Cum să ne lăsăm căsuţele plângând? Prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte!

Mulţumim prietenilor din România ai fiicei Diana, dnei Felicia Crăciun şi conducerii Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, care au sunat-o şi au întrebat-o dacă avem nevoie de ajutor.

 Avem şi noi nu puţini prieteni în România, judeţul Suceava. Spre regret, n-am auzit o vorbă de încurajare, nici măcar nu ne-au sunat. Probabil,  se tem să nu mergem pe capul lor, deşi pot sta fără nici o grijă. Cum să ne lăsăm căsuţele? N-au făcut-o nici părinţii părinţilor noştri în 1941, când am fost cotropiţi de călăul Stalin.

Noi, cei de la „Zorile Bucovinei”, am fost şi suntem cu poporul. Ne-am susţinut întotdeauna conaţionalii şi nu-i putem trăda. Nu ne putem trăda idealurile. Aici e casa noastră, pe pământul nostru strămoşesc.

E atât de frumoasă această primăvară, numai s-o trăieşti, să fie pace în ţară şi în lume şi să te poţi bucuri de ea şi de viaţă!

Felicia Nichita Toma,  „Zorile Bucovinei”