29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Pentru mine Ziua Limbii Române este cu durere de inimă, cu lacrimi în ochi

30 august 2021 р. | Categorie: Noutăţi

Emil Cioran a spus atât de frumos şi semnificativ de Sfânta noastră Maternă: „Nu trăim într-o ţară, ci locuim într-o limbă”. Aş spune că sărbătorim Ţara Limbii Române. Această Ţară e o Icoană Sfântă, o comoară pentru care au luptat înaintaşii noştri şi au stropit acest pământ cu sânge şi cu lacrimi, ca şi noi să continuăm lupta pentru existenţa  Limbii.

Cunoaştem prea bine situaţia Limbii Române în şcolile noastre şi despre distrugerea fulgerătoare a şcolilor şi a claselor cu limba română de predare . Când mă gândesc cât de umilit şi înjosit este graiul nostru, nu pot să nu mă revolt!

Boianul, sat pur românesc, cântat de poetul-profet Mihai Eminescu, încetul cu încetul se ucrainizează. Cunosc bine Gimnaziul din Hliniţa, şi Şcoala Medie din Centru, deoarece am învăţat în ea, am activat ca profesoară aproape 50 de ani. Nici pe timpul sovieticilor nu s-a rusificat,  cum se procedează acum. Însă atunci erau învăţători ca Bizovi, Lungu, Bogoslaveţ ş.a., care au ştiut să se opună valului de rusificare şi au învins. Am scris cândva, că, un ucrainean, directorul Tcaci, a deschis Şcoala Medie „moldovenească”, iar o româncă a ucrainizat-o.

Pentru mine Ziua Limbii Române este şi cu durere de inimă, cu lacrimi în ochi, Oare ar trebui numai să cântăm şi să dansăm, să ne veselim, n-ar fi mai bine să luptăm, apărând cu toţii Graiul strămoşesc, cum au procedat înaintaşii noştri? Unii dau vina pe părinţi, pe profesori etc. , însă personal sunt de părerea că toţi poartă vina de ceea ce se întâmplă cu Ţara Limbii Române, iar vinovatul principal e politica de deznaţionalizare a neamului nostru mioritic, înfăptuită de guvernanţi.

Boianul s-a mândrit întotdeauna cu fiii săi. Un mare patriot şi apărător al Limbii Române a fost Vasile Botă, licenţiat în litere şi filozofie, fost profesor de română la Liceul „Ferdinand I” din Storojineţ şi la unele licee din Cernăuţi, a fost un veritabil cultivator de frumuseţe lingvistică şi un om de o mare bunătate. Un alt protector al Maternei a fost Dumitru Coriiciuc, licenţiat în litere, fost profesor la Liceul Militar „Ştefan cel Mare” din Cernăuţi. A predat limba română, era un mare îndrăgostit de limba română, de Creangă şi Eminescu! A fost foarte exigent, spunea că nota 10 merită doar Dumnezeu, 9-profesorul, iar de la 8 în jos – elevul.  Deşi ucrainean de origine, a murit de foame, fiindcă nu i s-a acordat pensie din motivul că a predat la Liceul Militar, instruind ofiţeri români, care au luptat împotriva uniunii sovietice.

Deci, generaţia tânără are de la cine lua exemplu de demnitate şi curaj pentru continuitatea neamului românesc, pentru păstrarea şi perpetuarea  limbii române, pentru stoparea ucrainizării Boianului.

Eleonora BIZOVI