Alba Reîntregirii…,UN VIS ÎN AȘTEPTARE

19 noiembrie 2021 р. | Categorie: Noutăţi

Din poşta redacţiei

Alba Reîntregirii…,UN VIS ÎN AȘTEPTARE

Radu BOTIȘ

Mai dalbă, Alba reîntregirii

În Alba țării, sub cetate

Sălășluiesc, de mult, eroi

Răpuși cu dorul de dreptate

Uitați, adesea, și de noi.

Se aud sub crucile creștine

Cum lacrimile curg șuvoi,

Până la cer răzbat suspine

Cu jind la pacea de apoi.

La Alba Iulia, altarul

Mai poartă-n catedrală semn,

Iar peste țară, preasfânt, harul

Scoboară la poporul demn.

Mai dalbă, Alba reîntregirii

Răscoală-n noi chemarea sa,

Cu, pretutindenea, martirii

Unirea sfântă va dura.

******

Dumitru BUȚOI. ,,Poetul sub acoperire”.Marele Premiu ,,Lucian Blaga”ediția 2020.Timișoara, ,Red.șef ,,Luceafărul de Vest” și VIP Seniorii-UZPR- editate de Asociația Cultural Umanitară ,,Luceafărul de Vest”Timișoara, al cărei președinte sunt, care a lansat la nivel național Proiectul cultural ,,EMINESCU UN VIS ÎN AȘTEPTARE”2021-2022.

Dumitru Buţoi:

TĂCEREA LEBEDEI UCISE

Eu vin la Lancrăm

Lăcrimând

s-ascult tăcerea ierbii-nfiorat

să-ngenunghez cu Blaga într-un gând

să mor puțin la margine de sat

când peste zare

lumina înflorește plângând!

Eu vin la Lancrăm

Lăcrimând,

s-ascult neliniștea din zborul lebedei ucise

să locuiesc cu Blaga într-un cuvânt

o veșnicie risipită

prin labirintul poemelor nescrise!

Eu vin la Lancrăm

Lăcrimând,

s-aud pașii profetului în noapte

cum umblă (i)luminând pe sub pământ

și între cer și altare

biblioteci de păsări și de carte

și visul meu în așteptare!

 

CĂLĂTORIA DE VIS

Moartea

Vine în somnul meu

Ca o mireasă

Cu părul despletit

În mii de gânduri

Cu brațele-nflorite

și ochii înrourați și obosiți

de-atâta eternitate

mă-mbrățișează…

…și împreună

Pornim călătoria de vis

Printre stele și îngeri

Spre cel de-al cincilea anotimp!

 O CLIPĂ DE SUSPANS

Eminescu-i Everestul meu

de dor și de cuvinte

pe careîncerc să-l cuceresc mereu

și zi și noapte

și-nfiorat de piatra ce a-nceput să cânte

mă retrag învins

în panteonul bibliotecilor de șoapte!

Eminescu

E steagul ce flutură-n pustiu

e lacrima,

ce și-a mutat izvoarele sub pleoape

e cerul ce se răstoarnă-n ochii mei când scriu

și-i mângâiere blândă, când mi-e frig

și-adorm îmbrățișat de focul dintre ape!

Eminescu,

e floarea de latinitate

ce crește din păcate ,printre spini

e clipa de suspans între viață și eternitate

e-n primăvara renașterii poporului de crini

și strigătul ce mișcă Universul

când dincolo de lume vântul numai bate!

ASCULTĂ IUBITO

Ascultă iubito

vibrația frunzei în cădere

când viscolul se iscă pe zare

și lacrima cerului

sapă-n tăcerea muntelui

fântâni fără izvoare

devin multiplu de durere

și spaima îmi înflorește la tâmplă

Ascultă iubito

vibrația stâncii, sărutată de valul de mare

și asediată de fluturii de noapte

spune-mi dacă știi

cu viața mea ce se-ntâmplă ?

-Amurgul a visat urât-

și s-a trezit

zidit în (ne)liniștea dintre șoapte

pentru astăzi poet (ne)fericit doar atât!