01 iulie 2022
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Folcloristul Dragoș Tochiță a plecat spre un alt tărâm

23 iunie 2022 р. | Categorie: Noutăţi

Folcloristul Dragoș Tochiță a plecat spre un alt tărâm

(În memoriam)

Asemenea vești ne iau întotdeauna prin surprindere. Iar când e vorba de moartea cuiva, rămânem și cu sufletul îndurerat, mirați și nedumeriți. De ce acum? De ce atât de repede? Ce s-a întâmplat?

Cam așa s-a întâmplat când fiecare dintre noi, indiferent unde nu s-ar fi aflat (de exemplu subsemnata era chiar în autobus) am primit vestea tristă că românul, patriotul, folcloristul, poetul popular Dragoș Tochiță din Pătrăuții de Sus a trecut la cele veșnice.

Doar cu câteva luni în urmă, anume la 25 decembrie, anul trecut, când creștinii catolici, dar și ortodocși sărbătoresc Crăciunul pe stil nou, iar cei pe stil vechi pe sfântul Spiridon, am fost un grup de activiste ale satuli Pătrăuții de Jos, la el în ospeție. Era anul său jubiliar, împlinise pe la finele toamnei, 81 de ani. Iar spre finele anului noi am decis să îl felicităm, să stăm pe îndelete de vorbă, dar și să mai auzim câte ceva din vorbele sale de duh. Cunoștea atâtea obiceiuri legate fie de anumite sărbători creștine sau laice, de anumite evenimente, date, locuri, anotimpuri... Nemaivorbind de obiceiuri, tradiții, datini, populare pe care le cunoștea și le valorifica simplu și frumos, ca mai apoi să le publice prin cărți sau ziare.

Pe tot parcursul vieții neobositul Dragoș Tochiță a cutreerat satele din împrejurimi, de unde aduna folclor legat de evenimente familiare: nunți, cumătrii. zile de naștere, înmormântări etc. mai apoi aduna și cântece sau strigături, snoave, cimilituri, versuri populare legate de sărbătorile de iarnă, de vară, hramul satului, alte mari sau mai mici sărbători creștine, de cătănie, de  alte evenimente. A scris și publicat mult și despre cei care au gustat din amarul deportărilor, despre tragedia de la Fântâna Albă. Toate acestea le publca uneori prin ziare, alteori direct în cărțile de folclor, sau cele dedicate celor deportați. A întocmit și o monografie etnografică și folclorică intitulată „Pătrăuții de Sus și oamenii săi”.

A colaborat cu mai multe ziare românești din ținut „Zorile Bucovinei”, Libertatea Cuvântului”, „Satul sovietic”, pe urmă „Meleag Natal” din Storojineț. Era prezent cu urături, colinde, piese folclorica legate de sărbătorile de iarnă, cu alte nestemate folclorice, strigături, orații de nuntă, obiceiuri de familie, tradiții vechi ce țineau de anumite sărbători din vechime. A publicat și despre cei deportați, cât și articole de publicistică etc.

De asemenea a înființat și condus ani de-a rândul ansamblul etnofolcloric de dansuri „Ciobanii”. A pus în scenă dansuri populare specifice zonei respective. O vreme a fost directorul căminului cultural din Pătrăuții de Sus, iar mai apoi muncitor la combinatul forestier din satul vecin Ciudei. Dar oriunde n-ar fi activat, pe primul plan a fost marea sa pasiune pentru foclorul românesc.

Cu ani în urmă era poftit pe la nunți, cumătrii, hramuri, malancă pentru a rosti orații, a recita versuri și prezenta strigături pline de har, urături, compuse sau prelucrate de domnia sa.

De asemenea a fost prezent ani de-a rândul la cele mai felurite ceremonii, sărbători de suflet ale neamului, întâlniri cu oamneni deosebiți, prezentări de carte, dezvelire de busturi, sfințirea sau resfințirea unor biserici, capelițe, cruci, pietre comemorative etc., unde uneori recita ceva din colecția sa folclorică sau ținea câte un mic discurs.

A fost printre acei români de la țară care au fost la începuturile renașterii noastre naționale. A participat activ la diferite conferințe, Simpozioane, comemorări, întruniri, festivaluri, întâlniri importante legate de comemorarea unor mari personalități, unor evenimente deosebite, atât la noi în Bucovina, cât și în România. Era și membru activ al Societăților „Mihai Eminescu”, „Golgota”, președintele filialelor din Pătrăuții de Sus. A fost decorat cu medalii din partea statului român, a primit zeci de diplome, foi de laudă, atât pe tărâmul cultural, cât și din partea unor Societăți literar-culturale din România.

Ca bun creștin a făcut parte din consiliul bisericii locale, a fost un bun activist al satului de baștină.

Iubea mult să vină în satul nostru Pătrăuții de Jos, unde era poftit la biblioteca și căminul cultural la anumite sărbători ale satului, la prezentări de carte, la întâlniri cu oameni talentați, la alte evenimente.

În ultima vreme suferea de o durere de picioare, și se deplasa mai greu, dar se bucura mult când cineva venea în ospeție, se bucura că oamenii nu-l uită, că munca sa depusă pe tărâmul culturii și valorificării folclorului românesc n-a fost zadarnică.

  Bun creștin, bun român, patriot, cunoscător de folclor, acum Dragoș Tochiță a plecat pe neașteptate pe un alt tărâm. Urma să mai venim la el în ospeție de Sfintele Paști, dar a izbucnit războiul acesta crud, și am amânat vizita noastră, în speranța că vor veni zile mai bune. Iar acum am venit câțiva activiști ai satului Pătrăuții de Jos, cu o coroană  de flori și cu tristețe în suflete să ne luăm rămas bun și să-i aducem un ultim omagiu. Apoi l-am condus pe ultimul drum. Mulți oameni de sat, dar și din localitățile învecinate au venit să-l petreacă pe ultimul său drum pe acest pământ. La biserica „Sfânta Parascheva”, părintele Silvestru Motrescu  a vorbit frumos despre creștinul, omul, românul, patriotul, folcloristul Dragoș Tochiță.  La mormânt din partea românilor din Bucovina și de pe Valea Siretului a vorbit subsemnata.  M-am referit în primul rând  la calitățile lui spirituale, ca poet popular, ca folclorist, ca autor a unor cărți de valoare pentru neamul nostru. De asemenea am transmis și mesajele  transmise mie personal din partea conducerii Socetății pentru cultura și literatura română în numele lui Mihai Eminescu, ale celor de la „Zorile Bucovnei”, ziarul cu care a colaborat cel mai mult pe parcursul anilor, ale altor oameni de bună credință, care din pricini obective, în aceste timpuri grele, n-au putut fi prezenți la ceremonia de înmormântare.

... Dragoș Tochiță a plecat în veșnicie. Aici pe pământ au rămas urmele sale, ca om, ca român, ca patriot, ca creștin, ca cunoscător și valorificator al vechilor și frumoaselor tradiții populare.

Exprimăm sincere condoleanțe fidelei sale consoarte de o viață Raveca Tochiță. Ea a fost soția care l-a susținut și ajutat în toate, l-a înțeles, i-a fost mereu alături. Când un om de creație este susținut și înțeles în familie, este un lucru extraordinar. În privința aceasta Dragoș Tochiță a avut mere noroc , având alături o asemenea soție, bună, cumsecade, harnică, pricepută... Exprimăm sincere condoleanțe rudelor, vecinilor, prietenilor, cunoscuților, enoriașilor bisericii locale, fraților de condei, românilor de pe Valea Siretului și tuturor celor care l-au cunoscut în viață. Drum lin spre stele, și amintire veșnică pentru vrednicul român Dragoș Tochiță.

Din partea tuturor semnează profesoara și scriitoarea Eleonora Schipor, s. Pătrăuții de Jos

P.S. În biblioteca și arhiva mea personală păstrez cărțile, așa cum le am și pe ale altor autori, și ziarele cu materialele sale proprii, dar și cele unde am publicat eu personal despre folcloristul, autorul de cărți, poetul popular Dragoș Tochiță. Acum va trebui să trec mapa cu ziarele și materialele respective la rubrica celor trecuți în eternitate.