţiuni ofensive, este înlocuit cu gen. Eremia Grigorescu, şi este creat un comandament unic româno-rus sub comanda generalului rus.

A doua etapă. Marea victorie a românilor

Cea de-a doua etapă, iniţiată la 31 iulie/13 august, a fost deschisă cu o ofensivă a germanilor în zona Panciu, ce a determinat retragerea trupelor ruse cu 6 km. Gen. Ragoza a ordonat alinierea trupelor române la linia noului front, ceea ce însemna cedarea localităţii Mărăşeşti, măsură contestată de gen. Grigorescu. S-a creat o nouă criză la nivelul comandamentului ce, de această dată, a fost soluţionată prin demiterea gen. Ragoza şi preluarea conducerii de către generalul român.

La 1/14 august, von Mackensen a atacat în forţă trupele româno-ruse, înaintând câţiva kilometri în zona Chicera. Apare pericolul străpungerii aliniamentului de apărare. Totuşi, contraatacul trupelor române, aflate în spatele celor ruse, a ajutat la evitarea unei situaţii periculoase. În acelaşi timp, gen. von Morgen conduce un grup de soldaţi germani care atacă poziţiile române care asigurau protecţia podului de la Cosmeşti, silindu-le să se retragă şi să dinamiteze podul. După o perioadă de calm relativ, la 6/19 august 1917 a avut loc atacul general al trupelor Puterilor Centrale, marcând apogeul luptelor de la Mărăşeşti. Grupul de atac german condus de gen. von Morgen (format din 5 divizii de infanterie) a lovitul frontul dintre Panciu şi Mărăşeşti apărat de români. Cea mai intensă bătălie s-a dus în arealul pădurii Răzoare pentru cota 100, care domina zona şi asigura controlul ultimei terase spre Siret. Aici s-a remarcat compania de mitraliere condusă de Grigore Ignat, care, rezistând cu stoicism până la ultimul om, a întârziat avansarea inamicului, în vreme ce unităţile mari române au reuşit să reziste tuturor atacurilor.

În timpul celei de-a treia etape – 7/20 august – 21 august/3 septembrie – s-a înregistrat o slăbire a intensităţii confruntărilor, germanii făcând un utim efort de atac pentru îmbunătăţirea poziţiilor, în zona Varniţa-Muncelu.

Victoria de la Mărăşeşti a fost salutată de lumea liberă

La sfârşitul războiului, generalul Kurt von Morgen, consemna în memoriile sale:"Rezistența dușmanului, în special a românilor, a fost neobișnuit de dârză și s-a manifestat prin 61 de contraatacuri, în decursul celor 14 zile de luptă. Ele au condus mai ales la lupta cu baioneta." În imaginarul românesc, bătălia rămâne o piatră de hotar a istoriei pentru eroismul de care au dat dovadă soldaţii români, remarcându-se atât căpitanul Grigore Ignat şi generalul Eremia Grigorescu, precum şi eroina de la Mărăşeşti, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu.

Bătălia de la Mărăşeşti a durat 28 de zile, dintre care 15 au fost de luptă, iar 13 de acalmie relativă. În timpul confruntărilor, Armata I română a pierdut 27.410 oameni – anume 16% din efectivul trupelor române la începutul luptelor – dintre care 5.125 de morţi, 9.818 de dispăruţi şi 12.467 de răniţi. Armata IV rusă a suferit şi ea pierderi umane semnificative, aproximate la 25.650 de oameni – 7.083 de morţi, 10.400 de răniţi şi 8.167 de dispăruţi. În tabăra germană, Armata IX a totalizat un număr cuprins între 60.000-65.000 de oameni morţi, răniţi şi dispăruţi.

Fără a insista asupra urmărilor acestor lupte și a desfășurării lor, vă punem la dispoziție o hartă publicată, pentru a avea o mai bună reprezentare spațială a acestora. De asemenea, vă prezentăm câteva documente fotografice din fondurile și colecțiile pe care le deținem cu privire la efectele bombardamentelor sau la vizita făcută de regina Maria în zona frontului.

Totodată, supunem atenției dumneavoastră o scrisoare adresată regelui Ferdinand, redactată de principele moștenitor Carol în data de 2 august 1917, la Ghidigeni, cu privire la pierderile înregistrate de Divizia 5 Infanterie şi Divizia 9 Infanterie, necesitatea întăririi efectivelor, schimbarea unor ofițeri la nivelul comandamentelor, maniera în care se luptă trupele ruse. El arată că trupele marilor unități menționate anterior ar trebui să se refacă, fiind epuizate și cu efectivele mult reduse. Precizează că Divizia 5 Infanterie a rămas cu aproximativ 3000 de militari, iar pentru a completa trupele până la 12 000 nu sunt oameni. Din Divizia 5 Infanterie a făcut parte și cunoscutul Regiment 32 Infanterie „Mircea”. Această scrisoare, alături de însemnările făcute de regina Maria în jurnalul său, reliefează implicarea principelui moștenitor Carol în evenimentele din vara anului 1917, în efortul comun de a rezista ofensivei inamice.

Ziua precedentă redactării scrisorii se încheiase cu un bilanț dureros pentru Divizia 5 Infanterie. Ea pierduse 49 ofițeri și 2778 soldați, morți și răniți, iar 3500 erau dispăruți. În acea zi inamicul a cucerit pădurea Prisaca, dar nu și podul de peste Siret. În ziua următoare podul de la Cosmești a fost aruncat în aer de unitățile române (Colonel dr. Vasile Alexandrescu, Operația de apărare de la Mărășești, în Istoria militară a poporului român, vol. V., coord. general –locotenent Ilie Ceaușescu ș.a., Editura Militară, București, 1988, p. 597).

Abnegația cu care regina Maria s-a dedicat cauzelor umanitare, între care se numără și îngrijirea răniților, este cunoscută. În acele vremuri acesta a vizitat spitalele din zonă și a ajuns în apropierea primelor linii de apărare. Cu privire la întâlnirea avută cu generalul Grigorescu, din data de 1/14 august 1917, regina Maria nota în jurnalul său: „M-am dus cu automobilul la generalul Grigorescu, să-i fac o vizită, fiindcă am auzit că-i face plăcere. L-am găsit în mijlocul unui conseil de guerre și am fost invitată cu toată pompa să iau parte; am ascultat cu mare atenție, am analizat hărțile și am pus chiar câteva întrebări, a fost o experiență oarecum ciudată, fiindcă aveam de înfruntat primejdii de moarte. L-am lăsat acolo pe Carol [….] L-am luat de acolo pe Carol, care ne-a dus cu automobilul, pe mine și pe Mignon, până la o poziție foarte înaintată, pe Siret, de unde vedeam totul - de fapt nu vedeam mare lucru în afară de obuzele care ne explodau în față și deasupra capului. Încă de când ne apropiam de destinație aveam în stânga explozii care se țineau lanț - a fost o senzație ciudată, dar totul pare atât de simplu, încât nici nu îți poți închipui oribila realitate care se vede mult mai limpede în spitale. Ne-a tulburat foarte tare” (Maria, regina României, Jurnal de război 1917-1918, vol. II, Traducere din engleză de Anca Bărbulescu, Ediție îngrijită de Lucian Boia, Editura Humanitas, București, 2015, p. 118-121).

.

Text informații + foto:Arhivele Nationale ale Romaniei