21 septembrie 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

NOI SUNTEM ROMÂNI, NOI SUNTEM PE VECI AICI STĂPÂNI

11 noiembrie 2013 р. | Categorie: Noutăţi

Prutule, destinul meu /E legat de cursul tău,

Din Carpaţi,de la izvoare,/Până la Dunărea mare.

Acolo se întâlnesc,/Zeci de râuri se-nfrăţesc.

Toate vin cu doine bune,/Adunate de prin lume  -  

Pe Tarnave, Mureş, Tisa,/Către Dunăre trimis-am

Dor, doinit în Ţara-mamă,/Prutule, să-l ai în seamă…

„Prutule, apă căruntă”, Eugenia Cimborovici-Teodoreanu

La baştina cărturarului şi iluministului Gheorghe ASACHI s-a făcut din nou lumină. Or, graţie distinsei profesoare, artiste şi ziariste, dnei  Eugenia CIMBOROVICI-TEODOREANU, preşedinta Fundaţiei Civice Raionale „Gheorghe Asachi” Herţa, cea care-i veghează memoria, s-a prelins din nou o lacrimă în veşnicia celui care a stat la rădăcini, care ne-a deschis drumul spre cunoaştere, ne-a adus lumină în viaţă, dând undă verde dulcelui nostru grai românesc, cu contribuţia căruia au fost deschise primele şcoli, prima tipografie, care a pus bazele cuvântului scris, editând şi prima gazetă în limba română. Şi cu toate că cei aleşi, care au venit şi în acest an cu neuitare şi dor  în inimi la bustul marelui cărturar al neamului de pe istorica alee a vechiului parc din centrul Herţei au fost puţini la număr, în sufletele lor palpită cu adevărat dragostea şi admiraţia, respectul faţă de ilustrul lor înaintaş  Gheorghe ASACHI, faţă de proeminentele personalităţi herţene, deschizătoare de noi orizonturi.

Or, anume graţie dnei Eugenia, acestei neobosite animatoare a culturii naţionale, spiritului mereu veghetor al acestei harnice şi  energice basarabence, devenită herţancă şi bucovineancă, pe care Dumnezeu a înzestrat-o cu alese virtuţi, şi care nu uită să le amintească conaţionalilor de rădăcini – că sunt români, că au un grai dulce şi o sfântă datorie de a-l păstra,  herţenii îşi  trăiesc din nou şi din nou cu mândrie sentimentele de preţuire pentru  remarcabilii săi înaintaşi, iar la altarul Bisericii Domneşti Sfântul Spiridon mai picură lacrimile de ceară,  fumul uşor şi aromitor de  tămâie înălţându-se în ceruri cu ruga tedeumului, oficiat în memoria vrednicilor bărbaţi ai neamului – cărturarului Gheorghe ASACHI, pictorilor Nicolae, Artur şi Pavel VERONA, ctitorilor Bisericii Domneşti din Herţa, familiei HOLBANde parohul Nectarie BALAN, care i-a îndemnat, şi de astă dată, pe conaţionali, la datoria sfântă de a menţine mereu aprinsă flacăra românismului, amintirea înaintaşilor rămaşi în istorie, care ne întăresc conştiinţa a ceea ce suntem astăzi ca neam. Căci omul care îşi uită Rădăcinile, Graiul este un om fără neam, fără viitor. Noi, românii, întotdeauna am avut cu cine şi cu ce ne mândri – avem cea mai dulce şi frumoasă limbă cu care ne servim Ţara, Neamul şi pe Dumnezeu. Să luptăm cu dârzenie, curaj şi demnitate pentru Limba străbunilor, pentru viitorul copiilor şi nepoţilor noştri, căci ceea ce se întâmplă în prezent, când, părinţii, părtaşi ai politicii celor din guvernământ, îşi înstrăinează copiii de graiul matern, de istoria strămoşilor, e o durere sfâşietoare ce ne poate duce la pierzanie ca neam. Astfel, cu evlavie şi dragoste, preotul Nectarie şi-a îndemnat enoriaşii şi oaspeţii să-şi păstreze nealterate Graiul, Credinţa şi Neamul ca să nu devenim altceva decât ceea ce am fost şi suntem –  Români, să nu dăm uitării ceea ce este sfânt pentru noi – Casa părintească, Ţara.

După depunerea de flori la bustul cronicarului, reînviind memoria vrednicilor personalităţi herţene, dna Eugenia ne-a amintit fraza testamentară a ilustrului fiu al Herţei, Gheorghe Asachi: „O naţiune fără de limbă nu mai este naţiune”,  sensibilizând faptul că la „Comemorarea cărturarului şi scriitorului Gheorghe Asachi la Baştină”, manifestare organizată în colaborare cu Asociaţia Stindard" din Bucureşti,  Primăria şi Şcoala Medie din Târnauca, au fost invitate Administraţia şi Consiliul Raional, secţiile raionale de învăţământ şi cultură Herţa,”însă cancerul social-politic e mai periculos pentru noi, românii, decât cel provocat de avaria de la Cernobyl”,  că au venit doar acei, care într-adevăr trăiesc sentimentul de mândrie,  de preţuire, faţă de acest iubit fiu al baştinei, dând glas nemuritoarelor versuri ale regretatului Grigore VIERU, înveşmântate în acordurile muzicale ale celor ce „Pentru ea”, pentru limba noastră, şi-au jertfit viaţa, cântate duios şi de învăţătoarea Elena PUIU,  absolventă a Şcolii Medii Târnauca, şi devenite imn al limbii materne.

Referinţele elegantei, eruditei şi ingenioasei doamne Eleonora MOLDOVAN, cea care îşi îndeplineşte  excelent misiunea diplomatică de Consul General  al României la Cernăuţi, care ne reprezintă cu demnitate şi nobleţe ca neam,  s-au axat pe ceea ce are mai scump şi mai sfânt poporul român – valorile neamului, pe care, spre regret,  le păstrează spre perpetuare în sufletul lor nu toţi românii, ci doar cei aleşi, chemaţi să menţină şi să valorifice ceea ce ne-au lăsat iluştrii noştri înaintaşi, printre care şi marele cărturar român Gheorghe ASACHI. Or, societatea noastră are nevoie de modele pentru educarea tinerei generaţii,  pentru a-şi prezenta valorile istorice ce fac parte din patrimoniul cultural. Excelenţa Sa s-a referit la Gh. Asachi, care ne-a lăsat o incontestabilă moştenire naţională şi mondială, ca la o personalitate complexă  a culturii româneşti,  a culturii mondiale, şi ca la un iscusit diplomat, subtilizând faptul că spera ca la omagierea scriitorului să fie prezenţi şi elevii de la Liceul din Herţa, generaţia tânără, care trebuie să-şi asume ştafeta preluării acestei misiuni responsabile. Important e şi faptul  că Gheorghe ASACHI, care a studiat la Lemberg (Lviv), la Viena, în Italia, a fost un misionar,  străbătând o lume pentru lumină, s-a întors acasă ca să lumineze poporul, rămânând un model demn de urmat pentru generaţia de azi, cu atât mai mult că îşi are rădăcinile aici, în Herţa. Că ar trebui şi oficialităţile locale să conştientizeze că de aici, din Herţa, a plecat în nemurire un om care a făcut-o vestită în toată lumea.

Contribuţia lui Gh. Asachi, numit şi „Patriarhul culturii româneşti în Ţara lui Ştefan cel Mare”, în cultura română poate fi comparată cu acea a unui mare deschizător de drumuri cum a fost pentru Muntenia Ion HELIADE-RĂDULESCU. Uimitor e şi faptul că ASACHI a cuprins toate sferele şi nu doar cele ale culturii, ci şi cele tehnice,  cele ale ştiinţelor exacte, e întemeietorul sonetului, fiind influenţat de poezia poetului italian Petrarca şi inspirat tot de o italiancă, Bianca MILESI, accente puse de invitaţii dnei Eugenia CIMBOROVICI-TEODOREANU – scriitorii Mircea LUTIC, Simion GOCIU, Gheorghe CALAMANCIUC din Republica Moldova, originar din Mihoreni, Ioan RĂDUCEA din Iaşi, Vasile PUIU, doctor în ştiinţe agricole din Kameaneţ-Podilskyi, originar din Sinăuţi, Rodica DUMITRU, director-adjunct la Colegiul Tehnic ”Gh. Asachi” din Iaşi, Nicolae TOMA, redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, care i-au adus mulţumiri doamnei organizatoare, tuturor acelora, care păstrează cu sfinţenie cuvântul românesc şi conştiinţa naţională, veghind cu sacralitate memoria iluştrilor fii ai Herţei.

După cum spunea Nichita STĂNESCU, „Limba română este patria mea”, la fel e şi pentru  scriitorul şi profesorul Ioan RĂDUCEA din Iaşi, pe care nu-l părăseşte speranţa şi care a specificat cu durere că aici, la Herţa, se află în afara României şi, totuşi, e în România. Însă Limba Română şi România în acest colţ înstrăinat de ţară „nu se prea simte, doar în sufletele celor prezenţi la comemorarea marelui cărturar, iar Uniunea Europeană e tot mai aproape de aceste pământuri şi astfel, şi Statul Român, care este parte componentă a UE”.

Redactorul-şef al „ZORILOR  BUCOVINEI”, Nicolae TOMA, a remarcat profesionalismul, talentul şi hărnicia doamnei Eugenia, care e prezentă în paginile bisăptămânalului românilor din Ucraina cu materiale de o incontestabilă valoare cultural-istorică, sensibilizând devotamentul şi susţinerea publicaţiei de către Domnia Sa în momentele cele mai dificile ale ziarului, când, cu aproape 10 ani în urmă, i-a fost sistată finanţarea de stat, felicitând-o cu înfloritorul jubileu, pe care dna  Eugenia CIMBOROVICI-TEODOREANU, preşedinta Fundaţiei Civice Raionale „Gheorghe Asachi” Herţa, şi l-a sărbătorit în luna august, şi din partea Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, a cărei membră activă este.

Mircea LUTIC  e convins că există o mişcare în cultură, care merge de la margine spre centru, adică e o mişcare centrifugă. Marele român George CĂLINESCU afirma că această mişcare îi aduce întotdeauna în centru pe acei de la marginea Ţării. De altfel, şi Gheorghe ASACHI şi Mihai EMINESCU se înscriu în această mişcare spre centru, iar mişcarea noastră, revirimentul naţional a început în perioada „perestroicii”  şi s-a desfăşurat în jurul acestor două mari personalităţi ce se intersectează pe acest spaţiu septentrional  al Ţării – primul ne-a adunat pentru crearea Societăţii „Mihai Eminescu”, al doilea – pentru organizarea Muzeului „Gheorghe Asachi” la Herţa,  Mircea LUTIC contribuind cu exponate. Însă, din păcate, clădirea muzeului a fost alocată Administraţiei Raionale de Stat, care, desigur, urma să-şi caute un alt local, iar exponatele s-au pierdut.

Citindu-ne un vers optimist, legat de numele lui Gh. Asachi şi de baştina lui cea frumoasă, deşi, după cum a specificat Mircea LUTIC, mari prilejuri pentru optimism nu prea avem, ca atunci, când a fost scris, în anii’90,  când înflorea speranţa în renaşterea naţională, dar care, spre regret, aşa şi nu s-a produs.

După cum afirma Geo BOGZA noi, românii, suntem cei mai fericiţi oameni, deoarece ne-am văzut sufletul prin Mihai EMINESCU, iar herţenii, după cum a mărturisit scriitorul Simion GOCIU, sunt la fel de fericiţi, fiindcă l-au avut şi-l au pe acel care a pregătit ieşirea în lume a lui Eminescu – ASACHI, unul din enciclopediştii care a generat apariţia multor personalităţi  marcante ale neamului.

Prezenţi pentru prima dată la întâlnirile de suflet, organizate de dna Eugenia, membrii Coralei „George Enescu” din Dorohoi, conducător artistic profesoara Gheorghina GUŞULEI, au interpretat o suită de cântece lirice şi patriotice, amintindu-ne că „avem o mândră Ţară” şi „azi singuri noi, românii, suntem în ea stăpâni”, admirabili au fost şi actorii-amatori de la Liceul „Gheorghe Asachi” din Herţa, care, îndrumaţi de profesoara de română Elena APETRI, au înscenat o piesă tradusă de ASACHI, talentata şi impozanta „Chiriţă” – Mihaela PAŞCANU, elevă în clasa a 11-a la ŞM Petraşivca, raionul Herţa,  Alina CAPRA, care a interpretat vechiul cântec „La casa cu grinzi bătrâne, dorul tare greu mai vine...”,  Cristina PANTEA cu piesele sale muzicale, premiată la Concursul „Miss-Diaspora” ce s-a desfăşurat la Mangalia. Ne-a impresionat şi expoziţia permanentă „Pictorii familiei Verona”, vernisată în incinta Căminului Cultural din Târnauca. Iar lansarea Albumului muzical „Prutule, apă căruntă”,   realizat anul acesta de poeta, compozitoarea şi interpreta Eugenia CIMBOROVICI-TEODOREANU, acompaniată de Orchestra profesionistă „Plai Moldovenesc” din Chişinău, a constituit clipa de graţie, momentele de vârf ale întâlnirii de suflet, contopindu-se cu acordurile înălţătorului imn al românilor  –  „Noi suntem români, noi suntem pe veci aici stăpâni...”, cântat de întreaga sală.

Adevărul e că am avut  parte de clipe formidabile  în mijlocul românilor din Herţa şi Târnauca, care afirmă  că Asachi este al lor, chiar şi primarul Ion PANTEA, şi directorul ŞM Târnauca, Iacob POSTEUCĂ, gospodari primitori de frunte ai localităţii, iar memdrii Fundaţiei Civice Raionale „Gheorghe Asachi” Herţa  i-au întâmpinat pe oaspeţi cu cozonac şi sarmale, cu muzică şi dansuri. Ultimul ne-a invitat să vizităm şcoala, excursie ce ne-a impresionat nu mai puţin. Or, „impresionat” e prea puţin spus. M-am bucurat cu adevărat că, în sfârşit, am trecut pragul unei şcoli româneşti din ţinut, unde pe panouri e scris şi în limba română, nu numai în cea de stat, că în acest cuib al înţelepciunii se află portretele lui Ştefan cel Mare, clasicilor literaturii române – Alecsandri, Negruzzi, Eminescu etc., clasicului literaturii ucrainene – Taras Şevcenko,  că în cataloagele de clasă, după afirmaţia directorului, cu excepţia disciplinelor limba şi literatura ucraineană, se scrie în română...

Or, vorba poetului Mircea LUTIC, „În templul acesta cu vestigii sfinte...,/ „Aici la Herţa, în nobila cetate,/De Ştefan ctitorită-n vremi străbune,/Noi, fiii vetrelor înstrăinate,/Venim ca la un loc de rugăciune...”.

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii de Nicolae HAUCA