,Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice…”- Vasile Alecsandri refugiat la Cernăuţi

,Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice…”- Vasile Alecsandri refugiat la Cernăuţi

Vasile Alecsandri s-a născut pe 14 iunie  sau 21 iulie 1821 (există însă informații contradictorii asupra anului nașterii: 1821 sau 1819) și a fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri și al Elenei Alecsandri, născută Cozoni.

Alecsandri și-a petrecut copilăria la Iași și la Mircești, unde a început să învețe carte cu un dascăl grec, apoi cu profesorul Gherman Vida.

În acea perioadă funcționa la Iași pensionul lui Victor Cuenim, iar spătarul Alecsandri l-a înscris pe fiul său la acest pension francez, unde a studiat alături de Mihail Kogălniceanu și de Matei Millo, de care îl va lega o mare prietenie. În anul 1834, împreună cu alți tineri boieri moldoveni, printre care viitorul domn Al. I. Cuza și pictorul Ion Negulici, a fost trimis la studii la Paris, unde și-a dat bacalaureatul în anul 1835.

În 1838 Alecsandri face primele încercări literare în limba franceză.

În 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi a preluat conducerea teatrului din Iași și și-a început activitatea de dramaturg. Doi ani mai târziu, în 1842, tânărul Alexandri face o călătorie în munții Moldovei, în urma căreia devine pasionat de culegerea poeziilor populare.

Vasile Alecsandri devine unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848, care în Moldova va avea un caracter pașnic. El este cel care, pe 27 martie 1848, la o întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, redactează petiția în 16 puncte adresată domnitorului Mihail Sturdza,

După înfrângerea mișcării pașoptiste tânărul este exilat, călătorește prin Austria și Germania, apoi se stabilește la Paris, unde se întâlnește cu revoluționarii pașoptiști munteni. Pleacă împreună cu ceilalți exilați, la Brașov, apoi în Bucovina, întorcându-se în țară în luna decembrie.

„Rege-al  poeziei”, după cum l-a numit Mihai Eminescu, a sosit la Cernăuți în noaptea de 15 spre 16 iunie 1848, după înfrângerea Revoluției din 1848. Împreună cu Vasile Alecsandri a venit şi fratele său Iancu, Costache Negri și cele două surori ale sale, Mihail Kogălniceanu, George Sion și alți adepţi şi participanţi la  revoluţie.

Datorită acestor mari personalităţi ale neamului, Cernăuţiul, dintr-un sătuc, avea să se transforme abia după 1848 într-un adevărat oraş european, anume când familia de boieri Hurmuzachi începe să închege acea identitate, unitate, prin crearea de ziare,  societăţi culturale,  şcoli şi licee româneşti. Or, românii cernăuţeni devin conştienţi de propria lor identitate abia după stabilirea revoluţionarilor paşoptişti la Cernăuţi, „unde casele marelui vornic Doxachi Hurmuzachi îi găzduiau mai pe toţi boierii refugiaţi din Ţară - Vasile Alecsandri cu fratele său, Iancu, viitorul domnitor Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri, împreună cu două surori ale sale, care erau călugăriţe, Kogălniceanu, principele Moruzi, George Sion etc. Veni şi Aron Pumnul, luminătorul Românilor bucovineni, sleit de puteri în consecinţa holerei de care suferise. Pe toţi şi pe alţii i-a adăpostit conacul de la Cernauca al bătrânului şi bunului Doxachi Hurmuzachi.

La Cernauca Vasile Alecsandri s-a aflat până la 17 noiembrie 1848. În această perioadă a scris poezia „Deșteptarea României”. Tot aici, poetul i-a cunoscut pe mai mulți intelectuali bucovineni cu care a legat o strânsă prietenie – cu frații Hurmuzachi, în deosebi cu Alecu, cu Iraclie Porumbescu, Carol Miculi, Constantin Morariu, Simion Florea Marian etc.

La 4 octombrie 1848, graţie fraților Hurmuzachi, apare primul număr al ziarului „Bucovina”, în paginile căruia Vasile Alecsandri va publica balada „Miorița”, capodoperă a creației populare românești, va susține rubrica literară. Mai târziu, Vasile Alecsandri devine și colaborator al „Foii” Societății pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina, fiind numit „eroul literaturii române frumoase”.

Vasile Alecsandri avea să revină de nenumărate ori la Cernăuți, mai ales din  1866, când a fost dată în exploatare calea ferată Cernăuți-Lemberg. Nu o dată, aflându-se în drum spre Paris, avea să se oprească și în capitala Bucovinei, pentru a-și vizita prietenii.

În  faţa Teatrului din Cernăuţi ce-i purta numele Bardului de la Mirceşti în perioada postbelică a fost înălţat bustul lui Vasile Alecsandri,care a dispărut odată cu ocuparea Bucovinei de către trupele sovietice. Doar o stradă din Cernăuți, din Sadagura, ce-i poartă numele, mai aminteşte de urmele poetului la Cernăuţi.

Felicia Nichita-Toma pentru Zorile Bucovinei