
Cernăuţul este unul din cele mai vechi târguri moldoveneşti. Datorită aşezării sale geografice, şi anume a drumului, care ducea de la Liov peste Cernăuţi la Siret şi Suceava, el a jucat un rol important în viaţa politică şi economică a vechiului Principat Moldovenesc. Prima lui atestare o găsim la 8 octombrie 1408 într-un privilegiu acordat de domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun târgoveţilor din Liov. Din timpuri vechi, datorită raporturilor comerciale dintre Moldova şi ţările vecine, sub domnia Vasile Vodă Lupu, la Cernăuţi a luat fiinţă Iarmarocul de Sân-Petru. Timp de trei secole aici s-au petrecut târguri anuale sub domnia voievozilor moldoveni. Mai târziu tradiţia a fost menţinută de guvernul austriac, cu toate că, printr-o ordonanţă imperială din anul 1786, s-a încercat aranjarea altui târg cu hramul sfinţilor Vasile, Grigore şi Ioan. Însă tradiţionalul iarmaroc de Sân-Petru a supravieţuit, pe când al doilea târg nu s-a menţinut mult timp.
Arhiva regională de Stat din regiunea Cernăuţi posedă numeroase documente, care oglindesc viaţa comercială a oraşului, aşa ca: corespondență din anii 1787-1825 cu Guvernatorul Galiciei de a organiza iarmaroace în Cernăuţi, Directivele Ministerului Afacerilor Interne cu privire la procedurilor târgurilor comerciale la Cernăuţi (1869), ordinea de organizare a acestora târguri (1877), Reglementări referitoare la organizarea iarmaroacelor, primit pe 24 aprilie anul 1872, ect.
Şi sub stăpânirea austriacă iarmarocul de Sân-Petru se petrecea la Cernăuţi regulat, cu excepţie numai, după cum ne vorbeşte un document din1831, în legătură cu epidemiile. El se deschidea cu o solemnitate tradiţională. Pe la orele două după amiază, toată populaţia oraşului, negustorii şi oaspeţii târgului, se adunau în piaţa din faţa primăriei (azi – piaţa Centrală) şi aşteptau să fie coborât din turnul magistratului drapelul iarmarocului cu imaginea Sf. Petru pe el. La un semnal, şeful poliţiei comunale apărea cu steagul în mână, înconjurat de poliţişti. Muzicanţii din piaţă începeau să cânte, iar mulţimea î-l întâlnea cu chiote şi urale, în aer zburau pălării. Apoi şeful de poliţie pornea înainte cu drapelul în mână, urmat de alaiul cel mare în frunte cu muzicanţii. Pe strada Domnească (azi – O. Kobyleanska) şi pe străzile învecinate oamenii priveau din ferestrele deschise, urcau pe acoperişuri, luând cu toţii parte la veselia deschiderii iarmarocului. Alaiul se întindea până în piaţa cea mare din faţa judecătoriei şi închisorii (azi – piaţa Soborna). Peste drum de închisoare se găsea clădirea pompierilor. În faţa ei era arborat drapelul iarmarocului, care rămânea aici pentru două săptămâni, câtă vreme dura târgul.
În această piaţă, care la vremea respectivă era mult mai largă, se aflau numeroase construcţii de scânduri, unde erau adăpostite mărfurile: veselă, obiecte din sticlă, confecţii din lână şi piele, arme, clopote etc. Postavurile şi mătăsurile erau aduse din Ştirea şi Lombardia. Pe un loc viran se aşeza zgomotosul târg de vite aduse din toate colţurile Bucovinei, din judeţul Dorohoi şi de mai departe.
În oraş, negustorii îşi închiriau prăvăliile comercianţilor străini, veniţi cu multe şi bogate mărfuri. Astfel întregul oraş se transforma într-un mare iarmaroc. Faima lui s-a răspândit repede în toate părţile monarhiei austriece. Se adunau negustorii din cele mai îndepărtate colţuri ale Austriei: Moravia, Silezia, Ştiria, Tirol, Lombardia ş. a.
Pe pieţele oraşului se aflau diferite panorame, scrâncioburi, alte lucruri de distracţie pentru vizitatori. Aici veneau circuri mari şi vestite, cum era circullui Dubski. Timp de 14 zile iarmarocul se transforma într-o lungă şi veselă serbare populară.
Cu părere de rău, primul război mondial a întrerupt această veche şi frumoasă tradiţie. După război, în anul 1934 autorităţile cernăuţene, sub conducerea primarului municipiului Cernăuţi d-l Dr. Dimitrie Marmeliuc şi sub patronajul domnului ministru Dr. Ion I. Nistor, au hotărât să dea un nou impuls vieţii economice a oraşului, reînviind vechea tradiţie a iarmarocului de Sân-Petru.
Documentele Arhivei regionale de Stat din or. Cernăuţi ne vorbesc foarte detailat despre pregătirile făcute atunci pentru reuşita reorganizării târgului, care avea să se petreacă la 29 iunie 1935 în ziua Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Pregătirile s-au început cu reparaţia şi pavarea străzilor, asanarea terenurilor fugitive din unele străzi ale ora;ului, în cartierul Universităţii s-au ivit străzi noi, în pieţe şi scuare s-au făcut grădiniţe cu flori, s-a reînnoit clădirea Teatrului Naţional, s-au amplificat reţelele de apă, drumul spre Aeroport s-a transformat într-un frumos bulevard, care purta numele Marelui Voevod Mihai, s-au extins reţelele electrice pentru iluminatul public şi particular, electrificându-se cartierele cele mai îndepărtate a oraşului, etc.
La o şedinţă din octombrie 1934, în sala mică a primăriei municipiului Cernăuţi, a fost ales un comitet „restrâns”, care „să facă intervenţiile necesare” pentru ridicarea unei Troiţe, simbolul reînnoirii iarmarocului. Ca preşedinte al comitetului a fost ales părintele protopop Petru Popescu, vicepreşedinte – doamnele Ecaterina Marmeliuc şi Rosina Zaharia. Pentru zidirea Sf. Troiţe a fost nevoie de doi metri cubi de piatră de granit şi cinci metri de lemn de stejar. Acest monument urma să fie înălţat pe bulevardul Regele Carol II (azi – str. Nebesnaia Sotnea), colţ custr.Storojineţului şidestinat să „înfăţişeze pentru neamul românesc cel mai scump odor de ordin istoric, religios, moral şi patriotic” şi „va purta icoana Sf. Petru şi Pavel, patronii oraşului Cernăuţi”. Acolo, unde s-a plănuit de ridicat acest monument se găsea un loc viran, unde creştea un plop uriaş, fiind „defectuos din cauza vechimii sale seculare” şi care „poate fi răsturnat în orice moment de furtună”.
În anul următor, 1935, s-a reluat firul tradiţiei şi în ziua Sf. Apostoli Petru şi Pavel, la 29 iunie, iarmarocul a fost inaugurat din nou. Deschiderea oficială s-a făcut sâmbătă, la 29 iunie. Vineri seara, o ploaie torenţială părea să împiedice festivitatea, dar sâmbătă dimineaţa se potolise şi serbarea s-a desfăşurat în mod normal. La orele 9 dimineaţa, ca în vremurile de demult, în faţa primăriei pe Piaţa Unirii (azi – piaţa Centrală) s-au adunat autorităţile, oaspeţii şi populaţia. Aici s-a format un cortej, care în frunte cu conducătorii primăriei s-a îndreptat spre biserica catedrală, unde a fost oficiat un serviciu divin de părintele consilier Şandru însoţit de un sobor de preoţi. După terminarea slujbei, toţi participanţii au străbătut străzile Ştefan cel Mare (azi - Holovna) şi Mihai Viteazu (azi - Sadova) până la răscrucea străzilor regele Carol şi Storojineţului, unde s-a sfinţit frumoasa şi monumentala Troiţă, care era menită să amintească de redeschiderea Iarmaroculuin de Sf. Petru.
Pe un bloc de granit, din care curgea un izvor, se ridica impozanta Troiţă de 8m înălţime, sculptată cu multă iscusinţă de meşterul Serafim Iftinchi, un colonist român din Toporăuţi. La mijlocul monumentului fu aşezată icoana Sf. Apostoli Petru şi Pavel, pictată cu măiestrie de pictorul cernăuţean Vladimir Zavorotnicov. Sub icoană au fost sculptate frumoasele cuvinte din Sfânta Scriptură: „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase”.
După terminarea acestei solemnităţi, autorităţile şi numeroşii participanţi s-au îndreptat spre clădirea liceului real ortodox, unde s-a inaugurat Expoziţia industrială din Bucovina. De aici, plecând, domnii miniştri au vizitat numeroase expotiţii organizate cu prilejul inaugurării iarmarocului: târgul comercial din piaţa Grigore Ghica Vodă (azi –piaţa Soborna), Târgul de lemnărie şi olărie din piaţa Decebal (azi - piaţa Filarmoniсii), Târgul de flori şi fructe din piaţa Vasile Alecsandri (azi - piaţa Teatrală), Târgul de vite din strada Sălciilor (azi – str. Nicopolisca), de produse ţărăneşti, de maşini şi unelte agricole, de albinărit, a uzinelor electrice şi a serviciilor comunale. Seara Societatea „Astra Maramureşeană a dat un concert în Teatrul Naţional, pe stadionul Dragoş Vodă s-au petrecut serbări sportive.
În cadrul iarmarocului de Sân-Petru, la 1 iulie 1935, un mare eveniment în viaţa culturală a oraşului Cernăuţi a fost deschiderea Muzeului Regelui Carol II pe strada Mickiewici la care a asistat întreaga elită a oraşului. Muzeul avea trei secţii: etnografie, istorie, artă, industrie şi meserie; expoziţie de pictură a societăţii artiştilor din Bucovina; expoziţia de fluturi.
La aceste manifestări au participat din partea guvernului miniştrii agricultori, a comunicaţiilor, industriei, comerţului şi muncii. Pentru vizitatorii târgului s-a făcut o reducere de 50% la călătoriile pe calea ferată. Ei aveau posibilitatea să viziteze diferite reprezentaţii teatrale şi concerte, mieciuri de fotbal şi tenis, întreceri cu motocicletele şi alergări de cai, un mare festival de coruri bucovinene.
Comitetul de organizare a Târgului de Sân-Petru la Cernăuţi a organizat excursii ieftine de pe 29 iunie şi până la 15 iulie 1935 la toate mănăstirile din Bucovina, la staţiuni balneare şi în regiunile cele mai pitoreşti ale Carpaţilor „cu Autobuze şi Taximetre foarte luxoase şi confortabile”. Vizitatorii iarmarocului au beneficiat de o reducere de 10% la toate restaurantele şi localurile de dejun. Vitrinele de pe străzile principale ale municipiului erau mici expoziţii şi, astfel ca ele, întreg Cernăuţul s-a fost transformat într-o expoziţie generală, îmbrăcând oraşul într-o haină de sărbătoare.
Însă vestitul Iarmaroc de Sân-Petru la Cernăuţi nu a fost de o lungă durată, tradiţia a fost iarăşi întreruptă cu venirea Sovietelor în 1940 şi începutul războiului. N-a avut o viaţă îndelungată nici simbolul Iarmarocului, Sf. Troiţă, deoarece în anul 1950, după o hotărâre a Comisarului Consiliului de afaceri ale Bisericii Ortodoxe din cadrul Consiliului de Miniștri al URSS în Cernăuţi au fost înregistrate toate capelele şi crucile din lemn pentru ca mai apoi să fie demontate, după cum ne spune documentul; „foarte atent și încet”, deoarece organele locale nu cutezau să facă acest lucru independent.
Au trecut anii. Ucraina a devenit un Stat independent. Cernăuţiul cu încetul î-şi întoarce faima de centru comercial. Prin anii 90 a secolului trecut s-a decis ca să se restabilească tradiţia asociată cu sărbătoarea Sf. Petru şi Pavel. De atunci acest Iarmaroc se petrece în fiecare an pe toate pieţele şi străzile principale ale oraşului, devenind unul din cele mai mari iarmaroace din Vestul Ucrainei. Astăzi târgul de Sân-Petru, ca şi în vremurile de demult, este o sărbătoare pentru locuitorii şi oaspeţii orașului Cernăuți, care de obicei durează două zile - sâmbăta și duminica, zile apropiate de sărbătoarea Sf. Petru și Pavel. Din an în an se măreşte numărul participanţilor şi prin reprezentarea lor geografică, aici se adună producători de mărfuri din toată Ucraina, oaspeţi din România, Moldova, Polonia. Programul iarmarocului include expoziția - vânzarea de bunuri de larg consum, prezentări de produse ale producătorilor locali și de pe piața internă, a industriei de construcții, de diferite servicii, produse, meșteșuguri populare, de distracţii și evenimente culturale.
Târgul tradiţional, în ansamblul său are un succes mare, fiind reînviat într-o formă corespunzătoare timpurilor moderne şi noilor cerinţe. Târgul de Sân-Petru nu se prezintă doar ca o acţiune pur economică şi comercială, ci şi ca o posibilitate de a oferi publicului valori estetice şi culturale. Credem, că sărbătoarea Iarmarocului va avea un viitor strălucit şi cu fiecare an o să se modifice, vor apărea idei noi, evenimente interesante.
Maria Guţu, colaboratoare la
Arhiva Regională de Stat din or. Cernăuţi