19 septembrie 2021
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Fereastra din inima Bucovinei prin care oricine îl poate vedea pe Dumnezeu - MĂNĂSTIREA VORONEȚ

14 septembrie 2021 р. | Categorie: Noutăţi

Desprinsă parcă dintr-o lacrimă a cerului, înălţată într-un timp record –  26 mai-14 septembrie 1488, sprijină bolţile divinului una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare. Acel duh înălţător ne-a însoțit prin periplul frumuseţilor de basm, prin locuri copleșitoare, încărcate de mit şi istorie. Sub paza părintească a bătrânelor Obcini, înveşmântate în verdele pădurii, odihnește de secole o așezare mândră, încărcată de poveşti şi legende, o alee tăcută te îndeamnă  să pătrunzi în tainele Sfintei Mănăstiri VORONEŢ...

Pe plaiuri bucovinene, încărcate de poveşti şi legende, înconjurată de ziduri înalte și umbroase, descoperim  o perlă a României – Mănăstirea Voroneț, unul dintre cele mai frumoase locaşuri de cult pictate din Nordul Moldovei, care surprinde prin arhitectură și prin pictura extraordinară ce a făcut-o celebră în toată lumea. E frumoasă legenda aceasta ţesută din fineţea culorilor „albastru de Voroneţ” ce-ţi mângâie ochii și îți hrănesc sufletul! Albastrul unic de pe pereții ei a ajuns subiect de poveste, istoricii considerând-o a fi cea mai importantă ctitorie a lui Ștefan cel Mare.

Înconjurată de dealuri şi munţi, lângă râul Humor, într-o localitate de o frumuseţe de poveste, se află FEREASTRA DIN INIMA BUCOVINEI – MĂNĂSTIREA VORONEŢ. Am admirat-o cu doi ani în urmă împreună cu soţul Nicolae, prietenii Rozalia Motrici, preşedinta Asociaţiei Culturale „Mircea Motrici” Suceava, şi Gheorghe Piersic, patronul Complexului turistic „Casa Elena” din Voroneţ. Acea poveste fermecătoare, acel duh înălţător,  ne-a însoțit prin periplul frumuseţilor de basm  ale Voroneţului, prin acele locuri copleșitoare, încărcate de mit şi istorie. De jur împrejurul acestei bijuterii arhitecturale medievale, desprinse parcă dintr-o lacrimă a cerului, o alee tăcută te îndeamnă  să pătrunzi în tainele Sfintei Mănăstiri. N-ai cum rezista acestei tentații. Or, aici, în acest ţinut de legendă, în sacralitatea divină unde Dumnezeu coboară raiul pe pământ, în liniştea binecuvântată  şi mirul tămăduitor al sfintelor icoane, la doar 36 de kilometri de municipiul Suceava și 4 kilometri de centrul orașului Gura Humorului,  sub paza părintească a bătrânelor Obcini, înveşmântate în verdele pădurii, odihnește de secole o așezare mândră, încărcată de poveşti şi legende – Mănăstirea Voroneț,una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare,  înălţată într-un timp record –  26 mai-14 septembrie 1488, în doar trei luni și trei săptămâni.

 În pronaosul bisericii Mănăstirii este înmormântat Daniil, cel dintâi sfetnic și rugător către Dumnezeu al Voievodului Ștefan,  primul preot și stareț al bisericii, sihastru şi duhovnic vestit, cel care la Putna, într-o mică chilie săpată în piatră şi apoi, timp de peste 20 de ani la Voroneţ, a creat o mişcare isihastă fără egal pentru timpul său. Încă de pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare Mănăstirea devine un important centru de credință și cultură din Moldova Medievală, iar apariţia aici a monahului Daniil, după o perioadă de sihăstrie şi ședere la Mănăstirea Putna, a dat nu numai un impuls vieții monahale din acest sfânt lăcaș, dar a și impus un nivel de viață duhovnicească deosebit de înaltă. Aici, la Mănăstirea Voroneţ,  Daniil Sihastrul şi-a petrecut ultimii 26 de ani din viaţă. Pustnicul a murit în 1496 şi a fost îngropat în biserica Mănăstirii.  În 1992  a fost canonizat şi a devenit Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul.

După anexarea (1775)  Moldovei (Bucovinei) de către Imperiul Habsburgic, are loc o diminuare treptată a privilegiilor și drepturilor de care se bucurau odinioară bisericile și mănăstirile ortodoxe, iar din  1785, Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț a rămas să activeze ca biserică parohială până în 1991 și o mare parte din relicvele mănăstirii au fost transferate la alte mănăstiri. La 14 martie 1991, printr-o decizie  semnată de Î.P.S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților,  Mănăstirea Voroneț și-a reluat viața monahală după 206 ani, devenind  obște de călugărițe.

În 1918 Biserica Mănăstirii Voroneţ a fost declarată monument istoric, iar în 1992 a fost înscrisă de UNESCO în lista sa de Patrimoniu Mondial, ca fiind una dintre cele mai frumoase Biserici Pictate din Moldova.

Vizitând această bijuterie ştefaniană ai impresia că pășești într-o altă lume, o lume guvernată de liniște, frumusețe, pace şi binecuvântare. Legenda zidirii Mănăstirii Voroneț  uneşte două figuri dragi sufletului românesc –  Ștefan cel Mare și Daniil Sihastrul. Se spune că voievodul, obosit de atâtea lupte cu turcii, a bătut la ușa sihastrului, care ducea o viață închinată lui Dumnezeu, într-o chilie la Voroneț. Văzând pierzania din sufletul domnitorului, Daniil l-a povăţuit să nu închine țara turcilor și să înalţe acolo, în numele Sfântului Gheorghe Purtătorul de Biruinţă, o biserică. Astfel, Voievodul a înălţat la Voroneț o mândră biserică cu hramul  „Sfântul Gheorghe”, supranumită „Capela Sixtină a Estului” datorită frescei de pe faţada de vest care ilustrează „Judecata de Apoi" –  o adevărată Biblie în imagini, Biserica fiind celebră pentru “albastru de Voroneț” (culoarea de fond a picturilor exterioare), care nu a mai putut fi reprodus, fiind astfel unic în lume.

Impresionează această poveste a picturii exterioare - ”albastrul de Voroneț”! Ai impresia că cerul s-a pogorât peste zidurile mănăstirii. Legenda  spune că pictura exterioară a Voronețului este o rugăciune pentru înfrângerea cotropitorilor și salvarea Țării Moldovei. Turcii și tătarii sunt înfățișați drept păcătoșii din marea compoziție  Judecata de apoi”. Înnobilate de albastrul cerului, frescele redau viața moldovenilor harnici și iubitori de glie.

Pictura interioară a bisericii datează, în cea mai mare parte, încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, fiind realizată în 1496, iar pictura exterioară a fost realizată în perioada lui Petru Rareş. Călugării anonimii care au pictat pereții exteriori au realizat o adevărată operă de artă. Astfel peretele de sud este ocupat de Arborele lui Ieseu, sau genealogia lui Isus Hristos, și filosofi antici, portrete considerate capodopere, precum și multe alte scene biblice. Pe cât a mai rămas din peretele nordic nespălat de ploi, Eva toarce lână, Adam ară cu plugul de lemn tras de boi, iar Abel are înfățișarea unui cioban. Pe peretele pridvorului din vest este pictată Judecata de Apoi, pictură care a dus la denumirea de “Capela Sixtină a Estului”. Unicitatea acestei picturii este că artistul a introdus în scenă instrumente muzicale moldovenești (bucium, cobza), peisaje locale, ştergare, straie populare, toate aceste elemente având rolul de a-i face pe localnici să rezoneze mai îndeaproape cu mesajul biblic. Pictura include şi cele 12 semne zodiacale, în imediata apropiere a Mântuitorului. Printre picturile de interior atrag atenția, mai ales, „Cina cea de Taină”, „Împărtășirea Apostolilor”, „Spălarea picioarelor” (în altar), Ciclul patimilor și tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel Mare (în naos). În interior naosul și altarul păstrează ansamblul iconografic din vremea lui Ștefan cel Mare, iar jilțurile și o parte din strane aparțin secolului al XVI-lea. Viața țăranului  reprezintă și buciumele din care cântă îngerii, căruța cu care urcă Sfântul Ilie la cer, costumele autohtone, horele în care sunt prinse unele personaje din Parabola Fiului risipitor sau obiectele de mobilier, specifice satelor din Moldova.

 Un cadru de legendă creează nu doar bogăția picturii, ci şi mirosul de tămâie împletit cu cel de busuioc, lumina suavă ce cade parcă din raze sfinte pe pereții sacrului lăcaş și gândul că aici, cu sute de ani în urmă, se închina şi se ruga Marele Voievod Ștefan cel Mare şi Sfânt.

După o zi minunată în care am admirat frumuseţile şi am încercat să pătrund în tainele Mănăstirii Voroneţ  ce pot să spui? Pot să spui că Mănăstirea Voroneţ e Fereastra din inima Bucovinei prin care oricine îl poate vedea pe Dumnezeu, după cum constată Gheorghe Vicol în

FEREASTRA BUCOVINEI


La început, cică cerul era alb
şi aşa avea să fie până într-o zi
când Ştefan cel Mare
şi-a chemat zugravii
şi le-a dat poruncă
să-l vopsească albastru.
Şi-au vopsit meşterii cerul,
iar când au sfârşit
Ştefan le-a poruncit să taie
şi o fereastră în cer;
şi meşterii au tăiat o fereastră
prin care oricine îl putea vedea pe
Dumnezeu;
şi fereastra asta au numit-o
Mănăstirea Voroneţ.

Felicia NICHITA-TOMA ,  „Zorile Bucovinei”, or. Cernăuţi