Un tânăr din Crasna îndrăgostit de frumosul tezaur popular românesc

16 septembrie 2022 р. | Categorie: Noutăţi

La deschiderea muzeului etnografic „Ilie Motrescu” de la Crasna, am avut parte de o surpriză plăcută. La finele manifestării de mine s-a apropiat un tânăr și mi-a spus că vrea să facă o poză cu mine personal. Nu m-a mirat, de asemenea propuneri am avut parte de mai multe ori în ultimii ani.

- Mă numesc Ilie Motrescu, mi-a spus el. Aici m-a surprins plăcut. Ne-am făcut poza respectivă. Iar seara mi-a trimis prin Messenger un grupaj de poze cu uzoare naționale.

- Cos cămăși naționale. Aici m-a surprins  a doua oară, în aceeași zi.

Am hotărât să scriu despre acest băiat. I-am pus mai multe întrebări referitor la viața și îndeletnicirea sa.

- Cine este Ilie Motrescu din Crasna?

- M-am născut la 30 iulie 2000 în pitoreasca localitate Crasna. În 2006 am pășit pragul școlii. În clasa 5-ea, îmi plăcea foarte mult lecția de muncă. Învățam a coase băsmăluțe. Pe urmă am început a coase tablouri pe pânză. În clasele a 10-11-ea am început a coase prima cămașă.

- Cine te-a învățat să coși?

- A coase cămăși m-a învățat vecina mea, regretata soră a artistei Maria  Iliuț, doamna Ileana Gherman-Iliuț, vestită meșteriță populară din partea locului. Cu părere de rău nu mai este printre noi. Dar lucrul mâinilor ei a rămas.

- Cum ai ajuns la vestita meșteriță din Crasna?

- Cum vă spuneam suntem vecini. Am mers chiar când munceam la prima cămașă, să-mi dea câteva sfaturi. Ei i-a plăcut cum cos, a văzut că îmi place această îndeletnicire, și uneori mă ruga să iau câte o comandă de a ei. Adică o ajutam la cusut. I-a plăcut cum fac și așa a început prietenia noastră. M-a învățat regretata mea vecină multe nuanțe în ale cusutului. Am și o carte despre ea. Era cunoscută până hăt departe de hotarele Crasnei, pentru meșteșugul ei. Cred că ați văzut și filmui despre ea...

- Coși și alte lucruri, fețe de masă, perdele, perine...?

- Nu, deocamdată, numai cămăși. Din 2017 până în prezent am cusurâte 21 de cămăși naționale.

- Cine a mai cusut  sau s-a ocupat cu lucrul de mână în familia ta?

- Mama a țesut, bunica coase, o învăț acum și pe sora mea mai mică să coase. Deja coasem împreună...

- Cum alegi uzorul, văd că ai felurite, care din care mai frumoase?

- Ineori propun eu singur, alteori împreună cu persoana care comandă cămașa.

- Pe ce fel de material coși,  și cu ce coși?

- Cos pe pânză naturală și cu bumbac.

- Cât  timp îți i-a cusutul unei cămăși?

- Dacă e un uzor mai simplu, mă isprăvesc timp de o lună, dacă e mai complicat, stau și două și trei luni.

- De unde ai comenzi?

- De la rude, săteni, vin oameni și din alte sate. Am cusut și pentru artiști..

- O cămașă trebuie să fie nu numai cusută, dar și prinse stanii, încheiată, să aibă formă de cămașă. Cum te descurci aici?

- Eu iau măsura, tai pânza, le cos, după aceea le dau la o femeie care le încheie, le spală, le calcă, pentru ca clientul să primească cămașa frumos aranjată, s-o poată îmbrăca chiar a doua zi...

- La ce preț e acum o cămașă, când totul e așa de scump?

- Între 150 și 400 euro.

- Cum te simți când vezi pe cineva îmbrăcat cu o cămașă cusută de tine?

- Sincer vorbind, mă bucur sincer. Văd rezultatul muncii mele.

- Dar cum se uită membrii familiei, prietenii, cunoscuții la îndeletnicirea ta, totuși nu sunt prea mulți băieți care se ocupă de cusutul cămășilor...

- Bine, acceptă toți ceea ce fac.

- Ilie, la vârsta ta, trebuie să mai ai timp și pentru alte lucruri: serviciu, lucrul în gospodărie, excursii, telefon, discuții cu prietenii etc.

- Lucrez la bar, la magazin. Găsesc timp pentru excursii, mă întâlnesc cu prietenii, discut la telefon. Mă stărui să găsesc timp pentru toate...

- Acum, spune-mi te rog, cum te simți purtând numele de Ilie Motrescu? Se pare că ești unicul din toată Crasna care porți acest nume...

- Mă simt mândru că port numele marelui poet. Deși nu suntem rude, dar am o stimă și un respect deosebit pentru familia sa. În deosebi am avut relații bune cu regretata lui soră, doamna Maria Motrescu-Popescu.

- Ai vreo carte  de-a poetului în biblioteca ta?

- Le am pe toate. Am citit poeziile lui. Mi le-a făcut cadou chiar regretata lui soră. Mi-a dăruit chiar și două cărți de-a dumnevoastă despe Ilie Motrescu.

- Mă bucur. Pe viitor am să-ți fac cadou  și alte cărți de ale mele. Am să ți-o dărui și cea despre Maria Iliuț...

- Ilie, îți mulțumesc pentru acest prim interviu cu tine. Îmi pare bine că ne-am cunoscut și sper să te văd ori de câte ori vom reveni la Crasna, la comemorările legate de numele lui și a familiei sale.

- Și eu vă mulțumesc și mă bucur că v-a făcut plăcere faptul că am făcut cunoștință.

- Succese, pace, sănătate, spor la munca pe care o faci și numai bine.

- Mulțumesc. Și dumneavoastră la fel.

Eleonora Schipor, profesoară şcolară