07 februarie 2023
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Erau timpuri grele, război, foametea din 1947- Bunica ne-a povestit cum tata a ascuns grâul cultivat în vară în peretele casei. Dar, din nefericire, „eliberatorii” l-au găsit și l-au luat

11 aprilie 2022 р. | Categorie: Noutăţi

Erau timpuri grele, război, foametea din 1947- Bunica ne-a povestit cum tata a ascuns grâul cultivat în vară în peretele casei. Dar, din nefericire, „eliberatorii” l-au găsit și l-au luat

A fost mama noastră...

Este vorba despre Pascal Floarea a lui Ilie din satul Godinești. Ea locuia pe un deal la o margine de sat de unde poate fi văzută ca pe palmă pădurea satului, livada și câmpurile din împrejurimi.

S-a născut la 15 mai 1936 în satul Godinești. Deseori își aducea aminte cu tristețe de copilăria grea pe care a avut-o, despre timpurile de război și foametea din 1947.

Bunica ne-a povestit cum a ascuns tata grâul cultivat în vară în peretele casei. Dar, din nefericire, „eliberatorii” l-au găsit și l-au luat. Mâncam mijlocul păpădiei ca să scăpăm de foamete. În primăvară puneam în grădină coji de cartofi, sperând că Dumnezeu va da roadă. Dar cineva, crezând că acolo sunt cartofi, a scormonit toată grădina, lăsând familia întristată, fără hrană, și de data aceasta.

Au trecut timpurile grele. Au crescut copii. Au ieșit din greutate.

În anul 1955 s-a măritat fata cu Gheorghe Pascal care locuia în satul vecin. În această familie s-au născut 9 puișori (așa îi numea Floarea pe copilașii ei) Artimia, Lucreția, Felicia, Ion, Maria, Ilie, Ileana, Luminiţa și Floarea. Locuiau în satul Godinești într-o căsuță nu prea mare. Munceau mult. Spera să construiască o casă mare.

- Suntem o familie mare, copii mulți. Avem nevoie de casă mare ca să avem unde veni:  spunea soțul ei.

Trăind cu această speranță, bunica a rămas cu copii, dar bunelul a plecat la lucru la Odesa. Cu părere de rău nu s-a întors înapoi... acolo a murit și a rămas sărmana văduvă  cu cei 9 puișori mici. Au venit iarăși timpuri grele pentru Floarea. Muncea mult la câmp ca să poată ridica copilașii. Zi de zi lucrând, copii creșteau și se depărtau prin lume. Departe le-a dus viața pe toți: care ajunsese la Crimeea, care la Umani. Cineva se căsători la Moldova, alții la Vinnyța și la Italia erau fetele Floarei.  Toți deveniră gospodari și gospodine  la casele lor.

Era fericită. Toți copii aranjați la căsuțele lor. Și la ea la Godinești, la căsuţa părintească, se adunau puișorii din când în când. 

Când a simțit că moare, avea o dorință: să-și adune «puișorii » acasă să-i mai vadă pentru ultima oară, să-i îmbrățișeze și să le spună cât de mult le-a dus dorul.  Dar erau departe... trebuia timp ca să vină toți. Bunicuța îi aștepta pe toți cu nerăbdare numărându-i pe fiecare: pe copii, pe nepoți și strănepoții. În timp de 3-4 zile, așa a dat Domnul, că toți au venit acasă să-și îmbrățișeze mama pentru ultima dată.. Era cea mai fericită mamă de pe lume că a putut să educe 9 copii, care au știut și au lăsat totul pentru a fi în ultima clipa cu ființa care le-a dat viață.

La 13 februarie 2022 i s-a stins lumina vieții. A murit fericită și binecuvântată de  Dumnezeu... Somn lin draga noastră, mamă, bunicuță și străbunică.

Foto: Ograda Floarei plină de strănepoți

Nadia Cosovan