07 februarie 2023
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

MAI AVEM UN NUME SFÂNT –EMINESCU-I ROMÂNIA… Ce viitor „Mare” îi aşteaptă pe românii înstrăinaţi, când li se fură sufletul - Limba Română?

15 ianuarie 2023 р. | Categorie: Actualități

MAI AVEM UN NUME SFÂNT –EMINESCU-I ROMÂNIA… Ce viitor „Mare” îi aşteaptă pe românii înstrăinaţi, când li se fură sufletul - Limba Română? 

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!

De altfel, la 15 iunie curent, de ziua comemorării Luceafărului Poeziei Româneşti, aceste cuvinte ale Poetului vibrează cu mai multă tristeţe în sufletele românilor la Cernăuţi. Ce viitor „Mare” îi aşteaptă pe românii înstrăinaţi, când li se fură sufletul - Limba Română? În pofida susţinerii pe toate căile posibile a Ucrainei de către România - Patria noastră istorică, conducerea Ucrainei întocmeşte legi ce ne îngrădeşte dreptul de a învăţa în limba maternă. Dacă se continuă cu asemenea paşi viforoşi, cine peste câţiva ani va mai veni cu o floare de dor la Eminescu, cine va rosti un cuvânt în limba română? E tristă constatarea acum, la 173 de ani de la naşterea Poetului.

„Am văzut astăzi prigoana asupra preoților și ierarhilor români din Ucraina, încălcările drepturilor omului în privința minorităților, mai ales a celei românești. Noi, românii, am pus toate mijloacele pentru a ajuta Ucraina, ucrainienii refugiați. Am pus la dispoziție drumuri, căi ferate, porturi, gratis! Ajutor logistic și militar. Am fi așteptat un minim de respect. Să știți că opinia publică românească, își schimbă opinia în ce privește Ucraina și conducătorii ei”, Daniel Ene, scrie în comentariul postat ieri în Facebook „Zorile Bucovinei”, la articolul „ La mulţi ani fericiţi şi împliniţi în fagurele credinţei, părinte Vasile Covalciuc!”. Şi prietenul nostru virtual are perfectă dreptate, precum mulţi alţii, pe care sincer îi îngrijorează soarta dramatică a românilor din Ucraina. Unde e acest „minim de respect”, unde e omenia, înţelegerea, la urma urmei, acel „Mulţumesc!” pentru sprijinul şi ajutorul acordat de România? Distrug un neam prin legi. Cu ce atunci sunt mai buni decât invadatorii ruşi, care omoară fără pic de milă şi distrug?

Avem multe dureri, bucurii - puţine. De ani de zile se tot vorbeşte de renovarea Casei lui Aron Pumnul, părintele spiritual al lui Eminescu, dar carul aşa şi nu se mişcă din loc. Păşind pe urmele lui Mihăiţă Eminovici în curtea casei părintelui său spiritual, Aron Pumnul, te cuprinde jalea şi tristeţea – loc aproape uitat, doar pe unica alee mai poţi trece să pui o floare şi să te închini la Luceafăr, să faci o excursie prin casa ce de-abia se mai ţine pe temelie, să faci poze şi să le postezi pe Internet, demonstrând cât de patriot eşti. Or, toate-s vechi şi nouă toate;”, vorba lui Eminescu.“Toate au rămas aşa cum le cunoaştem: schimbări nu sunt şi toate se adună într-un singur punct – neavând bani, nu putem face nici un pas înainte de atâţia ani, de peste 25 de ani  de când activez la Muzeul Etnografic. Mi-i ruşine să spun, dar acesta-i adevărul”, a conştientizat Elena Vântu-Tărâţeanu, directoarea Muzeului „Mihai Eminescu”.

Ce-i drept, schimbări sunt, din an în an scade vertiginos numărul celor ce pun o floare la bustul Poetului, scad orele de română, astfel ne înstrăinăm treptat de neam. Rămânem nepăsători la adevărul spus de regretatul Adrian Păunescu că „Fără el chiar steaua noastră/ Dintre stele ar cădea/ Pe pământul vechii Dacii/ Când mai mare, când mai mic/ Dacă n-ar fi Eminescu/ Viața nu ne-ar fi nimic”, că „Într-o lume relativă/ Mai avem un nume sfânt/ Eminescu-i România/ Tăinuită în cuvânt''.

Scriem peste tot, să se audă şi în Ţară, că începem „lupta pentru limba română”, în fond, nu facem altceva nimic. Paşii pe unde a trecut Eminescu rămân însufleţiţi cu valori sfinte, avem cu toţii datoria de a-i aduce în actualitate, în tumultul nostru cotidian prin păstrarea limbii materne. Tudor Vianu aprecia: ''Eminescu n-a trebuit să lupte cu limba, i-a fost de ajuns să se așeze în curentul limbii și să-și înalțe pânzele în direcția în care sufla duhul ei''. Eminescu şi-a iubit foarte mult limba, considera că prin limbă românul se roagă lui Dumnezeu, prin limbă există acea comuniune între generaţii de români, prin limbă românul îşi cunoaşte sufletul … Or, Eminescu este Poetul naţional şi universal care ne-a făcut cunoscuţi în întreaga lume. Datoria noastră sfântă faţă de Eminescu e să ne păstrăm sufletul – Limba Română.

Felicia Nichita-Toma, „Zorile Bucovinei”