Acum ne dăm seama bine: a fi directorul unei școli românești din Ucraina nu e atât de uşor, precum şi atunci, cu 30 de ani în urmă…

Regretatul director Mihai Jar ne-a lăsat o frumoasă şi inestimabilă comoară - o şcoală românească în centrul Cernăuţiului – Liceul  nr.6 „Alexandru cel Bun” din Cernăuţi, care marchează 30 de ani de activitate

Sunt oameni despre care se spune că sfinţesc locul. Cred, nu voi exagera dacă îi voi atribui această caracteristică acelui, graţie căruia, dar şi altor patrioţi care-şi iubeau cu adevărat limba, neamul,  în oraşul lui Alexandru cel Bun, la 1 septembrie 1991, cu 30 de ani în urmă,  a fost inaugurată Şcoala românească, unde mi-a zâmbit norocul să învăţ zece ani de zile. L-am cunoscut pe directorul Mihai Jar, când trebuia să trec, pentru prima dată,  pragul ŞM nr.29 din Cernăuţi. Erau buni cunoscuţi cu tata, care lucra şi pe atunci la „Zorile Bucovinei”. Îmi amintesc şi acum cu admiraţie de valoroasa personalitate a distinsului director, care, ne-a întâmpinat în cabinetul de serviciu cu bunăvoinţă, zâmbind şi întrebându-mă: „Diana, vrei să înveţi în şcoala noastră? Ai să înveţi bine?”.

Mihai Jar a fost mai mult decât un pedagog, un îndrumător, a fost şi a rămas un patriot care şi-a iubit Neamul cu sufletul,  demonstrând această dragoste însufleţită prin fapte vii – deschiderea, la 1 septembrie 1991, în Cernăuţii lui Eminescu, a Şcolii Româneşti nr. 29, actualul Liceu nr.6 „Alexandru cel Bun”, pentru inaugurarea căreia a bătut pragurile autorităţilor locale şi le-a ros urechile cu propunerile şi proiectele-i măreţe, a muncit neprecupeţindu-şi puterile la renovarea edificiului, apoi ca noul templu al cunoştinţelor să răsune de zâmbetele zglobii ale copilaşilor care doreau să înveţe în dulcele grai matern, în sfânta limbă a strămoşilor. De altfel, graţie acestui harnic şi exigent gospodar, Om de o aleasă  omenie, înflăcărat Patriot al Neamului, mulţi vlăstari de români şi-au realizat visul de a învăţa buchea strămoşilor într-o frumoasă şi luminoasă şcoală românească chiar în centrul vechii urbe.

Din  discuţiile cu tatăl Nicolae Toma ştiam că directorul Mihai Jar  visa să reformeze şcoala într-un prestigios liceu, avea mari  planuri şi spera să realizeze multe…Nu ştiu dacă azi regretatul director, graţie căruia  am învăţat la o şcoală cu adevărat românească în centrul Cernăuţului, s-ar fi bucurat de împlinirea visului său – Şcoala Medie nr.29, Gimnaziul nr.6, a devenit Liceul nr.6 „Alexandru cel Bun”. Probabil că da, căci şcoala i-a fost scumpă, şi-a zidit în ea sufletul, a dorit să fie o prestigioasă instituţie de învăţământ în limba română! Că în prezent lucrurile au luat o altă întorsătură –  că, orele de predare la limba şi literatura română au fost reduse, că, în curând, româna, pentru care şi-a sacrificat sănătatea, arzând pentru idealul naţional ca o lumânare, conform articolului 7 al Legii educaţiei, va avea tot mai puţine şi mai puţine ore, apoi, în şcoala pe care a creat-o şi a inaugurat-o cu 30 de ani în urmă cu atâta entuziasm şi înflăcărare se poate întâmpla, nu dă doamne, să nu mai răsune dulcele grai românesc –  l-ar fi  durut mai mult decât toate suferinţele pe care le-a îndurat…

 E trist ceea ce se întâmplă în prezent. Clar că nu e vina actualului director Ion Ignat, suntem cu toţii responsabili de această trădare de grai. Am dormitat prea mult, când încă se putea ceva face. Sau  nu ne-am trezit încă din somnul cel de moarte…  

Acum ne dăm seama bine: a fi directorul unei școli românești din Ucraina nu e atât de uşor, precum şi atunci, cu 30 de ani în urmă. Avea însă regretatul director Mihai Jar un har şi un mare curaj, pe care mulți dintre noi nu le posedăm, știa să le intre mai marilor cu insistenţă în suflet, ştia să convingă și era ferm de faptul că ceea ce face, face bine, iar noi ce facem? Scriem ani de zile apeluri, adresări fără rost?

Oricum, ne doare sufletul pentru limba noastră sfântă, limba părinţilor şi buneilor,stră-buneilor noştri, dar le mulţumim, le suntem recunoscători directorilor Mihai Jar, lui Ion Ignat, primei învăţătoare Maria Mihai Lis ( Vacaraşu), actualul primar al s. Buda Mare, care ne-a învăţat să scriem primul, cel mai drag şi cel mai sfânt cuvânt din lume în limba română „MAMA”, dascălilor care ne-au instruit,  pentru momentele frumoase petrecute pe băncile scumpei noastre Şcoli româneşti nr.29 din centrul Cernăuţiului, pentru că am avut posibilitatea să învăţăm în limba mamei, ceea ce nu putem spune de prichindeii care păşesc şi vor păşi pragul acestei minunate şi frumoase şcoli…

Diana TOMA pentru „Zorile Bucovinei”