29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Constantin Brâncuși a făcut piatra să cânte... pentru omenire. Povestea neștiută a Coloanei Infinitului

19 februarie 2023 р. | Categorie: Cultură

Constantin Brâncuși a făcut piatra să cânte... pentru omenire. Povestea neștiută a Coloanei Infinitului

Coloana Infinită este o operă a sculptorului Constantin Brâncuși, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu-Jiu, compus din ”Coloana Infinită”, ”Poarta Sărutului” și ”Masa Tăcerii.

Comanditara lucrării a fost ”Societatea Liga Națională a Femeilor Gorjene”, iar președinta organizației, Aretia Tătărescu, soția primului ministru Gheorghe Tătărescu, i-a acordat lui Brâncuși deplină libertate de acțiune și l-a ajutat să obțină sprijinul financiar necesar. Coloana are o înălțime de 29,35 metri și este compusă din 15 moduli octaedrici suprapuși, având la extremități câte o jumătate de modul. Cei 15 modului(numiți „mărgele” de către Brâncuși) plus cele două jumătăți dau 16, număr ce face referire la anul în care România a intrat în Primul Război Mondial. Jumătățile reprezintă jumătatea anului, momentul în care România a intrat în conflagrație. Monumentul, un stâlp funerar oltenesc stilizat, este cea mai cunoscută opera a lui Constantin Brâncuși când românii sunt puși să enumere operele lui artistului gorjean

Brâncuşi a cerut ca de realizările tehnice ale monumentului să se ocupe o persoană în care avea deplină încredere- tânărul Ştefan Georgescu-Gorjan, inginer-şef şi adjunct al directorului la Atelierele Centrale Petroşani din cadrul Societăţii “Petroşani”, care conducea biroul de proiectare, turnătoria şi laboratoarele şi cunoştea foarte bine forța de muncă. Societatea “Petroşani” avea capital al liberal, iar directorul general,Ioan Bujoiu, era un membru marcant al PNL şi ministru în cabinetul Tătărescu. La cererea premierului, societatea a fost de acord să suporte costul execuţiei şi montării monumentului, precum şi să asigure personalul calificat.

Alămirea Coloanei s-a făcut la fața locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România și a fost adusă special din Elveția. Greutatea totală a Coloanei (nucleu + “mărgele”) este de 29.173 kg. La construcția și ridicarea monumentului nu au fost accidente. Pe 27 octombrie 1938, coloana din oțel și fontă făcută să sprijine bolta cerească este inaugurată în prezența oficialităților, oamenilor de cultură dar și a persoanelor în cinstea cărora fusese ridicată.

Monumentul din Târgu-Jiu este unul dintre marile monumente dedicate Unirii şi eroilor din Primul Război Mondial. La lansare, în 1938, ansamblul înălțat de Constantin Brâncuşi purta numele de „Monumentul Păcii”. Sumele mari de bani plătite legendarului sculptor, aflat în apogeul celebrităţii, au venit de la oameni de afaceri.

Când în 1936 a acceptat proiectul de la Târgu-Jiu, Constantin Brâncuşi era cunoscut în toate cercurile artistice influente din Occident, iar lucrările sale se vindeau cu sume colosale. Sculptorul trăia de 30 de ani la Paris. Înfăţişa idei: O femeie îndoliată devenise Rugăciune, o alta într-o atitudine calmă şi smerită era Cuminţenia Pământului, Domnişoara Pogany pornise de la un Narcis şi se transformase într-o Madonă, stâlpii ţărăneşti ai Olteniei se transformaseră în coloane de templu, nefiindu-i străină nici filosofia lui Platon. „Ştim că Brâncuşi era un cititor al lui Platon sau în orice caz că primise învăţătură platoniciană. Îmi este îngăduit a vedea şi un mesaj platonician în Sărutul şi, prin extensie, şi în Cuminţenia Pământului”, spune profesorul Robert Velescu. Cu excepția talentului, cărții şi muncii titanice, Constantin Brâncuşi avea şi mare curaj de a-şi promova imaginea.

Cu studii bune într-un atelier de sculptură în lemn la Viena, apoi la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, Brâncuşi juca rolul unui ţăran necizelat, ajuns la Paris pe jos. Nu era chiar așa. Îi avea amici pe îndrumătorii săi români.  Primea tot timpul burse. La absolvire a fost rugat să rămână în corpul profesoral. Printre prietenii săi s-au numărat Henri Matisse, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp, etc. Cu greu ne putem imagina un anturaj mai elitist. „Marcel Duchamp devine agentul lui şi îi organizează cele două mari expoziţii, din 1926-1927 şi 1933-34, la Galeria "Brummer Gallery"”, spune Doina Lemny, critic de artă la Centrul Pompidou-Paris.

În 1936, Arethia Tătărăscu, soţia marelui politician liberal, conducătoarea Ligii Femeilor Gorjene, era în căutarea unei soluţii pentru realizarea unui proiect deosebit în memoria eroilor din primul război mondial. Crâncene au fost și luptele de pe valea Jiului din 1916. Iar pentru sărbătorirea a 20 de ani de la Marea Unire, Liga Femeilor Gorjene era gata să plătească o sumă bună pentru o lucrare demnă de New York sau Paris. S-au adresat lui Brâncuşi prin fosta lui ucenică, Miliţa Pătraşcu. „Putem demonstra că pe parcursul creator care leagă 1907 de 1937 au existat alte câteva momente când Brâncuşi era pe cale de a dobândi o comandă care să îi îngăduie să se manifeste în calitate de arhitect... Iniţial doar Monumentul Păcii trebuia să fie instalat la Tg. Jiu. Cu deplina aprobare a Ligii, Coloanei i se adaugă Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii şi se realizează un traseu, ca pe un traseu iniţiatic care leagă aceste trei capodopere brâncuşiene”, spune Robert Velescu.

În pofida deschiderii intelectuale şi generozității financiare a doamnelor din Liga Femeilor Gorjene, colaborarea cu celebrul Constantin Brâncuşi a început cu o veritabilă ceartă oltenească. Brâncuşi s-a născut în satul Hobiţa la 25 de km de Târgu- Jiu. Toată lumea se aştepta ca monumentul dedicat eroilor să înfăţişeze soldaţi. Sculptorul se gândea însă la o coloană de templu. „În plină şedinţă, Brâncuşi derulează o fotografie și spune: ”M-am gândit încă de la Paris că aşa ar trebui să arate monumentul”. Și demonstrează un montaj fotografic unde nu este altceva decât un stâlp ţărănesc. Brâncuși a avut un acces de furie. A doua zi, a spus: M-am gândit şi aceasta trebuie să fie soluţia. Şi membrele Ligii au acceptat”, spune istoricul de artă.

Înţelegerea dintre Constantin Brâncuşi şi Arethia Tătărăscu privea iniţial numai Coloana fără Sfârşit, monumentul pe care oraşul Târgu-Jiu şi-l dorea pentru cinstirea eroilor primului război mondial. Însă, când schiţa pentru Coloana fără de Sfârşit a fost gata, Brâncuşi a realizat că există un loc perfect pentru a instala aici Poarta Sărutului, un monument pe care la început intenționa să/l instaleze la Hobiţa. Iar când lucrările la Poarta Sărutului erau în toi, Brâncuşi a realizat că mai poate dărui oraşului său un alt monument - Masa Tăcerii. După cum sculptorul s-a destăinuit ziariştilor Petre Ţuţea şi Arşavir Acterian, templul avea acum coloană, friză şi altar.

În perioada comunistă operele lui Brâncuşi de la Târgu-Jiu au trecut prin momente dificile grele. Era cât pe ce să fie distruse. În anii '50, în plină epocă stalinistă, Masa Tăcerii devenise loc de picnic. Tănasie Lolescu, membru în Uniunea Tineretului Comunist, s-a oferit să dărâme cu tractorul Coloana fără de sfârşit. ”Lucrarea - care cântărește în jur de 30 de tone, cele 16 module și două jumătăți sunt din fontă, iar axul central din oțel - ar fi asigurat locul I la concursul de adunat deşeuri. Răspundeam de şcoala de tractorişti de la Odeni, îi spun tovarășului director: îmi trebuie un tractor. Am pornit IAR-ul şi-am plecat către Coloana Infinitului. Am legat cu nişte lanţuri, am tras. Am rupt lanţurile. Erau slabe. Ne-am legat mai de sus. Când am tras cu mare putere, s-a ridicat tractorul de spate în sus. Nu s-a putut face nimic. (Reporter: Şi-aţi renunţat?) Da, am renunţat”, spunea Tănasie Lolescu.

Genialitatea legendarului sculptor Brâncuşi, neîntrecut în echilibrul estetic, dar şi fizic al operelor sale, profesionalismul inginerului Georgescu Gorjan care a turnat modulele şi gândurile întruchipate de aceste bucăţi de templu au împiedicat vandalizarea lor. La o sută de ani de la Marea Unire, puţini români ştiu că aceste minunăţii durabile au fost ridicate prin efortul financiar al unor familii avute care şi-au dorit să lase ceva cu adevărat valoros în urmă. Sursa: http://www.istorie-pe-scurt.ro/

Felicia Nichita-Toma pentru Zorile Bucovinei, Cernăuți