23 mai 2022
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

„ADEVĂRURI PE FRUNZE DE ARŢAR”

26 noiembrie 2013 р. | Categorie: Românii de pretutindeni

Mi-a produs o deosebită bucurie noua carte a bunului meu prieten Iacob Cazacu-Istrati, apărută în condiţii grafice deosebite la Editura „Prometeu” din Chişinău, 2013, prefațată de marele condeier și om de litere român basarabean Vlad Pohilă. Ea cuprinde între coperţile sale cartonate, inspirat ilustrate, o suită de „eseuri, tablete, cronici, interviuri, poezii”, care, toate laolaltă, se constituie într-o amplă cronică de evenimente politice, istorice şi culturale, trăite cu intensitate de autor în Canada, ca şi pe meleagurile natale din mult evocata şi iubita sa Basarabie, denumită cu duioşie România Mică ( adică R.M., Republica Moldova).

Aşa cum am mai notat undeva, pe profesorul de istorie şi poetul Iacob Cazacu-Istrati l-am cunoscut aici în Toronto, la cenaclul revistei „Observatorul”, unde fusese însoţit de un mai vechi membru şi colaborator al revistei respective, poetul Ion Segărceanu. Acesta i-a şi dedicat în această carte poezia „Sus, pe dealul Nistrului” – o prelucrare după un vechi cântec popular basarabean. Ca fiu al acelor plaiuri, strămutat mai târziu în Bucureşti, unde am lucrat până la data stabilirii mele în Canada, m-am împrietenit repede şi strâns cu mai tânărul meu confrate basarabean, depănând amintiri comune şi împărtăşind aceeaşi dragoste profundă faţă de mirificul plai strămoşesc dintre Prut şi Nistru, ca şi faţă de marea patrie a suffletelor şi a limbii noastre – România. O bună perioadă, noul şi harnicul meu prieten, sosit în vizită la copiii şi nepoţii săi, cu dese reveniri în satul baştinei sale, Vadul-Leca, a locuit  în „bojdeuca” mea din Toronto, fapt devenit legendar, aşa cum a fost şi prietenia dintre Eminescu şi Ion Creangă, pe care poetul îl vizita la bojdeuca sa din Dealul Ţicăului. De fapt eu, bunelul Ovidiu Creangă sunt, prin scrisul şi strădaiile mele, un vajnic continuator al celui care ne-a dăruit ca zestre spirituală minunatele „Amintiri din copilărie”. „Bojdeucă” am, cărţi am, prieten poet am, aşa că totul este ca în cele mai frumoase întâmplări ale vieţii. Mai rămâne ca, din pridvorul (mă rog, din balconul) casei mele, amicul Cazacu-Istrati să scrie o nouă şi minunată „Sara pe deal”...   Cartea ce-i poartă semnătura reprezintă un bogat şi plin de culoare caleidoscop, un vast „puzzle” în care se adună şi se încheagă o succesiune de fragmente disparate, dând în cele din urmă imaginea generală şi relevantă a unor momente sudate între ele prin tema şi profunda vibraţie a trăirii. Ideea centrală o reprezintă situaţia politică actuală a Republicii Moldova, cu ample şi minuţioase retrospecţii istorice, cu ardente proiecţii şi anticipaţii asupra devenirii şi revenirii sale la Patria-mamă, România. Câmpul Românesc de la Hemilton s-a dovedit a fi „vatra” fierbinte unde se adună întreaga suflare românească şi unde fraţii vastului spaţiu „de la Nistru pân’la Tisa” se regasesc într-o comuniune de grai şi suflet, ca în celebra „Doină” a lui Eminescu. Este meritul organizatorilor de la Câmpul Românesc de a include în programele lor de vară momente speciale dedicate evenimentelor legate de istoria şi actualitatea politică a confraţilor noştri de peste Prut. Aici ne întâlnim cu toţii, noi cei „localnici”,canadieni, cu pritenii noştri basarabeni din Toronto şi din alte meleaguri ale „frunzei de arţar”, cu invitaţi şi participanţi din Basarabia, România, S.U.A. etc. Aici toţi vorbim româneşte, ne destăinuim unii altora ca fraţi, ne împărtăşim gândurile, idealurile , ne făurim planuri de viitor, cântăm, jucăm şi ne ospătăm la mesele noastre comune din tradiţionalele mâncăruri româneşti...

Cu un condei precis şi înzestrat, autorul descrie cu deosebită plăcere Câmpul Românesc, de care, prin toate manifestările de aici, el se simte sufleteşte atât de legat: „Peisajul încântător cu sălciile pletoase de pe malul râului, vegetaţia bogată şi nealterată dau locului un aspect cu totul deosebit, în care vibrează un puternic sentiment de românism. Marele maestru, sculptorul român Nică Petre, a relizat aici busturile din marmoră ale lui M. Eminescu şi Nae Ionescu, precum şi Rotonda scriitorilor din exil (busturile din bronz ale lui Aron Cotruş, Gheorghe Donev, Vasile Posteucă, Mircea Eliade, Vintilă Horia şi Horia Stamatu. La instalarea ultimelor trei busturi am participat şi eu, lucru de care mă mândresc şi astăzi.” În acelaşi stil cald şi precis prezintă Programul activităţilor din cadrul Săptămânii Culturale de la Câmpul Românesc , notând cu vădită satisfacţie şi mândrie: „Iată şi în acest mod facem posibil ca toată Canada să afle adevărul: Moldova e România! Când mă întreabă cineva de ce am scris pe maşină numele a două ţari, le răspund că e o ţară cu doua nume, cum ar fi numele unei domniţe: Ana-Maria, aşa şi numele ţării mele este unul dublu: Moldova-România. Şoptesc Moldova şi subînţeleg România, o dezmierd România şi subînţeleg Moldova. Acelaşi nume şi acelaşi dor”...

Cu gândul la aceeaşi mândră Ileana-Cosânzeana, se dovedesc şi poeziile incluse de dl.Cazacu în prezenta sa carte, exprimând vocaţia de poet animat de profunda dragoste faţă de meleagurile natale de dincolo de Prut, în strânsă conexiune cu patria-mamă, România. Volumul este presărat cu o serie de fotografii ale membrilor familiei sale din Canada, ale diverşilor prieteni de aici şi basarabeni-vizitatori, participanţi la frumoasele manifestări de la Câmpul Românesc – Hamilton. Aşadar, „Adevăruri pe frunze de arţar” se... adevereşte ca o carte documentară de mare interes, din care răzbate puternicul fior al dragostei faţă de Basarabia naşterii şi vieţuirii sale, pe care el o numeşte România Mică, văzând-o, ca mulţi alţi conaţionali, reintegrată în chip firesc în patria unică şi indivizibilă România.

 OVIDIU CREANGĂ

Toronto, Canada, 4.11.2013