18 august 2022
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

A iubit până la sacrificiul suprem - superba „poveste albastră” a scriitoarei Mălina Anițoaei din Rădăuţi

8 noiembrie 2021 р. | Categorie: Noutăţi

Unii oameni trăiesc alergând după timp, precum, de altfel, şi după fericire, dar nu reuşesc să le ajungă. Pentru alţii, timpul mai degrabă întârzie să treacă şi privesc visători spre viitor, uitând să trăiască clipa prezentă, care, de fapt, este singurul  moment de a se bucura de fericirea reală. Pentru scriitoarea Mălina Anițoaei din Rădăuţi timpul e un mijloc de afirmare: „Decât să stai pe loc ori să mergi înapoi, mai bine te târăști în genunchi înainte. Dacă e toamnă, te speli cu bruma frunzelor pierdute. De atâta risipire, te regăsești într-o nervură dulce și arămie. Un punct nevăzut ascundea șansa. Un om îți întinde pe neașteptate o mână. Dumnezeu! Dumnezeu!”…

 

„Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș face aceleași greșeli, alegerile mele ar fi aceleași, nu aș vrea să schimb nimic. Am învățat că răul pe care l-ai trăit, te șlefuiește în interior. Poate că au fost oameni care au râs când ți-a fost greu. Dar și asta e bine. Poate că au existat clipe în care ai simțit că nu poți merge mai departe. Ai mers totuși. Mi se pare mai demn să-ți asumi căderile. Toate au avut un sens. Măcar poți vorbi despre demnitate ca și cum ai vorbi despre marea ta iubire”…

Tu

Dacă aș ști că după ziduri ești tu

Aș scoate cărămidă cu cărămidă și unghiile

mi s-ar face păsări de noapte

sau porumbei albi rătăcind peste mare

Dacă aș ști că după fereastră ești tu

aș face fereastra țândări iar mâinile mele

ar deveni iasomie

Dacă aș ști unde ești, cine ești

chipul cui îți seamănă

cât de simplă ar fi eternitatea plecării

fiindcă totul a fost o poveste

și în camera alăturată umbletul creionului pe hârtie

se frânge din palmele tale

Dacă ai ști că n-ai plecat niciodată

undeva, trenul marfar ar fi plin de poezii

și un milionar ar scoate la licitație

cea mai frumoasă poveste de dragoste

Oamenii cumpără povești trăite de alții

le adună pe rafturi, fac din ele trofee

Un om a cumpărat o mie de povești de dragoste

Un om nu trăise nici una

De fapt de la tine am învățat

să hrănesc păsările

să hrănesc oamenii

După ziduri, ești tu

poveste albastră

 

(@malina anitoaei 21.08.2021)

 

Or, „cea mai frumoasă poveste de dragoste”  - „poveste albastră”, a prins aripi de zbor prin armonia  rimelor   acestor  superbe versuri, pe care scriitoarea le trăieşte cu sufletul în afara timpului, constatând că, într-o clipă, se trăieşte o viaţă. Cu această hrană spirituală delicioasă Mălina Anițoaei îşi „hrăneşte” nu doar prietenii virtuali de pe Facebook, ci şi pe cei reali, părtaşi la această frumoasă „poveste albastră”.

Miruită cu talent haric, am cunoscut-o cu ani în urmă la Cernăuţi ca s-o descopăr iar şi iar prin intermediul articolelor sale din online – poveşti de viaţă, sentimente,  trăiri, iubire, bucurii, durere şi tristeţe, adunate în cuvinte a căror  vibraţie nu lasă pe nimeni indiferent:

„La Rădăuți, începe cea mai frumoasă perioadă a anului.

Știu, ambulanțele încă aleargă pe străzi. Știu, pierdem oameni dragi.

Dar pământul miroase a busuioc și te poți pierde în bulboana timpului.

Ceva nedefinit conturează orașul în care te întorci iar și iar oricât de departe te-ai afla.

Poate că oamenii te pot dezamăgi, poate că tu ii dezamăgești pe alții iar ei, la rândul lor, nu pot crede în tine.

Însă orașul are o dantelărie unică, te subjugă iar iubirea vine necondiționat.

Știi că înaintea ta au pășit pe aceleași străzi Nicolae Iorga, Majestatea Sa Regele Mihai, a întârziat în dugheana burdușita cu zaharicale preotul cărturar Iraclie Porumbescu.

Știi că mâine alți tineri își vor deschide brațele prin parcul încărcat de frunze.

Viața.

Noiembrie e parfumat cu iasomie și speranță.

La Rădăuți, noiembrie seamănă cu paradisul ( Mălina Anițoaei).

 

Superbe rânduri, alese îmbrăţişări de cuvinte, o iubire necondiţionată cu bucurii, dureri şi împliniri sufleteşti de care e capabilă doar autoarea acestor rânduri, care ne  molipseşte de optimism, de speranţa că chiar dacă  uneori ne urmăreşte melancolia toamnei, în suflet trebuie oricum să păstrăm soarele verii. Mălina Aniţoaei face parte din cohorta oamenilor puri, îndrăzneţi, care se ridică la orice cădere, capabili de bucurii şi împliniri sufleteşti. Scriitoarea „şi-a creat un spaţiu propriu de libertate a conştiinţei în care să poată vorbi oricând cu sine şi cu alţii”,  punându-şi sufletul în cuvinte. M-a copleşit, nu demult, un articol sugestiv -  „Iertare de la neamul românesc din Bucovina”, publicat cu mulţi ani în urmă de Mălina în  cotidianul „Crai Nou” din Suceava despre durerile sufleteşti ale confraţilor din Bucovina ruptă în două – din Cernăuţi, de la Sărbătoarea Naţională „Limba noastră cea română”, pe care l-am descoperit printre mai multe ziare aduse de o prietenă de la Suceava.

 

„Cine poate trăi fără iubire? Eu am fost pe marginea prăpastiei din cauza iubirii. Am iubit pana la sacrificiul suprem. Am dat totul. Am murit în mine. M-am pierdut pe mine. Parcă nici Dumnezeu nu mai era. Acum mă recompun”…

E puternic omul care învinge! Scriitoarea Mălina Aniţoaei a învăţat că viaţa e ca şi marea: nu-i pasă că nu știi să înoți, că iluziile sunt gratis, iar dezamăgirile le plătim cu un preț mult prea scump. Că viața e de… cristal -  se sparge atât de ușor... Dar și că lui Dumnezeu îi place să lipească cioburi. Că Dumnezeu ne dă fiecăruia, după putere,  câte o cruce s-o ducem…Că orice vârf ar cuceri, nu trebuie să se oprească, urmează altul și mai înalt, care trebuie urcat cu demnitate...

Dragă Mălina! Prietenii din Cernăuţi îţi doresc multă sănătate, aripi noi de vultur ca să le poţi cuceri pe toate, chiar şi pe cele mai înalte vârfuri,  care par inexpugnabile.

Felicia NICHITA-TOMA, Cernăuţi, „Zorile Bucovinei”