05 aprilie 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

CRASNA – o oază a culturii româneşti

16 decembrie 2013 р. | Categorie: Istoria neamului

PREMIERA  FILMULUI „MALANCA  DIN  CRASNA”

În această lună premergătoare evenimentelor de anvergură din viaţa  românilor nord bucovineni, am fost părtaşii unei noi bucurii de a viziona, în premieră, la Crasna, raionul Storojineţ, filmul documentar „MALANCA  DIN CRASNA”, a tânărului regizor ucrainean Dmytro Suholytkyi-Sobciuk, absolvent al Universităţii Naţionale de Teatru, Cinema şi Televiziune „K. Karyi” din Kyiv, specialitatea regizarea filmului artistic, atelierul lui Myhailo Illenko. Or, bravo lui, căci un ucrainean, dar nu un român, a creat o impresionabilă peliculă documentară ce reflectă viaţa, obiceiurile şi aspiraţiile unui popor încercat de soartă, cu un destin tragic, dar care,  în pofida vicisitudinilor vitregite ale istoriei sale, şi-a păstrat graiul, tradiţiile, identitatea şi demnitatea naţională.

Astfel, sala festivă a Căminului Cultural din orăşelul Crasna a fost arhiplină. Crăsnenii, împreună cu familiile, prietenii şi oaspeţii din Cernăuţi,  au venit să vizioneze pelicula documentară despre vestita lor Malancă, înveşnicită pe peliculă de regizorul Dmytro Suholytkyi-Sobciuk, care pe parcursul a patru ani nu numai că şi-a găsit aici noi prieteni români, dar şi a luat cunoştinţa de tradiţiile autentice ale acestui pitoresc ţinut bucovinean, a învăţat puţin limba română.

Două ore, petrecute într-o atmosferă sufletească, i-au făcut pe spectatori să reacţioneze  emoţionant – aplaudând şi râzând în hohot. Eroii filmului, oameni reali, români  din localitate, cu sinceritate ne-au destăinuit  nu  numai momente din viaţa personală şi din istoria orăşelului Crasna, dar ne-au iniţiat în tainele tradiţiilor şi obiceiurilor, în deosebi cele de Sfântul Vasile, moştenite din străbuni, pe care le-au păstrat cu sfinţenie, cu Tricolorul şi „Hora Unirii”, confruntându-se cu numeroase greutăţi după „eliberarea” Bucovinei” de către sovietici.  Accentuate în film sunt şi etapele de pregătire de Malancă, confecţionarea măştilor, costumaţiei, brâiele Tricolore, păstrate de la bunei şi străbunei, care le înfrumuseţează crăsnenilor veşmintele de sărbătoare doar o dată în an – de Sfântul Vasile, interzicerea Malăncii şi persecuţiile crăsnenilor de către autorităţile sovietice, în deosebi, de primarul Nicolae Grigorişin.

Tânărul Dmytro Suholytkyi-Sobciuk, regizorul filmului „Malanca din Crasna”, căruia îi datorăm impresionabilul documentar despre tradiţiile, credinţa şi datinile băştinaşilor români de la poale de Carpaţi, filmând timp de 4 ani pelicula, a rămas fascinat nu numai de pitorescul spectacolului teatralizat de românii din Crasna: „În această peliculă documentară, am stăruit să redau nu doar tradiţiile sărbătorilor creştine ale crăsnenilor, cum e Malanca, care se desfăşoară în noaptea de 13 spre 14 ianuarie, de Sfântul Vasile pe stil vechi,  dar şi momente din viaţa lor, strâns legate de acest obicei, de care localnicii se pregătesc pe parcursul întregului an”.

Ovidiu Mitric, primarul orăşelului Crasna, a accentuat că, prin intermediul acestui film, oamenii din diferite ţări vor avea posibilitate să vadă „sângele” şi tradiţiile Crasnei şi ceea ce a fost lăsat din moşi-strămoşi pentru copiii crăsnenilor.

Cu durere în suflet şi lacrimi în ochi Elena Pleşca a vizionat acest film, deoarece un fragment din peliculă conţine ultimul interviu al tatălui său, baciul Anton Pleşca, unul din comandanţii Malăncii, care a trecut deja în lumea celor drepţi.

Deci, până la 14 ianuarie 2014, filmul „MALANCA  DIN  CRASNA” va putea fi vizionat în fiecare week-end în sala festivă a Căminului Cultural din s. Crasna, raionul Storojineţ, pentru ca fiecare crăsnean să poată admira eroii, scenele spectaculoase, pentru a învăţa să iubească la fel de mult tradiţiile străbune, graiul, portul, ca în orice împrejurări să-şi păstreze demnitatea naţională, la fel ca românii rezistenţi din „MALANCA  DIN  CRASNA”, care, în pofida vitregiilor sorţii,  şi-au menţinut  cultura şi identitatea naţională, călăuziţi de cuvintele identificatoare din tradiţionalul spectacol al Malăncii: „NU  NE  DĂM,  NU  NE  LĂSĂM!”.

Fotografii de autor

Diana TOMA


CRASNA – o oază a  culturii  româneşti, unde s-au păstrat nealterate DATINILE şi TRADIŢIILE, CONŞTIINŢA de NEAM  ŞI  IUBIREA  DE  ŢARĂ

Cu braţul vlăguit de grele arme

Sub muntele acesta Ştefan doarme,

Sub muntele acesta neamul meu

Răsare-ntre pământ şi Dumnezeu

Ilie Motrescu

Or, purtând girul pământului străbun aidoma unui sfânt legământ, prin izbânda lui menit să întoarcă viaţa sub semnul datinii,  un vrednic neam, aşezat de veacuri la poale de Carpaţi, în Crasna poetului-martir Ilie Motrescu, patriotului român care şi-a sacrificat tinereţea în numele idealului naţional, întruchipează de secole o înălţătoare odă de vibraţie românească. Adevărul e că nici osârdia asupritorilor de a şterge urmele istoriei şi nostalgiile după trecut ale acestui blând, dar curajos popor, nu l-au înfricat,  ele continuând să perpetue în sufletele pline de dor ale celor ce veghează amintirea strămoşilor, a celor ce păstrează vie conştiinţa de Neam şi iubirea de Ţară.

Anume acest loc fermecător din mirifica Ţară a Fagilor, tradiţiile şi obiceiurile ce dăinuiesc de veacuri în această pitorească localitate de vrednici români, străjuită de datini, legende şi credinţe, şi  învecinată cu Voievodala Mănăstire Putna, despărţită de stefaniana ctitorie şi de fraţi prin sârma ghimpată, l-au inspirat, cu râvnă şi pasiune, pe tânărul  regizor ucrainean Dmytro Suholytkyi-Sobciuk să creeze, în documentarul său „MALANCA din CRASNA”, imaginea acestei vechi şi fascinante aşezări din feericul pridvor carpatic, să dezvăluie originalitatea, specificitatea culturii populare româneşti, a tradiţiilor străbune, care  au fost şi rămân pentru crăsneni un veritabil reper naţional.

Şi la Cernăuţi filmul „Malanca din Crasna”, proiect realizat cu sprijinul financiar al statului ucrainean – 400 de mii de grivne, prezentarea căruia s-a desfăşurat în Cinematograful „Cernivţi”, a adunat o sală plină de admiratori, de iubitori ai artei cinematografice.

Menţionând talentul şi cutezanţa cu care tânărul regizor îşi promovează  creaţia, dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, a rămas impresionată de ideea şi subiectul actual al filmului care îl constituie istoria destinului dramatic al românilor din Crasna,  de viziunea  sănătoasă şi modernă a autorului, a relaţiilor dintre comunităţi, promiţându-i regizorului ucrainean Dmytro Suholytkyi-Sobciuk susţinere la prezentarea proiectului respectiv la Suceava, Bucureşti etc, şi sprijinirea culturii bucovinene la nivel naţional.

Prevestitori ai unor vremuri peste care tronează demnitatea naţională, dincolo de tragicele evenimente din zbuciumata lor existenţă, crăsnenii au rămas tari în credinţă şi aspiraţii, zidindu-şi sufletele în tezaurul spiritual al neamului. Cu tristeţi nealinate şi dureri înăbuşite, cu izbânzi în apărarea dreptului la datini şi tradiţii, moştenite din strămoşi, crăsnenii îşi păstrează cu sfinţenie  simbolurile naţionale, momente accentuate în film de profesoara de română Maria Motrescu-Popescu, sora regretatului poet-martir, Ilie Motrescu – „Regii” din Malancă, conform tradiţiei, sunt îmbrăcaţi în haine naţionale româneşti şi încinşi, pe diagonală, cu brâie tricolore, peste ambele umere, învârtind „Hora Unirii” „pe pământul României”. Anume din această cauză, în 2011, la Festivalul Regional al Malăncii, n-au cules laurii concursului, fiind desemnaţi doar cu premiul I, însă nu s-au dat „îmblânziţi” de juriu, afirmând că astfel li-s tradiţiile. O fărâmă din sufletul crăsnenilor e şi ziarul „ZORILE  BUCOVINEI”, publicaţia preferată ce apare în cadru documentarului ca o legătură spirituală a valorilor naţionale promovate. De un colorit pronunţat sunt scenele, în care tinerii crăsneni, voinici şi frumoşi ca brazii din munţi, ies la coasă în fermecătoarea câmpie 

înflorită pentru a răsturna brazdă după brazdă, şi cele ale confecţionării din paie şi rogoz a imenselor aripi ale „Ursului”, nostalgia cu care personajul le arde, după încheierea Malăncii, Vă amintim că 80% din conţinutul peliculei e în limba română, cu subtitluri în ucraineană. Menţionând reuşitele documentarului,  nu am dreptul moral să trec cu vederea faptul că „pe pământul României” e tradus „ нa румунське поле” („pe câmpia românească”). Să fie oare o greşeală comisă din neatenţie de translatorul filmului?... Pe când tălmăcirea în ucraineană a denumirii filmului  „Malanca din Crasna” – „Красна Маланка” -  e un simbol al „sângelui”, vărsat de românii băştinaşi din Crasna, al destinului tragic al acestui neam românesc de la poale de Carpaţi.

În peliculă e evident şi sentimentul continuităţii, al demnităţii, crăsnenii servind idealului naţional şi azi după pricepere şi împrejurări. Or, în filmul „Malanca din Crasna”, regizorul a reuşit să redea imaginea Crasnei Bucovinene, care a fost şi rămâne o oază a culturii româneşti, unde s-au păstrat nealterate datinile şi tradiţiile, dragostea de grai şi glie.

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii din arhiva ziarului "Zorile Bucovinei" şi Nicolae Hauca