16 octombrie 2021
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

UN AN FĂRĂ SCRIITORUL MIRCEA LUTIC – STÂLP DE BOLTĂ AL GRAIULUI MATERN

18 septembrie 2021 р. | Categorie: Noutăţi

A trecut un an de când a rămas la„vârsta de balsamuri şi de flori”, a încetat să bată inima scriitorului Mircea Lutic, personalitate de vârf a culturii şi spiritualităţii româneşti, cel care a reprezentat elita intelectualităţii bucovinene, s-a afirmat nu doar ca scriitor, traducător, istoric, ci şi ca simbol al renaşterii noastre spirituale, s-a impus ca o prezenţă reprezentativă care a ştiut să adune în potirul creaţiei  inestimabile valori naţionale, simţire şi trăire românească, care a fost „stâlp de boltă graiului matern”. Prin cuvântul scris, „Prin logosu-n legământ trinitar…”, prin tot ce a creat, prin dăruirea fără preget Maternei, şi-a durat nu doar un loc în veşnicie, ci şi în inimile noastre, cei care am sorbit seva verbului matern din cărţile de versuri, proză, traduceri, dăruite de autor, fiindu-ne şi un călăuzitor, un îndrumător în munca  gazetărească la „Zorile Bucovinei”, ziar căruia i-a servit cu dăruire întreaga-i viaţă. Şi după ce s-a pensionat a fost o prezenţă vie în viaţa noastră, fiind întotdeauna prezent în mijlocul colectivului redacţional, mai ales, la sărbătorile noastre cu suflu naţional. A dorit şi ne-a avut mereu alături în momentele sale de graţie, de bucurie – când lansa o nouă carte, îşi sărbătorea un jubileu încoronat de lauri…

A văzut lumina zilei la 29 mai 1939 în satul Iordăneşti, r-nul Hliboca, după absolvirea şcolii a studiat  la Liceul Pedagogic din Cernăuţi, apoi la Facultatea de Istorie şi Filozofie a Universităţii Cernăuţene. Peste 35 de ani  Mircea Lutic s-a dăruit, cu trup şi suflet, activităţii prodigioase de secretar general de redacţie al ziarului „Zorile Bucovinei”, înveşmântându-l într-o aleasă limbă română literară, ziariştii tineri trecând o şcoală severă şi învăţând multe de la exigentul lor îndrumător.

Mircea Lutic, modestul mohican al culturii române în Bucovina, a trudit o viaţă la clădirea Templului Limbii Române, numărându-se printre fondatorii primei societăţi naţional-culturale a românilor din nordul istoric al Bucovinei –  Societatea pentru cultura românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi (a fost vicepreşedinte şi preşedinte – 1995-1996), completând galeria personalităţilor marcante ale neamului românesc, desemnat cu Premiul Internaţional „Ivan Franko” al Uniunii Scriitorilor din Ucraina, Premiul Uniunii Scriitorilor şi al Comitetului de Stat al Moldovei pentru Edituri Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi pentru traducerea romanului „Fraţii Karamazov” de F. Dostoievski, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române.În 2000 a fost decorat cu ordinul României “Serviciul Credincios” în grad de Ofițer..

Intru-tainic pelerin/ În templul unui alt destin”, scria Mircea lutic. S-a stins subit din viaţă în noaptea de 17 spre 18 septembrie 2020, rămânând în veşnicie de veghe la Cetatea Graiului Românesc.


„Zorile Bucovinei"