22 iulie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

CU STRĂMOŞII ŞI ROMÂNIA ÎN SUFLET IV

31 decembrie 2013 р. | Categorie: Destine

„CUM  AM  URAT-O  PE  MĂTUŞA  IFTIMIA”

I-au plăcut şi îi plac şugubeţului moş din Mălineştii Noua Suliţei, Porfir SANDULEAC, glumele şi poveştile gogonate. Or, aşa e firea lui generoasă şi glumeaţă din creştet, din rădăcină, pusă pe un umor ce mereu îi creşte nu doar picioare, ci şi aripi, căci e înzestrat de Dumnezeu cu un dar  menit de a-i înveseli pe oameni. Astfel, corespondentul nostru netitular ne-a delectat până la lacrimi cu urături şi colinde  inedite din vremuri frumoase, din tinereţile sale pline de pozne şi farmec. Cum i-a urat mătuşii Iftimia, care avea fată mare de măritat, n-a uitat nici până azi.

„De Anul Nou, am mers, pentru prima dată, cu mai mulţi flăcăi dintre cei mari, cu uratul pe la fete. Când am ajuns la mătuşa Iftimia, băieţii mi-au spus să urez eu, că mă pricep mai bine. Şi am început, înflăcărat şi mândru de mine:

Aho, aho, copii şi fraţi,

La fereastră v-aşezaţi

Şi urarea mi-ascultaţi,

Că ştiu multă urătură,

C-am mâncat multă friptură.

Dar de multă ce-am mâncat,

Cu-n ciolan m-am înecat.

Părinţii s-au supărat,

Pe uşă afară m-au dat,

Dar şi eu m-am supărat

Şi de-acasă am plecat.

Şi-am plecat pe înserate

Să-i fac mare ciudă tatei.

Am plecat tare frumos,

Înapoi nu m-am întors.

Şi-am cătat drumul înainte,

Ştiţi, ca omul cel cuminte.

Într-un sat, pe înserat,

M-o pus naiba la-nsurat.

Să nu vă fie cu bănat

Că frumoasă nevastă mi-am luat –

Are un nas mititel,

Cât un pui de bostănel,

Să-i ţi-i nasul cu piciorul,

Să-i tai mucii cu toporul.

Şi ar fi tare frumoasă,

De n-ar fi aşa pletoasă.

Şi pe lângă urechi

Îi stau insectele perechi,

Da pe ochi are albeaţă,

Parcă-i oaie cu gălbează.

Dar s-o las acum pe ea,

Să vă spun de soacră-mea.

Soacra mea e durdulie

Şi de-atâta fudulie,

După modă, cum ea ştie,

C-o casâncă vişinie,

C-o rochie portocalie,

Cu nişte păpuci pleoștiți,

Când mănâncă, dă gogâlț.

S-o lăsăm pe soacră-mea,

Să vă spun de socru-meu,

Că şi el e-un nătărău.

Ziua e la Făgădău,

Noaptea e la Hârlău,

Iar dimineaţa, când se scoală,

Capul lui e plin de boală...

Însă n-am terminat bine urătura că iese mătuşa Iftimia cu un ciomag lung şi un colac în mână, zicându-mi: „Na, măi obraznicule, colacul, şi du-te de-o urează pe soră-ta, că nu-i mai frumoasă decât fiică-mea, iar dacă mai îndrăzneşti cândva să ne urezi porcării din ale tale, ciomagul o să ştie de tine”.

Felicia NICHITA-TOMA

(Va urma)