Crucile albe de pe mormintele martirilor omorâţi la Lunca, din cimitirul comunei Mahala, sunt făclii vii, e lacrima care plânge, arde în suflet și doare

 Crucile albe de pe mormintele martirilor omorâţi la Lunca, din cimitirul comunei Mahala, sunt făclii vii, e lacrima care plânge, arde în suflet și doare

 ”Trecem Prutul, apa-i mare, dorul ne duce-n spinare”. Acest dor sfâșietor i-a mânat pe românii abandonați și înstrăinați de Patrie să-și urmeze îndemnul inimii de a trăi liberi în Țara lor de obârșie - România. Or, în urma pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei au fost anexate de către URSS în 28 iunie 1940. Imediat după anexare, regimul sovietic a declanşat represiunea, din dorinţa de epurare etnică şi de înlăturare a valorilor societăţii româneşti.

În acest context, numeroşi români, din nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei, au început să fugă peste graniţă, în România. Mulţi dintre ei au fost omorâţi de gloanţele grănicerilor sovietici. Crucile albe de pe mormintele martirilor omorâţi la Lunca, din cimitirul comunei Mahala, împodobite cu panglici tricolore și buchețele de flori roșii, galbene, albastre, sunt făclii vii, e lacrima care plânge, arde în suflet și doare, sunt martori ce ne amintesc de calvarul prin care a trecut neamul românesc înstrăinat după ”eliberare”, de ororile, masacrul la care au fost supuși românii băștinași în sângeroasa și neagra noapte de 6 spre 7 februarie 1941, când sute de tineri români, majoritatea din Mahala, s-au pornit să treacă Prutul pe gheață, pentru a ajunge în România și a scăpa de jugul asupritorilor. Dar au fost trădați și măcelăriți de mitralierele grănicerilor sovietici, apoi îngropați în gropi comune. Apa Prutului clocotea de sânge românesc.

În vara aceluiași an, măhălenii și-au adus eroii acasă și i-au dat țărânei în cimitirul satului,  dezgropându-i din unica groapă comună, rămasă după revărsarea Prutului, recunoscându-i după haine, bijuterii.

107 eroi și-au găsit odihna veșnică pe Aleea Martirilor, fiind înhumaţi în panteonul eroilor din comuna martiră Mahala, nelăsându-i pe măhălenii care-și poartă cu vrednicie numele de român să dea uitării demnitatea lor, dragostea de neam pentru care și-au jertfit viața, prin ce  calvar și suferințe au trecut pentru a avea dreptul la limba, credința strămoșească.

Această zi tristă nu e uitată la Mahala, sat martir. În fiecare an martirii sunt pomeniți de consăteni prin organizarea de parastase de pomenire,  duhovnicii comunei oficiază servicii divine, Într-o rugăciune comună i-a adunat din nou dna Elena Nandriș, președinta Societății Culturale ”Gr. Nandriș”, primărița, cum îi spunem noi, care  ține mereu aprinsă candela memoriei celor care s-au sacrificat pentru Țară și Neam, pe acei care simt românește, pe acei care nu-și uită Sfinții: oaspeți din România, care au depus coroane la troița de pe Aleea Eroilor - prof. , istoricul Vasile Adăscăliței din Darabani, Botoșani, președintele Asociației Prietenii Basarabiei și Ținutului Herța, însoțit de jurnalistul Vali Hudești, de alți români cu suflet mare, dl Vasile Bâcu, președintele Societății ”M. Eminescu”, însoțit de vicepreședintele Gheorghe Ungureanu, Vasile Răuț, președintele Societății ”Golgota”, dna Maria Toacă, președinta Societății ”Doamnele Române” și vicepreședinta, jurnalista și folkista Carolina Jitaru, Felicia Toma, Societatea Jurnaliștilor Români Independenți din Ucraina, etc.

O lumânare a plâns în neuitare, aprinsă de dna Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți, însoțită de prof. universitară Felicia Vrânceanu, emoționantu-i mesaj și coșul de flori tricolore fiind un pios omagiu pentru sfinții care-și dorm somnul de veci sub lespezile celor 38 de morminte, iar rugăciunea de pe buzele duhovnicului păstor îi ţine pe martiri mereu vii în inimile consătenilor.

Duminică, la Mahala, la parastasul divin, oficiat de părintele Nicolae Moroz,  românii prezenți s-au rugat pentru  toți sfinţii neamului, iar mirul evlaviei a picurat cu neuitarea martirilor care s-au sacrificat pentru Libertate, Credinţă, Limbă şi Ţară. Am primit de pomană un colăcel și dulciuri de la dna Elena Firman,  de sufletul bunelului său Florea, deportat în Siberia, unde și-a găsit sfârșitul infernal, decedând de foamete, ger și muncă silnică, fiind îngropat într-o groapă comună, fără mormânt și cruce la căpătâi. Iar masa de pomenire, încărcată cu bucate alese, a fost pregătită de cei mai apropiați consăteni ai dnei Elena Nandriș, prin osârdia căreia sunt organizate toate comemorările eroilor neamului, fapt pentru care îi adresăm alese mulțumiri, pentru vrednicia de a păstra vie memoria sfinților martiri care s-au sacrificat la altarul de jertfă al neamului.

Felicia Nichita-Toma pentru Zorile Bucovinei