Luna august în Bucovina este luna în care s-a născut poetul bucovinean Ilie Motrescu din Crasna
18 august 2022 р. | Categorie: Noutăţi
Luna august în Bucovina este luna în care s-a născut poetul bucovinean Ilie Motrescu din Crasna
Pentru mine personal luna august este luna în care s-a născut poetul bucovinean Ilie Motrescu din Crasna Storojinețului. Anul acesta, la 18 august ar fi împlinit 81 de ani. Ne vine greu să ne imaginăm cum ar fi arătat poetul la 81 de ani. Pentru noi și pentru eternitate el a rămas mereu tânăr, de 28 de ani neîmpliniți, așa cum l-am cunoscut din pozele ce mi le-au pus la dispoziție membrii familiei sale. Cu părere de rău, personal, nu l-am cunoscut în viață pe poetul crăsnean, aveam doar 9 ani când a fost asasinat. L-am cunoscut puțin prin anii de studenție citindu-i cele câteva versuri ce au putut fi găsite, dar și din scurtele relatări ale rudelor și prietenilor de condei.
Am luat cunoștință mai îndeaproape de soarta-i tragică și marele talent abia pe la începutul anilor 2000. I-am cunoscut pe frații și sora din Crasna, pe foștii colegi de serviciu de la ziarul «Zorile Bucovinei», pe foștii prieteni și cunoscuți. Am cunoscut opera de valoare a poetului, mai ales după apariția cărții «Hora vieții», ediție îngrijită de Ion Țâbuleac din Moldova (acum trecut și el în lumea celor drepți).
În acești circa 22 ani de când am făcut cunoștină cu viața, soarta tragică, opera de valoare a sa, am scris multe despre poetul crăsnean. M-a împresinat și pătruns sufletește totul ce a scris și a creat în scurta-i viață. Am publicat zeci de articole în toate ziarele și revistele noastre bucovinene, dar și în unele ziare și reviste din România și Moldova. Am scris chiar și în limba ucraineană câteva relatări despre marele nostru bucovinean pe care le-am publicat în mai multe ziare ucrainene.
Pe parcursul anilor am publicat patru cărți despre poet și opera sa – «Ilie Motrescu – coborâtor din semeția dacă», «De-a pururi logodit cu tinerețea», «Nestinsă-i făclia Poetuluі», «Cu gândul la poetul Ilie Motrescu». Am mai scos de sub tipar ediția bilingvă a primului volum de versuri ale poetului crăsnean «Cântarea Carpaților» (traducere în l.ucraineană – Maria Gulei), cât și folclorul cules de poet, pe care l-am intitulat «Pagini de folclor crăsnean». Am scos la biblioteca din Storojineț și un indice bibliografic în limbile română și ucraineană dedicate poetului.
Am
organizat prin satele noastre bucovinene,
Vreau să le mulțumesc acum la ceas aniversar pentru Poet, familiei sale din Crasna care mi-au pus la dispoziție toate materialele necesare pentru a cunoaște îndeaproape viața și opera fratelui lor. Aduc sincere mulțumiri fratelui Constantin (Tatinuț) din Crasna și fratelui Grigore din Basarabia. Îmi plec cu pioșenie capul în fața memoriei luminoase a fraților săi trecuți și ei prea devreme în lumea umbrelor: Ștefan, George și Nicolae, cât și surorii sale Maria pe care i-am cunoscut și le-am apreciat talentul, generozitatea și omenia.
De asemenea sincere mulțumiri ziarelor românești și ucrainene din ținut care mi-au publicat de-a lungul anilor materialele referitoare la poet, măsurile dedicate lui, prezentărilor de carte etc. – «Zorile Bucovinei», «Libertatea Cuvântului», «Concordia», «Plai Românesc», «Arcașul», Almanahul «Țara Fagilor», revista «Familia», «Gazeta de Herța», «Monitorul de Hliboca», «Meleag Natal» (Storojineț), «Vidrodjenia», «Ridnâi Crai», «Novâi Deni», «Osvita Bucovânî» ș.a.
N-aș vrea să uit nici de alți oameni de suflet mai mult sau mai puțin cunoscuți care au scris și au publicat despre poetul crăsnean, i-au dedicat versuri și articole de proză, ba mai mult chiar i-au pus unele poezii pe note muzicale. Tuturor sincere mulțumiri și toată recunoștința noastră. Toată prețuirea mea distinsei și regretatei doamne scriitoare Mariana Gurza din Timișoara, a cărei rădăcini bucovinene au adus-o, cât a fost în viață, mereu cu gândul la baștina părinților ei. Ilustra doamnă nu odată a publicat materialele mele dedicate lui Ilie Motrescu în periodicele din România. Cel mai frumos cadou ni l-a făcut nouă tuturor prin publicarea volumului APROPIERI, unde a inclus câteva materiale de ale mele, dar și ale ei proprii despre opera poetului crăsnean Ilie Motrescu. În special sunt referiri la volumul său de debut «Cântarea Carpaților». De asemenea în permanență a publicat în revista „Logos și Agape” ce aparea onlain la Timișoara, materialelele mele dedicate memoriei poetui martir al neamului nostru. Alese cuvinte de laudă am pentru poeta și traducătoarea ucraineană Maria Gulei care a tradus în întregime volumul de versuri «Cântarea Carpaților». Datorită acestor traduceri opera începătoare a poetului a ajuns în zeci de școli și biblioteci ucrainene. Aceleași mulțumiri din suflet le aduc pictorului ucrainean Mîcola Bendas care la rugămintea mea a pictat excelent portretul poetului Ilie Motrescu și meșteriței populare ucrainene Liubov Vascul care a cusut chipul său pe pânză. În lemn chipul poetului a fost sculptat de poetul și avocatul Emil Ianoș din România. Cu un cuvânt bun aș vrea să-l pomenesc acum pe regretatul compozitor și scriitor ucrainen Kuzma Smali care a pus pe note muzicale versuri ale poetului român din culegerea «Cântarea Carpaților». Le mulțumesc din suflet scriitorilor români Laurențiu Dragomir din București și Ion Țâbuleac din Chișinău care au publicat cărți de și despre Ilie Motrescu. Le sunt recunscătoare tuturor acelora care în cărțile lor de proză sau poezie, în antologii, volume comune l-au inclus și pe poetul Ilie Motrescu. N-aș vrea să-i uit nici pe ziariștii, poeții, bibliotecarii, profesorii, studenții, elevii, lucrătorii căminelor culturale din ținut care în diferite părți, în diferite perioade, în diferite limbi au publicat, au scris, au organizat manifestări, întâlniri, comemorări, prezentări de carte și vor mai face acest lucru și de acum încolo.
Un minunat gest de mare recunoștnță pentru poetul crăsnean a făcut neobositul domn Laurențiu Dragomir, directorul Asociației APP Protecția Patrimoniului din Bucureșt. Anul trecut, la cei 80 de an ai poetului–martr din Crasna Putnei, a organzat mai întâi o expoziție și un Simpozion la Muzeul Literaturii române din București. A pregătit materiale de o mare importanță dedicate poetului crăsnean. Pe urmă tot prin sârgunța sa, a transmis aceste materiale gimnaziului din Crasna. Tot aici a avut loc și comemorarea acestui vrednic fiu al Crasnei, evenmente despre care s-a scris în ziarele noastre. Anul acesta urmează să aibă loc încă o manifestare dedicată lui Ilie Motrescu.
O mare contribuție la cunoaștera și valorificarea operei poetului bucovinean și-au adus și Societățile românești «Mihai Eminescu», «Golgota», «Junimea». În special sub egida Societății «Junimea» au fost organizate cinci ediții ale Festivalului de poezie pentru copii și tineret «ILIE MOTRESCU».
Le mulțumim din suflet tuturor celor care au participat și sprijinit în măsura posibilităților moral și financiar, atât organizarea unor măsuri și festivaluri, cât și tipărirea cărților parțial. Tuturor să vă dea bunul Dumnezeu sănătate și să vă îndemne la fapte bune.
Numele poetului crăsnean ILIE MOTRESCU va dăinui de-a pururi în inimile noastre.
Eleonora Schipor, scriitoare, profesoară
Ilie I.Motrescu
Poetul Ilie Motrescu s-a născut într-o familie de meserieşi (cojocari) din comuna Crasna-Putna, judeţul Storojineţ (Bucovina). După absolvirea şcolii generale din sat (1959) a intrat la institutul pedagocic „Alecu Russo” din Bălţi (republica Moldova) la facultatea de filologie moldovenească şi muzică, ( așa se numea pe atunci), pe care a absolvit-o în 1964. După un an de armată, s-a întors la baştină lucrând ca profesar şcolar la şcoala generală nr.4 (1965-1967). După aceea s-a transferat
Ilie Motrecu a fost un harnic culegător de folclor, a posedat o voce bună, îi plăcea dansul, cânta la vioară şi practica sportul.
Despre poet şi viaţa sa s-au publicat pe parcursul anilor zeci de articole, schiţe, recenzii, prezentări de carte, comemorări, în mai multe ziare, reviste, volume comune, cărți, atât din Bucovina, cât şi în Moldova şi România. De asemenea s-au organizat zeci de comemorări, prezentări de carte, întâlniri cu rudele sale de la baștină, atât la Crasna, sa natală, cât și în mai multe sate bucovinene, dar și la Chișinău, Suceava, București.
Avem încă multe de scris şi de publicat despre acest vrednic fiu al neamului nostru care şi-a iubit mult baştina, graiul, neamul, portul, credinţa, datinile, tradiţiile şi obiceiurile care sunt comoara de nepreţuit a unui popor.
Rugăciune
Rogu-mă, sfinte Părinte,
ruga mea cea mai fierbinte
să te-nduri a-mi da și mie
o făclie din tărie
pentru vremea ce-o să-mi vie.
Rogu-mă, sfinția ta,
să mă miluiești cu-o stea
să-mi ardă să pot vedea
când voi fi a mă pleca
peste neființa mea.
Când voi fi a mă sfinți
fără tine într-o zi,
când va fi ca să cobor
treptele din viitor,
să alunec,
să mă-ntunec.
Semn
Sub muntele bătrân și-mpădurit
molizii grei se prăbușesc în mit,
străbunii mei se prăbușesc și ei
cu vremile de-a valma peste zei.
Și-așa cum vin din coame de Carpați
se-ntunecă geniunea de bărbați
scoborâtori din semeția dacă
se luptă-aici cu moartea și se-mpacă.
Până aici veniră să se-nfrunte
virtuțile romane cu cremenea din munte;
molizii tari și brazii aici s-au prăbușit
peste mânia turcului pocit.
Cu brațul vlăguit de grele arme
sub muntele acesta Ștefan doarme...
Sub muntele acesta neamul meu
răsare-ntre Pământ și Dumnezeu.
Alean
Vino, frate-nstrăinate,
să vezi viața ce-mi împarte,
să-mi vezi zilele ce mi-s,
greul de-a trăi din scris.
Hrană sărmană,
pâine de pomană,
trudă oarbă, sărăcie,
soartă hărăzită mie.
Vino, maică, să mă vezi
ce-am ajuns de când veghez
la fereastra visului
semnele prescrisului...
...Nu se-arată nici un semn.
brațul mi se face lemn,
chipul mi se face var,
sfâșiere și amar.
Simfonică
Bucură-te,
inimă solitară,
azi,
la pupitrul sentimentelor
urcă maestrul, poetul
să hotărască altfel intăririle
în fuga-ți sincopată a vieții.
Peste o măsură,
peste un semn
vor începe viorile,
crângul doinaș bântuit de furtună
/la naiba cu variațiunile vechi
pe o singură strună!/.
Azi,
sub bagheta lui
nu vor avea interludii
nici fagotul nostalgic,
nici piculina sfioasă,
și nici violoncelul romantic.
Maestrul trece la operă,
să dirijeze corul antic.
Va da intrare trompetelor –
nădejdilor, prevestirilor,
pasajul ritmat,
cu ecouri eterice, calme...
- De ce nu bate nimeni din palme?
----------------------------------------
Flori târzii
Dintre toate florile târzii,
Flăcări izbucnite-n toamnă,
Doar gheorghinele mă-ndeamnă
Să le cred, să le mângâi.
Sunt aprinse ca și dorul
Suferindul, răbdătorul
Năpădit de lumea rea
Cuscuta și volbura.
Goluri în abecedar
în mănosul deșert al materiei
vetrele lumii răsar ca altare,
nenumărate socluri pe care
noi, „copiii teribili”, suntem jertfele.
în imperiul mirific, fără hotare,
torțele vieților ard cu sfială,
semne părelnice, flăcări vremelnice –
nenumărate jertfelnice,
întru care supremă credință atâtea altare,
atâtea ruguri aprinse,
atâtea cântare,
atâta cucernică incinerare?
întru care păgân, neînbunat Dumnezeu
Voi arde crâncen, o clipă și eu?...
Dezlănțuire
Pe sub codrii fantastici din mine
apa cântecului sună-n
fluiere-albastre divine,
duce-se plină spre mare albia-i largă,
inima-i mare.
Doar arar din adânc ca și marea suspină.
Zările-s calme, unda e lină.
Nici un cutremur nu se aude.
În suflet – pacea cu dorul se-ngână,
iar în palma-mi sorită,
își freamătă pletele zeițele codrilor nude,
nici un tunet nu se aude.
Când de-odată, un fulger de gând mânios
mi-a încendiat cerul de sus până jos,
iar din firmament, din înalt
s-a despicat pacea cu ierupție de bazalt.
Și au dat atunci apele mele în clocot,
iar codrii răvășiți de vânt s-au tânguit
și s-au clătinat ca o mare.
Sărmanele zâne cu plete de orz
și pleoape de porțelan
au plâns la fereastra sufletului
toate-ntr-o rugă,
toate-ntru-n hohot.
Lumânările au revărsat aur în ferestre
semn pentru îmblânzirea cailor de foc
de pe creste,
Ce furtună nebună mă bântuie!
Ce mânie!
Oprește-ți carul, calmează-ți apele,
Sfinte Ilie!
La munte...
La munte iernile-mpletesc
Perdele de zăpezi și stele,
La munte iernile vrăjesc,
Pădurile vrăjesc și ele.
Și-mi torc ninsorile, și-mi torc
Din viața mea tot gheme-gheme
Din anii mei furați de vreme
Și anii nu se mai întorc.
...Și-mi dădu viața un dar
...Și-mi dădu viața un dar –
cupa cea mai poleită
cea mai plină de amar.
Și-l băui ca pe-o otravă,
ca pe-o iarbă de-alior
vrând cu-adevărat să mor
cum se așteaptă toți poeții
tinereii, întristații.
E ceasul greu de dor...
E ceasul greu de dor,
de crâncenă – așteptare,
când mai presus de orice adevăr
ești tu,
credința și lumina mea
pe acest pământ.
ILIE MOTRESCU (poezii din culegerea HORA VIEȚII)
Frate, Motrescu Ilie
Tu, al Crasnei fiu iubit,
Pentru noi aproape,
Cât pe lume ai trăit,
Flori ai pus – garoafe.
Urma ta în veci e vie,
Cinste și iubire...
-Veșnic astăzi scumpă fie
Trista ta amintire.
Fosta-i jertfă fără vină,
Dușmănit ai fost de oameni răi,
Care atunci au tras în tine,
Fără milă pentru-ai săi.
-Pentru ce așa a fost oare?
Mulți ne-au pus pe suflet ham –
Cei veniți călcau-n picioare
Țara noastră, scumpul neam!
Ei credeau că-n veșnicie
Robi le-om fi cu toți mereu,
Însă-a noastră vrednicie
Stă pe loc cu Dumnezeu.
Cei în vârstă și copii
Cinste-ți dăm necontenit,
Frate, Motrescu Ilie,
Pentru noi că te-ai jerfit.
Astăzi n-ai o viață-amară,
Dormi cu lauri presărat.
-Fie-ți țărâna ușoară,
Numele-n veci neuitat!
Eugenia Balan-Ciocoboc, pensionară, s. Tereblecea, r-nul Hliboca
Crasna lui Ilie Motrescu
Falnici brazi
Care faimă le-a adus,
La Crasna sub munți anume,
S-a născut pe acestă lume,
Un poet de omenie
Cum a fost Motrescu Ilie.
Un poet dintre mulți frați,
De sub poale de Carpați.
Un român adevărat,
Care nu va fi uitat.
Pentru toți va rămânea
Tânăr cum a fost cândva.
Că și urma lui rămâne
De-acum pentru toți românii.
Mulți români, uniți ca frații
Și dincolo de Carpați.
Peste Nistru, peste prut,
Toți românii l-au știut.
Orice pagină scria,
El cu Crasna se mândrea.
Crasna, satul lui iubit
Unde a copilărit.
Tot în Crasna a ajuns,
Tânăr în mormânt l-au pus.
Dar el nu va fi uitat,
Nici de oamenii din sat.
Este-n cartea «Hora vieții»
Scrisă-n anii tinereții.
Elena Fedoreac
Lui Ilie Motrescu
Pe sub poale de munte
S-a născut acest român.
N-avea timp să spuie multe
Dară urmele-i rămân
Care nu se vor mai șterge.
Au rămas pe veșnicie
Și cu toți v-or înțelege
Cine a fost Motrescu Ilie.
El cu inima lui plină
De nădejde și alean
Pentru limba cea română
Ce se piede an de an.
Numele-n veci nu-i va fi uitat
Al acestui brav bărbat.
Elena Fedoreac
În amintirea lui Ilie Motrescu
Ilie când ai murit,
Chiar și Prutul te-a jelit.
Apa murmura a jale
Despre a ta înmormântare.
Frații te-așteptau să vi
Te căutau printre cei vii,
Tu în mâlul Prutului
Nu puteai nimic să spui,
Ca să vie frații toți
Să te caute printre cei morți.
Să ridice bolovanii
Unde te-au îngropat dușmanii,
Fără cruce și sicriu,
Toți să creadă că ești viu.
Frații tăi ca să te cate,
Prin oraș și mai departe.
Te zbăteai pentru dreptate,
Dar aveai dușmani din spate.
Viața ta ei ți-au răpus,
Ca un brad căzut de sus.
Ai lăsat soră și frați,
Satul tău de sub Carpați.
Ai lăsat fata iubită,
Cartea ta netipărită.
Când puteai mai multe scrie
Tu te-ai dus în veșnicie.
Dar așa ca toți poeții
Tu rămâi în «Hora vieții».
În cartea la care-ai râvnit,
Visul tău s-a împlinit.
Dar în viață nu mai ești,
N-ai ajuns ca s-o citești.
Dară pentru toți Ilie
Ai rămas pe veșnicie,
Tânăr cum ai fost cândva
Și nimeni nu te-a uita.
Că ai fost un suflet blând,
Dar te-ai dus de pe pământ.
Ai lăsat atâta jale,
După-a ta înmormântare.
În lacrimi soră și frați,
Crasna ta de sub Carpați.
Iară eu în versul meu
Te voi pomeni mereu.
Elena Fedoreac
Lui Ilie Motrescu
1.Tu eşti în cer cu Eminescu,
Dar parcă te văd printre noi,
Şi parcă-ţi aud prin codrii mersul,
Şi glasul blând, sincer, vioi.
2. Parcă îţi simt privirea caldă
A unei stele aurii.
Eşti un Luceafăr fără moarte
Pe bolta dulcei poezii.
Şi te cobori iar printre noi
Ţi-e dor de dulcea Bucovină.
Iulia Gheorghian, s. Pătrăuții de Jos
Poetului crăsnean Ilie Motrescu
El s-a născut cu suflet de poet,
Cu fire îndrăzneață și semeț,
Cu istețime și capacitate aleasă
Și mândru că-i român la el acasă.
Iar totul ce a scris și a gândit,
Prin suflet a trecut și a trăit,
Cu firea-i dârză de muntean
Și mândria de a fi crăsnean.
Iubea totul ce era românesc –
Pământul, limba, plaiul strămoșesc.
Și mai iubea Siretul și Carpații,
Oamenii buni, părinții, sora, frații...
Pentru îndrăzneală mare și demnitate,
Pentru credință, neam și dreptate,
El a plătit cu sânge și tinerețe,
I s-au tăiat din zbor aripile mărețe.
Poetul n-a-ngenunchiat în fața nimănui
Și mă întreb – din cauza aceasta nu-i?
Atât de frumos la suflet și curat,
Cine s-a îndurat și viața ți-a curmat?
Cei care au pus la cale moartea lui Ilie,
Ei nu pot fi oameni numiți și blestemați să fie.
Poetul însă mereu în inimi ne trăiește,
Prin opera înțeleaptă de-a pururi viețuiește.
Prin creația sa ce este APĂ VIE
E printre noi și azi poetul Motrescu Ilie.
Ca nimeni altul el neamul și-a iubit
Și pentru toate acestea cu viața a plătit.
Prin cărțile ce lumea le citește
Motrescu întotdeauna între noi trăiește.
Și cunoscând poetul ce a creat
Din neființă el a înviat.
A revenit înveșmântat în neuitare
Prin apa limpede, curată de izvoare,
Pe sub geana Carpaților – cântați,
Prin florile și umbra brazilor înalți.
Ilie Motrescu pururi între noi va fi
Prin opera nemuritoare veșnic va trăi.
Larisa Popescu-Chedic, directoarea căminului cultural din Pătrăuții de Jos
Poetului Ilie Motrescu
S-a născut la poale de Carpați
Într-o casă cu mulți frați,
Întru-n august fierbinte,
Un băiat simpatic și cuminte.
La școală bine învăța,
Sportul și muzica iubea,
Și mai iubea glia și neamul,
Doina, satul, codrul, ramul...
Poezii a început a scrie
La o vârstă fragedă – se știe,
De la bun început s-a văzut
Că-i un talent cu adevărat înnăscut.
Bunul Dumnezeu cu har l-a miruit,
Sfântul Ilie puțin noroc i-a dăruit
Și în scurta-i sa viață
A creat o operă măreață.
A rămas pentru vecie
Opera poetului Motrescu Ilie,
Iar noi cât pe lume vom trăi
Cu gândul la destinul său vom fi.
Eleonora Schipor
