Teiul lui Petru Movilă de 400 de ani din Kiev a fost rupt de o furtună, dar încă poate fi salvat

Teiul lui Petru Movilă de 400 de ani din Kiev a fost rupt de o furtună, dar încă poate fi salvat

În total, peste 200 de copaci au fost afectați de uraganul ce s-a abătut astăzi asupra capitalei Ucrainei. Furtuna distrugătoare ce a făcut ravagii în Kiev, districtele Solomyansky și Sviatoshynsky ale capitalei au suferit cel mai mult, a rupt ramura scheletică a teiului de 400 de ani al lui Petru Movilă, mitropolit ortodox al Kievului, al Galiţiei, teolog  de origine româna, născut la Suceava în anul 1596, ca fiu al lui Simion Movilă care va domni mai târziu în Țara Românească, și al soției acestuia, Marghita, care este un monument al naturii, informează Administrația de Stat a orașului Kiev (Elena Barsukovajjurnalist UE. „Viaţă”), Conform legendei, acest tei a fost plantat de Petru Movilă în 1635..
Arborele vechi de 400 de ani are statutul de monument natural de semnificație locală. Creştea lângă Muzeul Național de Istorie din Kiev. Cu toate acestea, potrivit experților, teiul străvechi va fi păstrat, potrivit Administrației de Stat a orașului Kiev.
„Specialiștii întreprinderii comunale din districtul Shevchenkivskyi împreună cu arboriști inspectează copacul în detaliu și determină modalități de salvare a acestuia”, a scris agenția. Dar pentru a preveni astfel de cazuri, sunt necesare modele „dinamice” mai moderne. De asemenea, una dintre măsuri poate fi subțirea unei ramuri mari cu 20-25% pentru a-i reduce greutatea.

Petru Movilă s-a născut la Suceava, în anul 1596, ca fiu al lui Simion Movilă, care va domni mai târziu în Țara Românească, și al soției acestuia, Marghita (Margareta) călugărită ulterior sub numele de Melania. Tatăl său a avut ca frați pe Ieremia Movilă, domn al Moldovei între 1595-1606 și pe Gheorghe Movilă, viitorul mitropolit al Moldovei.

După moartea tatălui său, tânărul fiu de domnitor va pribegi, împreună cu mama și cu frații săi în Țara Românească, după care se vor așeza definitiv în Polonia. Învățătura și-o va începe în casa părintească, apoi o va continua la vestita școală a „Frăției” ortodoxe din Lvov și,se pare,la Academia Zamoiska din Zamosč(deși în scrierile sale ea nu este menționată niciodată)^[2] A studiat limbile latină, greacă, slavonă și polonă, la care se adăugau discipline standard din vremea respectivă: gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia. Despre eventuale studii în Olanda sau la Sorbona în Franța nu există dovezi^[3]. Potrivit obiceiului nobililor polonezi, și-a însușit mânuirea armelor și a luat parte la două lupte ale polonilor împotriva turcilor, la Țuțora (1620) și Hotin (1622).

Datorită unei chemări lăuntrice, dar și sub înrâurirea starețului mânăstirii Pecerska, arhimandritul Zaharia Kopâstenski, a hotărât să se călugărească. Astfel, după ce se va pregăti, începând din 1622, duhovnicește la moșia sa din Rubiejovka, unde a zidit și o biserică cu hramul Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, va fi tuns în monahism, la Lavra Pecerska, după anul 1625. În toamna anului 1627 a fost ales egumen al mânăstirii, la vârsta de 31 de ani. Situația ortodoxiei în acea perioadă era tulbure din cauza încercărilor de catolicizare a nobilimii lituaniene, bieloruse și ucrainiene, care era, în mare parte, ortodoxă. Însă, prin activitatea sa depusă timp de 5 ani ca egumen, Petru Movilă a reușit să ridice prestigiul cultural și bisericesc al mânăstirii la un nivel necunoscut până atunci. Astfel, s-a ocupat de restaurarea și înfrumusețarea mânăstirilor și a peșterilor în care se găseau moaște de sfinți și a continuat activitatea tipografică a înaintașilor săi, dând la lumină mai multe cărți de slujbă și de învățătură.

Arhimandritul Petru a desfășurat o bogata activitate bisericească și culturală, continuând să tipărească mai multe cărți care aveau rostul de a apăra Ortodoxia în fața curentului religios de unire a creștinilor răsăriteni cu Biserica Catolică care a început imediat după Unirea de la Brest din 1596. A fost adversar al unirii cu biserica catolică, a elaborat un nou catehism: Mărturisirea ortodoxă, care a fost ratificat de sinodul ortodox din Kiev în 1640 și de sinodul din Iași în 1642.^[4]Pune bazele unui colegiu teologic, întâi la Lavra, apoi la Mănăstirea Bratska, din care se va dezvolta vestita Academie teologică duhovnicească de la Kiev în 1633. A pus la dispoziția Academiei și domeniile sale de la Rubejovka pe care le avea cumpărate încă înainte de călugărie.

Semnează la 16 august 1628 declarațiile Sinodului Eclesiastic de la Kiev în care erau condamnați clericii care au aderat la Unirea religioasă de la Brest-Litovsk din 1596. A sprijinit alegerea ca rege al Poloniei a lui Wladislav I, în 1632, care a recunoscut drepturile eparhiilor ortodoxe din Mitropolia Kievului și a menținut "Frățiile Ortodoxe" (Wikipedia).

Informează Zorile Bucovinei