O lacrimă în neuitarea academicianului Vasile Tărâţeanu - patriotul, omul de cultură care a lăsat o frumoasă urmă pe pământ.

28 septembrie 2022 р. | Categorie: Noutăţi

O lacrimă în neuitarea academicianului Vasile Tărâţeanu - patriotul, omul de cultură care a lăsat o frumoasă urmă pe pământ.

Lupta sa neobosită pentru drepturile românilor din Bucovina a constituit un far de la care luăm lumină. Vasile Tărâţeanu e de neînlocuit, ne lipseşte şi ne va lipsi mereu

Vasile Tărâțeanu scriitor cu o valoroasă creație poetică și publicistică, dar și cu un exemplu moral și civic, timp de peste trei decenii s-a aflat în serviciul idealului național. Poet, publicist, redactor fondator al ziarelor „Plai Românesc”, „Arcașul”, „Curierul de Cernăuți”, Vasile Tărâțeanu a fost unul dintre cei care, în condiții vitrege, au menținut spiritul românesc în Nordul înstrăinat al Bucovinei, având „Inimă mai mare decât trupul”, după cum menţiona scriitorul Arcadie Suceveanu.

Adunați sub flamura poeziei sale de către Societatea „Doamnele Române”, preşedinte Maria Toacă, având susţinerea lui Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu”, cu sprijinul Excelenţei Sale, dnei Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuţi, la o nouă aniversare a poetului, omului de cultură, fondatorului de societăţi, festivaluri, animatorului de congrese şi sărbători naţionale, am constatat că, în cercul nostru restrâns de prieteni, academicianul Vasile Tărâţeanu a rămas Vasilică- suflet bun şi iubitor, generos, iertător şi răbdător,spirit neînvins cu   „inimă  mai mare decât trupul…”. Vasile Tărâţeanu n-a putut învinge doar moartea. E o tristeţe profundă pierderea acestui Om cu literă mare, acestei personalităţi marcante a Bucovinei care a lăsat o urmă frumoasă nu doar în Bucovina lui răstignită, şi care a rămas o lacrimă încă neplânsă în inimile prietenilor, celor ce l-au cunoscut, o lumină călăuzitoare pentru  noi, cei care-i împărtăşim idealurile.

Se spune că nu există oameni care nu pot fi înlocuiţi. Ba da, există! Sunt sigură. Unul din ei e academicianul, poetul Vasile Tărâţeanu, preşedintele Asociaţiei „Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”, liderul care primul se avânta pe baricade, ne aduna la sărbători naţionale, dar şi la apărarea limbii române, identităţii naţionale - el a fost unul din organizatorii protestului românilor din nordul Bucovinei din 17 septembrie 2017, care au protestat în faţa Administraţiei Regionale de Stat Cernăuţi împotriva excluderii limbii române din şcolile noastre româneşti, conform ar.nr.7 al Legii educaţiei. Am constatat cu tristeţe: ca el nu mai avem. Nu sunt nici dintre cei cu părul nins, nici dintre cei tineri. „Îngerul biografic l-a strigat la ceruri, unde poetul își va lua locul la masa literelor românești, alături de Grigore Vieru și Nichita Stănescu, alături de Ioan Alexandru și Ion Vatamanu, alături de Liviu Damian, Vasile Levițchi, Gheorghe Tomozei, Cezar Baltag, Anatol Codru, Gheorghe Vodă,  Grigore Bostan, Vitalii Kolodii, Mircea Lutic și atâția alți colegi și prieteni de ideal poetic și crez național”.

Vasile Tărâţeanu face parte din cohorta  celor aleşi, oameni ai energiilor creatoare care răspândesc lumină şi ne fac mai buni, după cum a sensibilizat dna Maria Toacă, organizatoarea manifestării de omagiere a poetului, exprimându-şi gratitudinea faţă de Excelenţa Sa, dna Irina-Loredana Stănculescu, „care ne-a deschis uşa la această casă a românilor”, a renovat-o şi a amenajat-o, făcând dintr-un serai o bijuterie.

E bine când fraţii de acelaşi sânge şi idealuri sunt împreună. Cuvinte frumoase a avut pentru poet maica Gabriela Platon, stareţa Mănăstirii Voroneţ, care în această deosebită zi de omagiere a poetului Vasile Tărâţeanu a fost alături de prietenii din Cernăuţi: „Cât a făcut Vasile Tărâţeanu ştim, să ducem mai departe idealurile lui, care sunt şi ale noastre”.

O lacrimă pentru un om ce a lăsat o frumoasă urmă pe pământ s-a prelins din ochii Excelenţei sale. Participând cu generozitate şi la masa de omagiere a poetului, dna Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuţi, cu ochii în lacrimi a evocat personalitatea academicianului Vasile Tărâţeanu, referindu-se la frumoasele proiecte, pe care urma să le implementeze în comun - cel mai important fiind renovarea Casei Memoriale „Aron Pumnul, pentru deschiderea Muzeului „Mihai Eminescu”: „E o zi memorabilă pentru noi. Am pierdut un mare român, un mare pilon al rezistenţei românilor din nordul istoric al Bucovinei.  Datoria noastră e să ducem mai departe idealurile pentru care a trăit şi a luptat Vasile Tărâţeanu”.

Caierul frumoaselor amintiri l-au depănat colegii şi prietenii, care ne-au convocat şi la un moment liric, citind din versurile poetului - cu amintiri de neuitat a fost prezent Nicolae Toma, redactorul „Zorilor Bucovinei”, publicaţie la care a activat o perioadă de timp scriitorul Vasile Tărâţeanu; publicistul Tudor Andrieş, jurnaliştii Felicia Toma, Vasile Carlaşciuc, Carolina Jitaru dând glas şi unei frumoase piese pe versurile poetului; doctorul în filologie Ilie Popescu, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Cernăuţi, Vasile Bâcu, redactorul-şef al ziarului „Gazeta de Herţa”, Vasile Rauţ, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, care a regizat şi un documentar în memoria poetului, profesoarele Viorica Stan, care a amintit de Ziua  Națională a României - 1 Decembrie, când i-a prins simbolul tricolor la piept, şi Larisa jar, care l-a avut coleg la Centrul „Eu. Hurmuzachi”, menţionând că, datorită lui Vasile Tărâţeanu, pe frontispiciul Liceului nr 6 „Alexandru cel Bun” se află basorelieful lui Mihai Jar, primul lui director; , Elena Nandriş, preşedintele Asociaţiei  culturale „Grigore Nandriş”,  a recunoscut că, graţie lui Vasile Tărâţeanu a fost înălţat bustul Aniţei Nandriş, iar şcoala locală poartă numele lui Grigore Nandriş, Eliza Selețchi i-a dedicat o poezie. Amintiri frumoase de o viaţă are soţia regretatului dispărut, Elena Vântu-Tărâţeanu, directoarea Muzeului „M. Eminescu”, care îi poartă într-o lacrimă de dor amintirea, simte căldura lui sufletească ce dăinuie şi după trecerea sa în veşnicie.

Un cuvânt de apreciere şi de regret pentru dispariţia-i subită a avut diplomatul român, ministrul consilier Edmond Neagoe, poet dăruit cu talent, membru activ al Cenaclului „Maşina cu poeţi” în timpul activităţii sale în cadrul Consulatului General al României la Cernăuţi, care în prezent se află în misiune diplomatică în Italia, dar, graţie dnei Irina-Loredana Stănculescu a făcut legătură prin telefon: „E greu de acceptat că nu mai este printre noi. A fost un mare lider. A pus suflet în tot ce a făcut şi în organizarea Cenaclului „Maşina cu poeţi”. Îi mulţumesc dnei Consul General care mi-a oferit bucuria să vă revăd şi să vă transmit felicitările mele cu ocazia acestei zile cu o semnificaţie deosebită”.

La rândul său, dna Irina-Loredana Stănculescu a mărturisit că e mândră că a avut un asemenea coleg, aducându-i mulţumiri diplomatului român pentru activitatea sa fructuoasă în beneficiul comunităţii româneşti din nordul Bucovinei. Îi mulţumim şi noi din suflet, şi distinsei sale soţii Carmen, pentru bunătate, înţelegere şi sprijin, pentru iubire, pentru tot ce au făcut pentru românii înstrăinaţi. „Şi noi vă apreciem, dle ministru consilier.  Regretăm că n-aţi mai rămas la Cernăuţi, unde aţi lăsat amintiri frumoase şi unde vă aşteptăm întotdeauna să reveniţi cu drag”.

Constatăm cu durere că ne părăsesc boierii culturi române, aproape că nu au mai rămas dintre cei adevăraţi. Unul dintre ei e Vasile Tărâţeanu, care  şi-a confirmat obligaţia de a fi responsabil pentru tot ceea ce face, ce aşteaptă de la el prietenii, conaţionalii. A fost cel mai cunoscut şi mai iubit în Ţară român din nordul înstrăinat al Bucovinei. Nimeni din marii oameni ai Bucovinei n-a fost atât de apreciat în spaţiul românesc precum Vasile Tărâţeanu, deţinătorul onorificului titlu de Membru de Onoare al Academiei Române, Cetăţean de Onoare al satului natal Sinăuţii-de-Jos şi din câteva municipii din Patria istorică, menţionat cu numeroase distincţii şi premii naţionale pentru literatură din partea României – toate acestea trag la cântar, dar cea mai mare a fost  dragostea de care se bucura scriitorul în mijlocul conaţionalilor, fiind un reper pentru comunitatea din această insuliţă românească – Bucovina - Ţara de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare- din Marea sa Românie, pe care şi-a dorit-o unită. Deşi a avut de înfruntat nu puţine lovituri ale destinului, luptătorul Vasile Tărâţeanu le-a învins pe toate şi ne bucuram nespus că din nou era în prima linie pe baricadele luptei pentru existenţa noastră în această Românie Mică, fiind unul din  importanţii lideri de opinii, cunoscut de toată lumea românească, menit să poarte blazonul nobleţei unui neam. Ne-am molipsit de la el de dragoste de grai, de Ţară.

O dată cu Vasile Tărâțeanu dispare o întreagă epocă, dispar anii tinereții noastre frumoase, când ne aduna laolaltă la vreo sărbătoare naţională, festival inaugurat de Domnia Sa, ori la o seară de creaţie a unui artist bucovinean îndrăgit. La zilele lui de naştere venea întreg neamul românesc din Bucovina înstrăinată.

Existența sa în lumea spirituală românească a Cernăuțiului, lupta sa neobosită pentru drepturile românilor din Bucovina, după cum au sensibilizat prietenii la eveniment, a constituit pentru noi, românii înstrăinaţi, un far de la care luăm lumină. Vasile Tărâţeanu e de neînlocuit, ne lipseşte şi ne va lipsi mereu.

Felicia NICHITA-TOMA, Zorile Bucovinei, Cernăuţi