Bisericile ne-au rămas ultimele bastioane de apărare şi perpetuare a limbii şi identităţii –Sărbătoarea de suflet a cărţii a înălţat un arc spiritual de triumf de la Putna la Cernăuţi

15 septembrie 2022 р. | Categorie: Noutăţi

„Cărţile sunt fiice ale cerului pogorâte pe pământ ca să aline suferinţele neamului omenesc”, scria Bernardin de Saint-Pierre. La o sărbătoare de suflet a cărţii, care e o alinare pentru sufletele noastre  flămânde de carte românească de valoare am avut fericitul prilej să fim prezenţi astăzi, 15 septembrie, în Palatul Naţional al Românilor din Cernăuţi. Editura „Alexandru cel Bun”, Biblioteca „Glasul Bucovinei”, în parteneriat cu Biblioteca Societăţii pentru Cultura Românească „M. Eminescu” au organizat un excepţional salon de carte românească, majoritatea editate cu binecuvântarea Sfintei Mănăstiri Putna, fapt pentru care îi adresăm alese mulţumiri IPS Melchisedec Velnic, stareţul Voievodalei ctitorii,.

A fost o zi neobişnuită, lansarea începând, la propunerea amfitrioanei salonului de carte, academicianului Alexandrina Cernov, cu un minut de reculegere în memoria unor mari personalităţi a Bucovinei, oameni de seamă – scriitorul Vasile Tărâţeanu, ziariştii Ştefan Broască şi Ilie Olar, prof.Aurel Constantinovici, etc, care au ţinut vie flacăra românismului la altarul culturii Neamului din acest colţ istoric de Ţară. Rugăciunea înălţată de sfintele feţe bisericeşti din ţinut, dar şi din România, în frunte cu protopopul de Storojineţ, Vasile Covalciuc, a fost ca o binecuvântare cerească pentru desfăşurarea salonului de carte.

Iubitorii de carte românească sau, cum spunem noi, românii din Cernăuţi, flămânzi de carte românească, am avut fericita ocazie să ne îmbogăţim cu rodul cărţii, graţie dnei Alexandrina Cernov, care a pus suflet în organizarea salonului şi a depus o muncă colosală la editarea volumelor - Cărţi de valoare, care împreună formează temelia trainică a culturii noastre. O carte te face să te bucuri, să râzi şi să plângi. Cărţile lansate la Sediul Societăţii „M. Eminescu” ne-au făcut, desigur, să ne bucurăm  de acest moment  de înălţare spirituală prin carte, dar, totodată, ne-au adus şi tristeţe în suflete prin titlurile de carte „Drama românilor din regiunea Cernăuţi. Masacre, deportări, foamete în 1940-1941, 1944-1947, „Fântâna Albă”,Golgota Neamului”, în care mi-am revăzut şi eu articolele, fapt pentru care îi mulţumesc mult dnei academician Alexandrina Cernov, apărute în 2019 şi, respectiv, 2022 la editura Nicodim Caligraful, Mănăstirea Putna, sub îngrijirea dnei Alexandrina Cernov- mărturii ale supravieţuitorilor masacrului de la Varniţa, de la 1 aprilie 1941, când a început calvarul românilor „eliberaţi” de Ţară, „Destinul Bisericii Româneşti din nordul Bucovinei în perioada sovietică. Credinţă, limbă, identitate”, apărută în 2022 la aceeaşi editură, coordonatoare Alexandrina Cernov, etc. Bucuria şi melancolia după timpurile de glorie ale poporului român, mândria că suntem de viţă românească, ne-au adus-o  revistele „Cuvinte către tineri. 30 de ani de la canonizarea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare”, „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare”- vieţile sfinţilor povestite copiilor, apărute cu binecuvântarea Mănăstirii Putna.

„Ce dăm mai departe, ce rămâne după noi?”. E o întrebare provocată de protosinghel Hrisostom de la Sfânta Mănăstire Putna, la care ştie răspunsul fiecare dintre noi. „Cartea e ca o familie. A scrie o carte este precum  ai naşte un copil, trebuie să-l creşti,  să-l educi, să te rogi la Dumnezeu pentru el. Dacă rămânem  în familie, ne ridicăm mai sus decât am fost din orice cădere. Citind cartea, puteţi să vă îmbogăţiţi sufletul. Cărţile sunt seminţele pe care am vrea să le îngropăm în inimă şi să dea rod”.

Despre rolul bisericii ortodoxe în dezvoltarea culturii a vorbit Arhimandritul Nichita, secretarul Mitropoliei Cernăuţiului şi Bucovinei, referindu-se la distrugerea istoriei, monumentelor, cărţilor, valorilor moştenite de secole, tendinţă urmărită nu doar în Ucraina, ci şi în întreaga lume, Preasfinţia sa a specificat că Putna e un Ierusalim nu doar pentru români, ci şi pentru ucraineni.

Marele nostru Poet Mihai Eminescu a numit Biserica Ortodoxă "maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei și unitatea etnică a poporului”.  Or, prin biserică ne păstrăm credinţa, limba română, identitatea, a conştientizat dna Alexandrina Cernov,  referindu-se la cartea „Eminescu. Viaţa”, autoare Zoe Dumitrescu Buşulenga, lucrare tipărită cu binecuvântarea IPS  Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor.

În cartea „Istoria Bisericii în Bucovina”, autorul, ucraineanul Myhailo Ciuciko, doctor în istorie, s-a străduit să oglindească, după cum a mărturisit, istoria veridică a Bisericii în Bucovina, când ţinutul nostru a făcut parte din Principatul Moldovei, Ţării de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare - „cea mai lungă perioadă de administrare din istoria Bucovinei” – din 1346 până în 1775. Din  1775 Bucovina  s-a aflat sub jurisdicția habsburgică, apoi din 1918 este parte componentă a Statului Român, "perioada românească e criticată adeseori, dar în timpul guvernării României s-au făcut lucruri frumoase – s-au construit biserici, case, etc.”, a constatat autorul, iar perioada sovietică a venit cu deportări, masacre… În 1944 a fost creată Eparhia Cernăuţilor. Myhailo Ciuciko a conştientizat că „şi românii, şi ucrainenii sunt popoare ortodoxe , fiecare trebuie să-şi păstreze şi să perpetue ce e al lor - istoria, credinţa, identitatea".

În calitate de organizatoare a manifestării, publicista Maria Toacă, şefa Bibliotecii „Mihai Eminescu”, preşedinta Societăţii „Doamnele Române”, a mulţumit Sfintei Mănăstiri Putna pentru  sprijinul acordat la tipărirea cărţilor, că în aceste timpuri grele ne apără sfintele altare. La destinul românilor, al Bisericii din perioada sovietică, s-a referit şi doctorul în filologie Ilie Popescu, preşedintele Societăţii regionale „Golgota”, „copilul exilului”, trecut prin calvarul deportărilor staliniste. Lectorul universitar Nicolae Costaş a îndemnat să cerem de la autorităţile oraşului ca o stradă din Cernăuţi să poarte numele lui Ştefan cel Mare. Istoricul Dragoş Olaru a prezentat cartea regretatului publicist Ştefan Broască ”Acolo unde trăiesc autori și cărți”, iar tânărul Serghei Tihenchi din Ţureni a cântat Psalmul 33 din Cartea Sfântă.. Pentru activitatea fructuoasă în promovarea valorilor naţionale, sprijinirea românilor din nordul istoric al Bucovinei, dl Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „M. Eminescu” a acordat Mănăstirii Putna titlul de Membru de Onoare al asociaţiei. De altfel, titlul a fost acordat anul trecut la inaugurarea sediului Societăţii după restaurare, dar plăcuța-carnet i-a înmânat protosinghel Hrisostom azi , la lansare.

Dacă e să nu uităm că din 2023 intră în vigoare legea ce ne scoate limba română din şcoli, iar din anul curent sunt reduse considerabil orele de română, Bisericile ne-au rămas ultimele bastioane de apărare şi perpetuare a limbii şi identităţii. Din partea „Zorilor Bucovinei”, Societăţii jurnaliştilor Români Independenţi din Ucraina, i-am adresat profunda recunoştinţă şi mulţumire părintelui Vasile Covalciuc, protopop de Storojineţ, un demn slujitor la altarul credinţei şi Neamului, pentru susţinerea comunităţii, pentru înălţătoarele servicii divine, manifestările de comemorare ale martirilor seceraţi la Fântâna Albă, a lui Iancu Flondor, Făuritorul  Unirii Bucovinei cu România, organizate în comun la mormântul său din curtea Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Maidan, Storojineţ, dar şi pentru cea mai mare sărbătoare Naţională a Bucovinei - Ziua Bucovinei, organizată tot în acest vechi şi sfânt locaş de închinare, în fiecare an la 28 noiembrie.

O pasionată a cântecului, după cum a menţionat Alexandrina Cernov, Natalia Proţiuc ne-a purtat prin lirica eminesciană, dând glas cântecului „Iubind în taină” şi unei pricesne.

A fost o zi deosebită, înălţătoare şi prin momentele artistice, cântecul „Ana”, interpretat  de  Gheorghe Posteucă, ducându-ne  cu gândul că destinul Bisericii nu poate fi altul decât biruitor, fapt sensibilizat şi de protosinghel Hrisostom. E o mare tristeţe că mulţi dintre români nu preţuiesc moştenirea culturală, valorile care ne identifică ca neam. Legenda „Meşterul Manole” este tot mai mult atacată şi criticată, iar „Mioriţa”, care ne reprezintă ca popor, în România e exclusă din manualele şcolare.

Salonul de carte românească a înălţat un arc spiritual de triumf  de la Putna până la Cernăuţi şi  s-a încheiat cu un frumos îndemn al unui preot: „Cei care sunt pentru Biserică, sunt şi pentru Ţară”.

Felicia NICHITA-TOMA