18 ianuarie 2022
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Foametea din 1946-1947 din regiunea Cernăuți în documentele de arhivă – oamenii mâncau lobodă și urzică, se umflau și mureau ca muștele, ajungând la disperare, apelau la canibalism

27 noiembrie 2021 р. | Categorie: Noutăţi

Despre foametea din anii 1946-1947 ne informează documentele din fondurile de  arhivă ale partidului comunist din regiunea Cernăuți si ale comitetelor executive regionale și raionale. Aceste documente sunt disponibile și se bucură de un mare interes din partea cercetătorilor și a oamenilor de știință, dorind să descopere documente noi, care deschid paginile triste din viața poporului nostru.

Foametea din anii 1946-1947a fost cauzată de o serie de motive obiective și subiective. În primul rând, populația din regiune a scăzut cu peste 300 de mii de oameni (de la 875 de mii de persoane la 1 ianuarie 1941 până la 565 de mii la 1 ianuarie 1945). Аnul 1945 a fost extrem de dificil în ceea ce privește urmările războiului. Anume în acest an a fost punctul culminant al focarelor epidemice de tifos. În regiunea Cernăuți mortalitatea a depășit natalitatea cu 17 773 oameni. Totodată, nu putem să nu luăm în considerare și faptul, că mii de compatrioți, mai ales din mediul rural, au fost uciși, trimiși în lagăre și așezări speciale din zonele îndepărtate ale URSS. Recrutarea anuală a brațelor de muncă pentru Donbas, Ural, Siberia, a golit satele.

Războiul a redus foarte mult potențialul economic al regiunii. La 1 ianuarie 1946, 46% din săteni nu aveau vaci, 65% - porci, 15% - nici un fel de animale. În timpul războiului a scăzut numărul cailor cu 36,5%. Toate acestea, luate împreună, s-au reflectat semnificativ la scăderea productivității gospodăriilor de la sate, a tehnicii agricole  pentru cultivarea solului etc.

O influență negativă asupra productivității recoltei în primii ani postbelici au produs și condițiile climaterice nefavorabile. Toamna secetoasă din 1945, iarna cu zăpadă puțină din 1945-1946, lipsa precipitațiilor de primăvară, uscarea solurilor de vanturi puternice au creat condiții extrem de nefavorabile atât pentru culturile de iarnă, cât și pentru culturile de primăvară.

  Cu toate acestea, cea mai mare influență asupra situației tensionate privind produsele alimentare între anii 1946-1947 pentru populația din regiune nu avea un factor obiectiv, ci subiectiv, acesta a fost rolul dominant al politicii ruinătoare a organelor guvernului sovietic, asupra achiziției produselor agricole.

  Prin rezoluția Consiliului de Miniștri URSS și a Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) №1609 de la 19 iulie 1946 s-a decis să se majoreze mărimea livrărilor obligatorii de cereale la stat din partea kolhozurilor (gospodăriilor agricole) din regiune, ceea ce a dus la incapacitatea țăranilor de a efectua achiziții de pâine și, totodată, la refuzul de a se supune acestor cerințe. Pentru a îndeplini planul de predare a pâinii statului, la 22 iulie 1946, comitetul executiv regional a hotărât să interzică kolhoznicilor și gospodăriilor individuale de a vinde ori a face schimb de făină, boabe, floarea-soarelui, pâine coaptă, până ce nu se va împlini planul de dare la stat a pâinii din recolta anului 1946, s-au luat măsuri în legătură cu darea nesatisfăcătoare de pâine la stat în raioanele regiunii Cernăuți, președinții de kolhozuri și alți lucrători oficiali au fost avertizați strict, că pentru organizarea necorespunzătoare a campaniei achizițiilor de cereale vor fi supuși unei răspunderi publice, iar sătenii, care ilegal vor face comerț cu pâine, pentru prima dată vor plăti o amendă de 300 ruble, dar dacă vor încălca legea a doua oară, o să fie trași la răspundere penală, iar productele vândute în mod ilegal o să fie confiscate și transferate autorităților locale, care reprezintă Ministerul Achizițiilor din URSS.

În 1946, datorită condițiilor climaterice nefavorabile  și din cauza secetei, în majoritatea gospodăriilor din aproape întreaga regiune  s-a strâns o recoltă foarte mică de cereale, cartofi, legume și de acеea, un număr mare de gospodării, la sfârșitul anului 1946, aveau o necesitate extremă de alimente, încât erau nevoiți să ceară ajutor de la stat. Atunci, președinții comitetelor executive raionale au transmis un memorandum cu un asemenea conținut șefului Comitetului Executiv Regional de la Cernăuți, tov. Kolicov și secretarului comitetului regional al partidului comunist (bolșevic) din Cernăuți, tov. Vovk, raportând că au avut loc cazuri de deficit de proteine și de decese cauzate de foamete. Secretarul comitetului executiv raional din Hotin, tov. Jilenko, într-un raport din 15 ianuarie 1947 a adus la cunoștință că, prin sate, oamenii se hrănesc cu ghinde, tărâță și alte surogate.

Astfel, rezumând informațiile despre starea produselor alimentare în unele raioane din regiune și, fiind preocupat de starea reală de la sate, secretarul comitetului regional al partidului comunist și șeful Comitetului Executiv Regional din Сernăuți s-au adresat către președintele Consiliului de Miniștri al Ucrainei și secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) din Ucraina, Nichita Hrușciov, cu rugămintea de a elibera un număr de raioane de la achiziții de cereale către stat în legătură cu recolta foarte redusă. În ianuarie 1947 ei au trimis un raport strict secret tov. Hrușciov despre foamete, boli și o mortalitate înaltă a populației din regiune, mai ales de la sate. În regiunea Cernăuți 6 158 de familii (sau 20 514 oameni) au fost identificați ca având nevoie de ajutor alimentar și că se găsesc într-o stare epuizată, dintre care 1700 de familii din raionul Herța. De asemenea, au raportat că, starea tensionată cu alimente aduce la lichidarea în masă și vânzarea bovinelor. 

Deja în primăvara anului 1947, instituțiile medicale erau supraaglomerate cu bolnavi de distrofie al cărui număr înregistrat la 8 martie a fost de 15320 de oameni, iar la 15 martie, la doar o săptămână, s-au mai adăugat încă 400 de oameni.

  Aduși la disperare, oamenii încercau în orice fel să ascundă și să salveze măcar o parte din recolta de care dispuneau, nu se sinchiseau uneori să fure de pe câmpurile kolhozului. Oamenii rămași singuri cu foametea, tăiau animalele, pasările. Râșneau știuleți de porumb și-i mâncau. Primăvara, când s-a topit zăpada, strângeau de pe câmpuri și mâncau cartofii putrezi, iar cartofii sănătoși erau lăsați pentru sămânță. Când s-au ivit buruienile, mâncau lobodă și urzică, din pricina căreia se umflau și mureau ca muștele. Cu toate acestea, cel mai tragic a fost că oamenii, de foame, ajungând la disperare, apelau la canibalism. Deci, într-un raport special, vicepreședintele Ministerului Afacerilor Interne din regiunea Cernăuți, Belenko, către ministrul de interne Strokacі, scria: „la 7 februarie în satul Movilа raionul Herța regiunea Cernăuți, locuitoarea Ș. și-a tăiat feciorul C., l-a fiert în oală și l-a mâncat împreună cu fiica sa”. După consumarea tuturor produselor alimentare, oamenii mâncau și ceea ce contravenea naturii umane.

  Neţinând cont de necesitatea catastrofală de aprovizionare a regiunii cu produse alimentare și, mai ales cu pâine, fapt despre care nu o dată conducătorii regiunii au raportat la Moscova, totuși, Ministerul Achizițiilor din URSS cerea de la regiunea Cernăuți să expedieze o mie de tone de orz la Harkov. Deci, în mai 1947,  secretarul comitetului regional de partid Ivanov a trimis o telegramă tov. Dvinskii de la Ministerul Achizițiilor,  insistând ca urgent să se acopere lipsa de hrană în regiune, să i se dea 2700 de tone de făină și 700 tone de crupe până la recolta nouă, deoarece rezervele de alimente din regiune o să ajungă numai până la mijlocul lunii mai. Cererea a fost respinsă. 

În loc de ajutor real, oamenii erau judecați prin legea din 7 august 1932, care în popor era denumită ca legea „celor cinci spice”.

Campania de achiziții de cereale în 1947 continua conform planului aprobat, de parcă nimic strașnic nu se petrecea. În cazul punerii în aplicare a legii de achiziție la stat a produselor agricole, au fost implicate activ autoritățile judiciare și procuratura. Deci, la 2 iunie 1947, procurorul regiunii Cernăuți, F. Doncenko, a făcut apel la procurorii din raioanele rurale, cerând să se aplice măsuri dure persoanelor care evitau darea de produse agricole, animale la stat, și recomanda să se aducă în fața justiției câțiva reprezentanți ai gospodăriilor mai bogate, să se desfășoare procese cu publicitate largă, să li se aresteze proprietatea și prin ordin judecătoresc să li se confişte totul, subliniind că aceste cazuri sunt profund politice. Astfel, la 21 octombrie 1946, în satul Pueni-Bucovina (raionul Herța) judecătoria i-a condamnat pe cetățenii Puiu Zinovie și Cutin Chiril la 5 ani de închisoare, confiscându-le  toată averea pentru achitarea incompletă a achizițiilor de pâine la stat.

La 27 august 1947, Comitetul Executiv Regional din Cernăuți și biroul comitetului regional comunist al bolșevicilor au hotărât să-i atragă la aprovizionarea cu cereale pe „culacii” din raioanele și satele noastre, pedepsindu-i sever pentru nerespectarea rezoluției. Iar, mai târziu, s-au luat măsuri din cauza întreruperii achizițiilor de cereale în raioanele Sadagura, Zastavna, Noua Suliţă și Kelmeneț.

  Documentele ce conţin aceste informaţii mărturisesc despre forțarea, răfuiala puterii sovietice  cu populaţia din cauza lipsei bunăvoinței lor de a duce conștient familia la foamete și sărăcie.

  Dar, în ciuda tuturor suferințelor și vițelor pierdute din cauza regimului totalitar, la 11 octombrie 1947, secretarul comitetului regional comunist al bolșevicilor, tov. Vovk, președintele Comitetului executiv Regional din Cernăuți, tov. Kolikov, și împuternicitul de la Ministerul Achizițiilor din URSS, tov. Harcenko, au trimis scrisoare la Kremlin tovarășului Stalin, u raportând că regiunea Cernăuți din RSS Ukraineană, la 10 octombrie 1947 a îndeplinit cu 100,2%, înainte de termen, planul de predare la stat a cerealelor, iar kolhozurile, sovhozurile, gospodăriile individuale continuau să predea pâine la stat peste plan.

Într-o vreme atât de dificilă, deosebit de cinică este telegramа Ministerului de Achiziții al URSS din 5 septembrie 1947 către secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei, tov. Kaganovici: „Am planificat să exportăm suplimentar din Ucraina 267 mii tone de cereale… Exportul general de cereale peste hotarele Ucrainei în luna septembrie este de un milion de tone”.

Maria Guțu, Natalia Masian,

Arhiva Regională de Stat din or. Cernăuți