28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Ne-a învăţat să ne iubim Limba, Neamul, să fim adevăraţi ROMÂNI – dezvelirea bustului academicianului Grigore Bostan la Budeneţ, Storojineţ

14 iunie 2022 р. | Categorie: Noutăţi


Scriitorul, Academicianul, Profesorul şi Savantul Grigore Bostan nu rămâne „cu paşii uitaţi între zile”, acoperit de  norii cenuşii ai uitării

Ca roua-n ceaţă te vei duce mâine

topit de ploi, dar limpezit de zbor.

Ştii bine doar atât – că va rămâne

în urma ta o pulbere de dor

Scria Savantul, Scriitorul şi Profesorul Grigore BOSTAN  în 1992, cu 30 de ani în urmă. Deşi timpul acoperă urmele omului pe pământ, dar nu poate acoperi raza de lumină lăsată în sufletul şi conştiinţa celor pentru care a rămas „o pulbere de dor”. Or, cel plecat în veşnicie şi-a lăsat lumina pe pământ prin faptele şi cuvântul ziditor, iar sufletul îi e nemuritor. Purtând „cununa tainelor cereşti”, „Păstorul Mioriţei” - Scriitorul, Profesorul, Savantul şi Academicianul Grigore BOSTAN, şeful Catedrei de Filologie Română şi Clasică, Omul, Marele Patriot român, fidel luptător pentru cauza naţională, care a stăruit ca limba română să capete statut ştiinţific corespunzător în acest spaţiu istoric, cel mai învăţat bărbat al neamului, care,  „plecat spre văi, la rădăcine”, a rămas „pe-acest hotar”, de unde n-a „plecat cu totul niciodată”, în crângul spiritualităţii româneşti - „un ram înmugurit”, şi de acolo, de sus, din Eterna,  “continuă să verse-n glie lumină”.

Grigore Bostan a ţinut la neamul românesc, l-a protejat prin ceea ce a făcut şi a creat, ne-a învăţat că patriotismul nu poate fi o marfă, pe care o vinzi la stânga şi la dreapta, cum, de altfel, se întâmplă şi în prezent. Grigore Bostan a avut demnitate, verticalitate, a scris în opera sa adevărul şi a luptat pentru el. Graţie Domniei Sale s-a revenit la grafia latină, la veşmântul firesc al limbii române.

Grigore Bostan a fost patriot prin însăşi esenţa sa

Graţie altui mare patriot al neamului, primarului comunei Ciudei, Anatol Piţul, în Ziua Sfintei Treimi,  de hramul satului, la Budeneţ, baştina academicianului, Grigore Bostan “continuă să verse-n glie lumină”, memoria fiindu-i înveşnicită printr-un bust creat de tânărul sculptor dăruit cu har din Boian, Cristian Botă, nepotul altui mare patriot român Vasile Botă, inaugurat la 13 iunie curent în curtea Gimnaziului care îi poartă numele din Budeneţ, fostul conac al boierului Mikuli, comuna Ciudei, prin osârdia primarului Anatol Piţul, din iniţiativa lui Nicolae Hauca, preşedintele Asociaţiei nonguvernamentale „Pro Bucovina” din Cernăuţi, la propunerea istoricului Dragoş Olaru, cu susţinerea lui Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu”, şi sprijinul financiar al dl Ioan Iţco, preşedintele Fundaţiei „Iţco”, bunului nostru prieten şi întotdeauna săritorului la nevoie, graţie căruia şi regretatului nostru coleg, scriitorului Dumitru Covalciuc, i-a fost înălţat un bust la Oprişeni. Sfinţirea bustului şi slujba de pomenire a fost oficiată de părintele Roman Zbigli, parohul Bisericii locale.

Am spus nu o dată: dacă am avea în toate satele noastre româneşti asemenea primari ca dl Anatol Piţul, care are suportul consătenilor, a excepţionalei sale echipe, a soţilor Motrescu – Romena şi Gheorghe, dlui Radu Petraşescu, directorul Liceului nr. 1 din Ciudei, a antreprenorului Titus Scripa, am avea multe realizări, am face multe lucruri frumoase pentru neamul nostru românesc din acest colţ mioritic de Ţară.

Evocând personalitatea proeminentă a Scriitorului, Academicianului, Profesorului Grigore Bostan, membru de onoare al Academiei Române, dl primar Anatol Piţul a avut cuvinte de gratitudine pentru toţi bravii noştri bărbaţi care au avut curajul iniţierii acestui reuşit proiect, care au contribuit la crearea şi instalarea bustului – sculptorul Cristian Botă,dlor Nicolae Hauca, Ioan Iţco, Dragoş Olaru, Vasile Bâcu etc, adresând alese mulţumiri Consulatului General al României la Cernăuţi, dnei Irina-Loredana Stănculescu, întregii sale echipe consulare pentru susţinere şi înţelegere.

Spre regret, sponsorul bustului, Ioan Iţco, n-a avut posibilitate să fie prezent la dezvelirea bustului celui mai învăţat bărbat al neamului, dar ne-a dăruit bucuria de a-l readuce la baştină, înveşnicindu-i memoria celui ce a semănat lumină, iubire şi unitate – scriitorul Grigore Bostan.

Cu multă pietate faţă de regretatul Grigore Bostan, însoţită de consilierul diplomatic Florin Stan şi de soţia sa Viorica, Excelenţa Sa, dna Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuţi, a avut un mesaj emoţionant pentru acel ce a fost însăşi conştiinţa neamului, depunând în veşnicia Academicianului şi Poetului un superb coş de flori tricolore - ideal pentru care a trăit, a activat şi a creat Grigore Bostan. 

Adresăm şi noi sincere mulţumiri dnei Irina-Loredana Stănculescu, dlui Florin Stat pentru susţinere şi înţelegere, căci graţie lor (ne-au asigurat cu transport), am avut posibilitatea să fim prezenţi la dezvelirea bustului academicianului Grigore Bostan.

Fotoreporterul Nicolae Hauca, graţie iniţiativei căruia a fost creat bustul eruditului său profesor, a ţinut să limpezească lucrurile privind eforturile înălţării bustului, venite din propria-i iniţiativă, la îndemnul arhivistului, cercetătorului istoriei, Dragoş Olaru, desigur, cu sprijinul financiar al dl Ioan Iţco.

Academicianul, Scriitorul Grigore BOSTAN,  Şeful Catedrei de Filologie Română şi Clasică, Universitatea din Cernăuţi, membru a trei uniuni de creaţie –  din Ucraina, România şi Republica Moldova,  a rămas în cohorta personalităţilor marcante ale neamului, în literatura din Bucovina,  o figură emblematică, multiculturală proeminentă, care a ştiut să îmbine armonios imaginea profesorului, cu cea a poetului, a cărturarului, cu cea a virtuosului umorist, cu imperativele mesianice ale luptătorului, impunând o voce lirică  viguroasă cu inflexiuni expresioniste, ceea ce a încurajat avatarul tranziţiei de la versul tradiționalist la cel modern şi postmodern, după cum scria fostul său student, poetul Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica  Moldova, în spaţiul acestei poezii alternând viziunile zborurilor cosmice, suferinţa decantată a neamului său  de la poale de Carpaţi. La aceste momente de vârf ale creaţiei eminentului scriitor s-au referit Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „M. Eminescu”, şi vicepreşedintele Nicolae Şapcă, care i-a dedicat şi un poem, sora dl Gr. Bostan, prof. Floarea Andrieş, metodista Lilia Govornean, profesorul Dorin Misichewici, Maria Mihailovici, director-adjunct pentru munca educativă la Liceul din Suceveni, Maria Nichiforescu, prof. la Liceul nr. 1 din Pătrăuţii de Sus, jurnalistul Vasile Carlaşciuc, prof. Maria Mihailuetc.

În tot ce a făcut şi a realizat, cum a trăit, Grigore Bostan a fost Român

Preşedinte fondator al Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”, Grigore Bostan s-a străduit să sădească în sufletele conaţionalilor bobul dragostei şi unirii, se întrista mult când îi vedea pe lideri dezbinaţi, s-ar fi bucurat nespus să-i ştie  uniţi.

Promotor de valori şi modelator de conştiinţe, „cărturar cu prestanţă  universitar-academică”,autor al unor lucrări din domeniul istoriei folcloristice şi etnografiei româneşti  din Bucovina, Grigore Bostan a fost mai presus de toate acel Domn pacificator, care unea sufletele, semăna în inimile conaţionalilor bunătate şi pace, patriot care a contribuit la renaşterea conştiinţei naţionale, care şi-a asumat menținerea spiritualităţii în această oază a românismului înstrăinată de Ţară.

Grigore Bostan şi-a pus sufletul în păstrarea Catedrei de Română, în susţinerea şi îndrumarea tinerei generaţii, A fost scut de apărare pentru studenţi. Ca exponent al culturii române, al societăţii româneşti, mai presus de orice  punea interesele naţionale, ale Catedrei . A ştiut să depăşească momente dificile pentru a păstra Catedra. Cercetător şi specialist inegalabil în domeniu, fidel luptător pentru cauza naţională, a stăruit ca limba română să capete statut ştiinţific corespunzător în acest spaţiu istoric, fapt menţionat de dna Cristina Paladean, şefa Catedrei, prezentă împreună cu doamnele prof. Felicia Vrânceanu şi Diana Calancea.

Cu toate că savantul Grigore Bostan îşi dădea titlul ştiinţific pe cel de poet, activitatea  sa ştiinţifică a fost importantă şi i-a adus renume mondial de Membru de Onoare al Academiei  Române, Academiei de Ştiinţe din Ucraina, SUA etc., fiind menţionat în enciclopediile lumii. Deşi punem la îndoială faptul că există oameni care nu pot fi înlocuiţi, Grigore Bostan prin ceea ce a făcut pentru conaţionali, pentru continuitatea neamului, prin menţinerea românismului, demnităţii,  e personalitatea de vârf a Bucovinei ce până în prezent nu poate fi înlocuită de nimeni. E cea mai mare valoare a acestui spaţiu mioritic. N-am mai avut asemenea valori. Asemenea personalităţi notorii se nasc, probabil, o dată la o mie de ani.

Specificând meritele savantului, toţi cei care au venit să-l omagieze au sensibilizat că tezaurul pe care  ni l-a lăsat Grigore Bostan e menit să cultive spiritul şi sentimentul naţional, în primul rând, pentru tânăra generaţie, iar rădăcina lui e în opera academicianului, pe care trebuie s-o studieze tinerii. Osârduind  împreună cu erudita sa soţie Lora, Grigore Bostan, ne-a lăsat monumentala lucrare despre scriitorii din Bucovina, volumul „Pagini de literatură română”.

Pentru pace în Ucraina şi în lume au cântat micuţele gimnaziste, iar în înaltul cerului şi-au luat zborul porumbeii – simbolul păcii - un omagiu i-au adus eruditului şi vestitului lor consătean, elevii de la Gimnaziul „Gr. Bostan” prin cântecele din zestrea bogată a neamului, interpretate cu dragoste de grai, de costumul şi obiceiul nostru popular, de datini, de asemenea, şi Gheorghe Stratulat, prof. la Şcoala Populară de Artă Cernăuţi.

Şi dacă sculptorul Cristian Botă n-a putut fi prezent, aflându-se într-o deplasare peste ocean, din Boian a sosit o întreagă delegaţie în frunte cu patriotul Vasile Botă, sora artistului.

Grigore Bostan a  rămas în amintirea noastră un Profesor sever, de o impecabilă erudiţie, un Om de o mare omenie şi modestie. Pentru noi, studenţii de la Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii Naţionale din Cernăuţi, Grigore Bostan a fost un pedagog autoritar, dar, totodată, onest şi corect, iubit. Ne-a învăţat să muncim, să ne iubim graiul şi neamul, să fim adevăraţi români, ne-a inspirat încredere în propriile forţe.

În „cerul nostru,/ al tuturor, lacrima poetului veghează” şi acum, când pe „cărările pierdute se urcă-n galaxie”. Or, dascălul şi profesorul care s-a străduit să altoiască studenţilor dragostea de vestigiile sfinte ale poporului român, continue să vegheze şi să reverse lumină „din inimă către inimi”. Îl iubim şi îi preţuim meritele, îi  păstrăm vie amintirea în timp ce „pe un colţ de cer păstorul Mioriţei îşi paşte-n tihnă turma”, răspândind lumină şi căldură. Constatăm cu regret că astăzi ne lipseşte mult.

Şi chiar dacă Grigore Bostan dorea mai mult să fie scriitor, rămâne profesor, în sensul cel mai bun al cuvântului. A fost şi un excelent ziarist. O perioadă scurtă de timp a activat la  „Zorile Bucovinei”., fapt sesizat de jurnalista Felicia Toma. Dar şi îndeplinind funcţia de şef al Catedrei de Română îşi publica articolele, studiile în ziarul românilor din Ucraina.  Întotdeauna scria adevărul, spunea ce îl durea, fără să aibă frică va fi apreciat sau nu. Împreună cu soţia-i Lora erau oaspeţi dragi la „Zorile Bucovinei”, participau la orice manifestare. Regretăm mult că nu i-am mulţumit îndeajuns Omului şi Savantului Grigore Bostan pentru susţinerea ziarului în timpuri dificile pentru publicaţia noastră, când, în 2004, bisăptămânalului i-a fost sistată finanțarea de către statul ucrainean. El a fost unicul care a avut curajul şi îndrăzneala să ne ia apărarea.

Scriitorul, Academicianul, Profesorul şi Savantul Grigore Bostan nu rămâne „cu paşii uitaţi între zile”, acoperit de  norii cenuşii ai uitării.. În tot ce a făcut şi a realizat, cum a trăit, Grigore Bostan a fost Român. Mai bine zis, nu putem vorbi la timpul trecut despre Grigore Bostan. El nu a fost, el este, cu amintirea luminoasă îi păstrăm în colţul inimii şi lacrima.

“…mă voi întoarce-atunci la rădăcini/ unde se zbat seminţele în hume/ să port pe braţe tinere grădini/ cum port un dor de glie-n astă lume..., scria inspirat poetul care a rămas „pe-acest hotar, de unde n-a „plecat cu totul niciodată”, o frunză-nrourată”, “în crâng un ram înmugurit” Sperăm că de acolo, de sus, din Eterna, de unde “continuă să verse-n glie lumină”, Grigore Bostan ne aude, ne  îndrumă să ne păstrăm demnitatea şi verticalitatea identitară, să nu devenim corbi ce-şi  „scutură blestemele din pene ...în mirişti şi dumbrăvi bucovinene... Ce se visează vulturi în Carpaţi…”.

Felicia NICHITA-TOMA, „Zorile Bucovinei” , Cernăuţi