29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

LA MULŢI ANI, DNĂ ZINAIDA-SMOCHINĂ ROTARU! SĂ VI SE REVERSE ABUNDENT ÎN RIME ŞI METAFORE IZVORUL LIMBII ROMÂNE!

29 martie 2022 р. | Categorie: Noutăţi

LA MULŢI ANI, DNĂ ZINAIDA-SMOCHINĂ ROTARU!  SĂ VI SE REVERSE ABUNDENT ÎN RIME ŞI METAFORE IZVORUL LIMBII ROMÂNE!

 

Harnică ca o albină ce culege seva de pe flori în prourul dimineţii, poetă populară, prietena „Zorilor Bucovinei” Zinaida SMOCHINĂ-ROTARU din Costicenii Noua Suliţei, adună nectarul verbului matern la izvorul limbii române,  aducându-le în dar celor mici, prin dulceaţa şi melodicitatea MATERNEI,  un crâmpei de primăvară, voie bună, clipe feerice, încărcate cu raze de soare şi bucurii copilăreşti.

Bogatul palmares al creaţiei poetei populare Zinaida SMOCHINĂ-ROTARU conţine 7 culegeri de versuri şi povestioare, dedicate, după cum personal a mărturisit, „Cu drag şi din toată inima, celor mici, care îndrăgesc cuvântul matern”,  educându-le simţul frumosului, stima şi respectul faţă de oameni, trezindu-le dragostea faţă de graiul strămoşilor, de natură,  de flori şi păsări, de animale, de tot ce-i înconjoară,  le face copilăria minunată, cu poveşti adevărate.

Fiind una dintre cele mai osârduitoare corespondente netitulare ale ziarului „Zorile Bucovinei”, dna Zinaida  30 de ani  şi-a publicat versurile în paginile publicaţiei noastre.  Pune suflet în tot ce creează şi dă viaţă prin cuvânt până şi firicelului de iarbă. Poezia o face să uite  de grijile şi problemele cotidiene. Scrie pentru „cei mici” şi de dragul lor.

A început să scrie versuri la o vârstă de-acum matură, avea 45 de ani. A debutat în 1989 cu poezia “Te întreb, inimă, ce ai”în ziarul „Zorile Bucovinei”, la rubrica „Voie bună la cei mici”, şi de atunci poeziile poetei populare Zinaida SMOCHINĂ-ROTARU n-au lipsit din paginile publicaţiei. 

A văzut lumina zilei la 28 martie 1941, în satul Costiceni, r-n Noua Suliţă. De micuţă a avut o mare dragoste faţă de carte. Când pentru prima dată a trecut pragul şcolii, avea impresia că în viaţa ei a început o poveste frumoasă, cu cărţi şi poezii, cu toate că anii erau grei, după război, era o mare sărăcie, copiii umblau îmbrăcaţi în haine cârpite, încălţaţi cu opinci, nu aveau pe ce-şi cumpăra rechizite şcolare, dar setea de cunoştinţe, dragostea de carte era cât o mare-nvolburată. „Pe atunci şcoala, învăţătura, erau preţuite, iar dascălii stimaţi şi respectaţi. Noi, copiii, ne mândream cu faptul că suntem şcolari, oameni cu carte. Am mers la şcoală de 6 ani, cu un vecin învăţător de mână, iar când am terminat clasa I-a ştiam a citi şi a scrie. Îmi amintesc că, într-o zi, când să mă încalţ ca să merg la şcoală, văd că o opincă  din piele de porc e roasă de pisică. Cum să merg doar cu una? Am început să plâng, încât nu mă putea nimeni opri. Văzând cât de mult sufăr din această cauză, că n-o să pot merge la şcoală, fratele cel mai mare mi-a meşterit alta, din piele de viţel.

A dorit, desigur, să-şi continue studiile la Universitatea din Cernăuţi, însă n-a avut posibilitate, dar ce-a fost al ei, Dumnezeu i-a pus deoparte, a înzestrat-o cu darul de a scrie poezii.

„Vremurile erau grele. Era foamete. Lumea nu avea ce mânca. Mureau oamenii ca muştele. Ca să supravieţuiască, pentru o farfurie de făină, oamenii dădeau ce aveau mai de preţ în casă. Apoi a dat peste ei tifosul. Nu erau medicamente, peste cine boala dădea, cu zile nu scăpa. Greutăţi insuportabile am îndurat şi când a început colectivizarea.

Era căsătorită şi avea doi copii, când a scris primele versuri. Pe neprins de veste s-a trezit cu un caiet întreg de versuri, scrise cu inima, din suflet. La sfatul unei  prietene i l-a arătat poetului şi consăteanului Ion Vatamanu, sosit de curând la baştină din Chişinău. Maestrul Vatamanu a povăţuit-o să scrie, să nu se ruşineze, căci „este un dar de la Dumnezeu” . Astfel poeta a început să-şi publice versurile dedicate celor mici în ziare şi reviste, fiind apreciată şi invitată la diverse întruniri şi manifestări organizate, mai ales, în satul natal, Costiceni.

Acum, când primăverile creaţiei îi bat la poarta sufletului cu aromele  unei venerabile aniversări- cea de-a 81-a, , iar pomul vieţii i-a înflorit cu rodul unor noi creaţii, poeta populară Zinaida SMOCHINĂ-ROTARU îşi sărbătoreşte ziua de naştere  tot îmbrăţişată de rime şi metafore. Venim şi noi, cei de la „Zorile Bucovinei”, cu o îmbrăţişare prietenească şi un buchet din cele mai alese urări de bine, sănătate şi prosperitate, izvorul creaţiei să i se reverse abundent, iar muza să-i înflorească în noi culegeri de versuri, să simtă mereu sprijinul şi dragostea celor apropiaţi, să-şi publice versurile cel puţin încă tot atâtea primăveri, câte i-au înflorit în grădina vieţii.

Diana TOMA

 

LIMBA ROMÂNĂ

Vai, tristeţea ne doboară,

Nu putem merge la şcoală

Că suntem în pandemie

Şi nu ştim ce-o să mai fie.

 

Facem lecţii online

Şi nu ştim dacă e bine.

Dar româna învăţăm,

Cât acasă noi şedem.

 

Ne e dragă şi-o iubim,

Cu plăcere o vorbim.

Ea e cea mai frumoasă,

Ne salvează stând în casă.

 

A SOSIT VESTE ÎN ŢARĂ

A sosit veste în ţară

Că intrăm în primăvară,

Adusă de călători,

Primii ei vestitori.

Ne aduce  dorul,

Pe aripi cu Mărţişorul

Voie bună la cei mici

 

PRIMĂVARA

Primăvara coboară-n vale

Cu ghiocei albi în poale,

Să-i presoare pe răzoare

Şi prin iarba din ponoare.

 

Mai are ea şi toporaşi

Albaştri şi drăgălaşi

Ce-şi desfac petalele,

Să-i mângâie soarele.

 

HORA ALBINUŢELOR

Zum, zum, zum! Zum, zum, zum!

Iată s-a încălzit acum.

Albinuţele surori

Joacă hora printre flori.

 

Tot zboară din floare-n floare,

Care mai mirositoare,

Şi nectar ele adună,

Ca să facă miere bună.

 

CONCERTUL DIN POIANĂ

În poiana cea cu flori

Au sosit mulţi dirijori.

Glasurile-şi încălzeau,

De concert se pregăteau.

 

Ciocârliile, sticleţii

O făceau pe cântăreţii.

Piţigoiul fără glas

Se-aşezase la taifas.

 

Iată, acolo, doi bondari,

Îmbrăcaţi  ca-n zile mari,

Pe trifoiul din zăvoi,

Bâzâiau ca la cimpoi..

Zinaida SMOCHINĂ-ROTARU