Poetul-martir care s-a jertfit pe altarul neamului românesc pentru limbă,credință, adevăr, baștină, tradiții...

.. Anul acesta, în luna iulie s-au împlinit 52 de ani de la moartea tragică, iar la 18 august, 80 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai mari poeți bucovineni din perioada postbelică - Ilie Motrescu din frumoasa localitate montană Crasna din Nordul Bucovinei.

Poetul-martir, cel care s-a jertfit pe altarul neamului românesc pentru limbă, poezie, credință, adevăr, dreptate, neam, baștină, tradiții...

În ultimii peste 20 de ani s-au scris multe și s-au publicat despre opera, viața și destinul tragic al acestul vrednic fiu al neamului nostru.

Nu vom vorbi astăzi despre cele scrise și tipărite cu anumite detalii, căci cititorii noștri le cunosc deja. Reamintim pe scurt unle date biografice. S-a născut la 18 august 1941 în comuna Crasna. După absolvirea școlii și-a continuat studiile la institutul pedagogic din Bălți, la facultatea de filologie și muzică. După serviciul militar s-a întors în satul de baștină lucrând un timp profesor școlar. S-a transferat la Cernăuți, angajându-se ca lucrător literar în secția de cultură a unicului ziar românesc (moldovenesc pe atunci) „Zorile Bucovinei”. Îi păceau sportul și muzica, în special cântecele populare, cânta la vioară. În afară de munca de ziarist a scris și poezii, câteva reușind să le publice. A fost unicul poet ce n-a dedicat nici un vers epocii comuniste, lucru nemaiîntâlnit pe atunci.  Aproape trei ani a muncit la ziar, și în ziua de 26 iule a anului 1969 a dispărut fără urmă. A fost găsit cu stăruința familiei și a prietenilor, care cu eforturi supraomenești au descoperit asasinatul pus la cale de iscoadele fostului KGB sovietic. Aproape 20 de ani nimeni n-a avut voie să-i pomeneascvă numele. După ce „cortina de fier” a căzut au început a i se tipări poeziile, articolele publicistice, amintirile, însemnările... Odată cu apariția cărții „Hora vieții” (2000) îngrijită de fostul său coleg și prieten Ion Țâbuleac din Moldova, (acum trecut și el în eternitate), a început și suita de manifestări omagiale dedicate vieții și operei lui Ilie Motrescu.

Pe parcursul anilor cu eforturile și sprijinul fraților și surorii de  la Crasna a fost valorificată aproape în întregime ceea ce a fost găsit după dispariția fratelui lor, adică versurile începătoare, care mai apoi cu sprijinul unor oameni de bună credință au fost adunate între copertele cărții „Cântarea Carpaților”. Cartea a apărut la tipografia din Hliboca, grație ziaristului și poetului, redactor-șef al ziarului „Monitorul de Hliboca” Nicolae Șapcă. Au fost scoase la iveală aproape toate fotografiile poetului din copilărie până la tinerețea-i neterminată. Poezia sa matură, articolele publicistice, însemnările, citatele și câteva dedicații, cât și o serie de fotografii au fost adunate între copertele cărții „Hora vieții” apărută la Timișoara, grație lui Ion Țâbuleac. Cu câțiva ani în urmă tot regretatul deja Ion Țâbuleac a mai scos de sub tipar cartea  lui Ilie Motrescu „Am iubit cu atâta nădejde...” La București, neobositul domn Laurențiu Dragomir, acutalmente directorul APP Protecția Patrimoniului a scos de sub tipar cartea „Restituiri – Ilie Motrescu”. Personal am publicat până în prezent patru cărți dedicate poetului: „Ilie Motrescu – coborâtor din semeția dacă”, „De-a pururi logodit cu tinerețea”, „Nestinsă-i făclia Poetului”, „Cu gândul la poetul Ilie Motrescu”, materialele pentru ele adunându-le de prin ziare, or, le-am publicat mai întâi prin diferite ziare, dar mai ales puse la dispoziție de familia sa din Crasna. Tot cu sprijinul moral al familiei am reușit să scot cu câțiva ani în urmă  la editura „Cuvântul” din Herța, grație d-lui Vasile Bâcu, directorul editurii, ziarist, poet, redactorul șef al ziarului „Gazeta de Herța” o carte cu folclorul cules la baștină de harnicul poet intitulată „Pagini de folclor crăsnean”. De asemenea, la rugămintea mea doamna Maria Gulei din localitatea Banila pe Siret, poetă, prozatoare, traducătoare a tradus versurile poetului din culegerea „Cântarea Carpaților” în limba ucraineană. Avem astfel o carte de versuri bilingvă, pentru ca ucrainenii să cunoască opera poetului român. Tot această neobosită doamnă i-a dedicat în limba ucraineană și câteva poezii. În rest am publicat și continui să public prin ziare, reviste, broșuri, almanahuri, articole despre Ilie Motrescu nu numai în limba română, dar și în ucraineană, ba am publicat cu mai mulți ani în urmă și un articol întru-n ziar din Franța, cu sprijinul unui domn care ne-a citit lecții la cursurile de perfecționare a cadrelor didactice. La cei 75 de ani de la nașterea  poetului crăsnean am scos de sub tipar un scurt sumar bibliografic bilingv pentru bibliotecile din raionul Storojineț.

Zeci de scriitori, ziariști, profesori, oameni de știință, cultură, artă i-au dedicat  proză și versuri poetului crăsnean în diferite perioade și din diferite țări. Versuri i-au scris și publicat poeții populari și chiar copiii.

S-au organizat în toți acești ani 5 ediții ale Festivalului de poezie pentru copii și tineret „Ilie Motrescu”, sub egida Societății „Junimea” din Cernăuți, condusă de mulți ani de poetul, jurnalstul, redactorul-șef al postului de radio Ucraina Internațional Vitalie Zâgrea.  Avocatul, poetul și epigramistul Emil Ianuș din Horodnic, județul Suceava  i-a sculptat chipul său în lemn. Pe la începutul anilor 2000 dl Mihai Morăraș, scriitor, poet din Bucovina noastră, stabilit cu traiul în Moldova, sprijinit de un grup de buni români din Chișinău, dar și de aici, în special de poetul Arcadie Suceveanu, pe atunci Vicepreședintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, acum  Președintele ei, au organizat un amplu Simpozion Literar-Cultural „Ilie Motrescu – creație și destin. Am fost prezenți atunci cu membrii familiei, frații Ștefan, Nicolae și sora Maria, azi trecuți toți trei pe un alt tărâm.  

Le sunt sincer recunoscătoare ucrainenilor, dar și românilor, care prin intermediul meu au contribuit la înveșnicirea în neuitare a poetului crăsnean. Astfel regretatul compozitor ucrainean Cuzma Smali din raionul Chițmani, regiunea Cernăuți, a pus pe note muzicale un vers din culegerea „Cântarea Carpaților”, pictorul Mîcola Bendas din Storojineț, i-a pictat chipul, iar meșterița populară, profesoara Liubov Vascul din Mihalcea, r. Storojineț, a cusut chipul său pe un ștergar. O consătencă de-a ei, poeta populară Natalia Cornuta i-a dedicat o poezie în limba ucraineană. Profesorul de muzică din Pătrăuții de Jos d. Ion Costinean de asemenea a pus pe note muzicale câteva din versurile poetului, același lucru l-a făcut și consătenul său, muzicantul Nicolae Percic din Crasna. Simple traduceri ale unor versuri începătoare ale poetului au fost făcute de câteva profesoare de la școala din Cupca, în limbile ucraineană, rusă, franceză, engleză. Membrii cenaclului literar „Lămâița” ce activează de zeci de ani la CIE Cupca, condus de subsemnata,  i-au dedicat versuri, citindu-i opera. În permanență la ședințele cenaclului nostru se citesc poeziile poetului, fiind un model de inspirație pentru tânăra generație. Îi mulțumesc d-lui dr. inginer, profesorului Ilie Popa din Pitești, directorul Fundației MEMORIA, filiala Argeș, pentru ampla publicație despre Ilie Motrescu din anul trecut în Almanahul ce apare anual.  Sincere mulțumiri aduc și d-lui Nicolae Mușat, președintele Asociației Creștine de Binefacere ASCIOR din Buzău-România, pentru publicarea materialelor despre Ilie Motrescu în Antologia ASCIOR, dar și în  revista „Orizonturi spirituale”. Un cuvânt aparte și pentru Agenția BucPress și Euromedia care promovează toate manifestările noastre, inclusiv cele dedicate poetului crăsnean. Nu voi uita să menținez și publicațiile din România „Crai nou” de la Suceava, și cele online „Melidonium” redactată de scriitoarea Emilia Țuțuianu și „Logos și Agape,  redactor șef al căruia a fost până la neașteptata-i dispariție poeta creștină de la Timișoara  Mariana Gurza.

Zeci de prezentări de carte, comemorări, măsuri omagiale, câteva Simpozioane, Conferințe, Saloane de carte, expoziții, vernisaje dedicate vieții și creației lui Ilie Motrescu au avut loc în acești ani la Cernăuți, Chișinău, Rădăuți, Storojineț, Hliboca, Herța, Crasna, Pătrăuții de Jos și de Sus, Cupca, Ropcea, Prisăcăreni și în alte părți. O expoziție deosebită, grație efortului depus de directorul App Protecția Patrimoniului dl Lurențiu Dragomir a fost organizată în acest an la București la Muzeul Național al Literaturii Române sub genericul „Ilie Motrescu – 80 de ani de la naștere”. Recent ea a fost adusă la Crasna.  La deschiderea expoziției, dar și a noii camere–muzeu în memoria crăsneanului Ilie Motrescu, au participat personalități de vază din România, de la Cernăuți, din satele învecinate, profesori locali, rude ale poetului.

O contribuție însemnată în toate acestea îl are ziarul „Zorile Bucovinei” unde a muncit și creat poetul, care în permanență îi organizează măsuri comemorative și publică materiale de și despre poetul nostru. Anume în incinta acestui ziar i-a dedicat câteva cântece de jale artista Maria Iliuț, copământeana sa, la una dintre primele comemorări organizate pe la începutul anilor 2000. De rând cu „Zorile Bucovinei” o contribuție însemnată au și celelalte ziare românești din ținut „Libertatea Cuvântului”, „Concordia”, (acum ele apar online sau nu mai apar deloc) „Gazeta de Herța”, „Monitorul de Hliboca”, (acum Monitorul Bucovinean), „Meleag Natal” din Storojineț, a cărui dublaj românesc cu părere de rău nu mai apare. Materiale despre Ilie Motrescu au găzduit pe paginile lor și ziarele ce nu se mai tipăresc acum „Arcașul”, „Plai Românesc”, revista „Familia”, revista „Crasna”, almanahul „Țara Fagilor”. Mulțumiri ziariștilor care le-au redactat și publicat. Câteva articole au fost publicate și în ziarele ucrainene „Vidrodjennia”, „Osvita Bucovînî”, „Bucovinske vice”. De asemenea mai multe almanahuri, broșuri, reviste, ziare din România și Moldova au găzdut pe paginile lor de-a lungul anilor atât materialele mele, cât și ale altor publiciști, scriitori, poeți, ziariști, oameni de cultură, poeți populari din Bucovina, Basarabia și România. Vom menționa că în unele volume în limba ucraineană, în culegeri comune în limba română au apărut articolele mele proprii dedicate poetului din Crasna.

Țin să le mulțumesc bibliotecarilor din ținut, lucrătorilor sferei culturale, profesorilor, muzeografilor, Societăților, Asociațiilor, organizațiilor obștești, pentru prezentările de carte, întâlnirile cu familia poetului, expozițiile, vernisajele și omagierile organizate de-a lungul anilor în aceste instituții de învățământ, literare, culturale, muzeografice... Nu demult pe rețeaua de socializare Facebook a apărut pagina „Muzeul Ilie Motrescu” grație dl  Laurențiu Dragomir.

Un cuvânt aparte am de spus pentru membrii familiei sale de la baștină. Îmi plec capul cu pioșenie în fața memoriei lor luminoase, a celor doi părinți Ana și Ion, care le-au dat viață. Tatăl a fost dus la canalul Belomor de unde nu s-a mai întors. Opt copii au crescut fără de tată, având-o ca sprijin doar pe mama. Cinci dintre ei au obținut studii superioare. Dintre cei 8 copii din familia Motrescu în viață azi mai sunt doar doi: fratele Constantin (Tatinuț), vestit cojocar din Crasna care are deja peste 8 decenii de viață, și fratele cel mai mic Grigore din Basarabia. De tânăr a murit de o boală incurabilă de inimă fratele cel mare Vasile. Tragedia cea mare a familiei a fost moartea tragică a celui mai talentat dintre ei, a lui Ilie. Au suferit mult, au zâmbit prea puțin, și cu durerea pierderii fratelui drag s-au dus rând pe rând, profesorul Ștefan Motrescu, fratele mai mare George, a plecat subit profesorul, fostul primar, autor a 4 cărți despra Crasna, (ultima apărută post-mortem) și activist pe tărâmul românismului Nicolae Motrescu cu mai mulți ani în urmă.  A părăsit această lume și unica lor soră, profesoara și activista Maria Motrescu-Popescu, autoare a unei cărți de valoare. Anume ei toți mi-au pus atunci, când am început să scriu și să public despre fratele lor,  la dispoziție toate informațiile, fotografiile, mi-au povestit atâtea lucruri despre scurta-i viață. La rândul lor fratele Nicolae a scris și publicat 4 cărți, așa cum spuneam mai sus, iar sora Maria o carte cu proză și versuri. Anume fratele Nicolae a descris pe paginile unor ziare, dar și reviste din Bucovina și România viața și tragicul destin al scumpului lor frate. Ar merita aceste materiale adunate toate împreună pentru a fi întruchipate între copertele unei cărți. Despre regretații Motrești, frații Ștefan și Nicolae, am scos de sub tipar câte o carte despre fiecare. ( „Un fizician cu suflet de Poet” și „Ca bradul la poale de munte”, ambele apărute post-mortem). De asemenea ar trebui ca bustul poetului să fie ridicat la baștină, iar o cameră din casa memorială de la Crasna, unde a poposit cândva marele nostru poet național Mihai Eminescu, ar trebui să-i fie dedicată acestui vrednic fecior al Crasnei, care atât de frumos a scris cândva despre localitatea sa natală, despre oamenii harnici și vrednici de aici. Sunt încă multe de făcut, de organizat, de scris, de tipărit... Credem că manifestări omagiale fie chiar și parțiale vor fi organizate în acest an la Crasna, or, acolo sunt mulți nepoți de-ai poetului rămași ei acum să-l pomenească la cimitirul unde-și doarme somnul de veci, alături de mama Ana, sora Maria și bunii săi frați: Vasile, George, Ștefan și Nicolae, iar primăria locală, profesorii, lucrătorii sferei culturale să organizeze câteva măsuri comemorative dedicate memoriei marelui lor înaintaș.

Cu ani în urmă regretatul publicist, ziaris și istoric Dumitru Covalciuc, care a fost unul dintre acei ce au scris mult despre Ilie Motrescu, cunoscându-l personal, m-a numit la o ceremonie „Cronicara familiei Motrescu”. Este poate cel mai potrivit dintre toate câte mi s-au atribuit de când public, scriu, organizez câte ceva în memoria poetului plaiurilor carpatine. O expoziție de standuri cu fotografii, cărți, ziare, reviste, am și la muzeul istoric din satul Cupca, unde sunt profesoară de aproape 4 decenii.

Deaceea azi vreau să le mulțumesc tuturor care au avut fericirea și l-au cunoscut, au prietenit, au colaborat, au vorbit pur și simplu cu el în viață, prin ceea ce au făcut, fie cât de puțin, au scris, au compus, au recitat, au cântat, au publicat, au pictat, au cusut, au încrustat în lemn sau piatră, au pus pe note muzicale, au organizat expoziții de carte, festivaluri, conferințe, simpozioane, vernisaje. parastasuri, l-au poment cu o vorbă bună, oriunde și oricând pe poetul martir Ilie Motrescu. Să le dea bunul Dumnezeu sănătate și putere de muncă. Celor ce nu mai sunt să le fie țărâna ușoară și amintirea vașnică. Un cuvânt aparte am pentru copiii care i-au dedicat versuri, sau mici bucăți de proză, au recitat din opera poetului crăsnean la diferite evenimente, au ascultat cele relatate de maturi, să păstreze dragostea de carte, de poezie pe tot parcursul vieții.

Poetul Ilie Motrescu nu ne aparține doar nouă, el aparține acum lumii întregi. Dar este de datoria noastră a tuturor să facem tot posibilul ca lumea să nu uite niciodată de el și de toți acei ce s-au jertfit pentru noi pe altarul neamului în toate timpurile.

EleonoraSchipor, profesoară superioară, directoare pe principii obștești a Muzeului istoric al satului Cupca, membră a USLR din Moldova, a Ligii Scriitorilr din Moldova ( Filiala Iași), a Uniunii jurnaliștilor din Ucraina, vicepreședinta Societății regionale „Golgota”, Președinta Filialei ASCIOR-Cernăuți, membră a Societății pentru Cultura și Literatura română din Bucovina în numele lui Mihai Eminescu, membră a Uniunii Bibliotecarilor bucovineni, Laureată a premiului literar „Olga Kobâleanska”, Cetățeană de Onoare a satului Pătrăuții de Jos