A iubi Limba Maternă înseamnă aţi iubi Mama, Buneii, Strămoşii, tot ce e Sfânt, Românesc. Ziua Limbii Materne sărbătorită astăzi la Cernăuți cu studenții de la Catedra de Română a Universității ”Iu Fedkovyci”

A iubi Limba Maternă înseamnă aţi iubi Mama, Buneii, Strămoşii, tot ce e Sfânt, Românesc. Ziua Limbii Materne sărbătorită astăzi la Cernăuți cu  studenții de la Catedra de Română  a Universității ”Iu Fedkovyci”

Să nu uităm că NICI O LEGE NU NE POATE INTERZICE SĂ VORBIM ŞI SĂ ÎNVĂŢĂM ÎN LIMBA MATERNĂ.

În prezent... Unde, când, cum s-a pierdut, se pierde interesul pentru „limba sfântă”, cum i-a zis Mateevici, a neamului nostru? Declamăm şi declarăm frumos că limba maternă, româna, reprezintă fundamentul identităţii naţionale, sufletul nostru, al poporului, etc., o sărbătorim, oficial, la dată fixă din an, dar facem foarte puțin zilnic pentru ea. Ar trebui ca Materna să fie o veșnică Sărbătoare în sufletul nostru, o Sărbătoare zilnică, prin păstrarea ei, promovarea ei, prin dragostea față de această sfântă comoară, moștenită din moși-strămoși. Or, a iubi Limba Maternă înseamnă aţi iubi Mama, Buneii, Strămoşii, tot ce e Sfânt, Românesc.

Limba noastră maternă, limba română, este cea care merită zilnic sărbătorită, s-o vorbim şi s-o cultivăm, fiindcă nu există popor fără limbă, fără o limbă frumoasă, recunoscută pe plan internaţional şi mondial, aşa cum este în cazul poporului român. În toate timpurile au fost probleme şi acei, care şi-au asumat un rol pentru a avea grijă şi a cultiva limba au fost eroi. A vorbi în limba română, în limba maternă, nu este doar un act de demnitate, este obligaţia morală a fiecăruia faţă de mamă, de bunică, faţă de acei care ne-au lăsat-o ca pe o ștafetă să o ducem mai departe. 

Marcată anual la 21 februarie în întreaga lume, Ziua Internațională a Limbii Materne este sărbătorită cu scopul de a promova diversitatea lingvistică și culturală, precum și multilingvismul. Pentru prima dată a fost anunțată de UNESCO la 17 noiembrie 1999 și a fost recunoscută de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin aceeași rezoluție prin care 2008 a fost declarat Anul Internațional al Limbilor.

Conform UNESCO, cel puţin 43% din cele 6.000 de limbi vorbite pe glob sunt pe cale de dispariţie. Diversitatea lingvistică este din ce în ce mai ameninţată, pe măsură ce tot mai multe limbi dispar. La nivel global, 40% din populaţie nu are acces la o educaţie în limba pe care o vorbeşte, suferă de marginalizare, discriminare şi sărăcie extremă, numeroase comunităţi fiind victime ale încălcărilor drepturilor omului. Anume pentru apărarea drepturilor omului, a popoarelor băştinaşe, a fost instituită Ziua Internațională a Limbii Materne.

Nu poate nimeni să ne interzică să vorbim în Limba Maternă-Româna, să ne educăm copiii cu dragoste faţă de Grai şi Neam

În pofida faptului că în prezent, în Ucraina, pentru limba română e vreme de primejdie (mă refer la legile statului ce ne elimină româna din școli), în nordul Bucovinei, la Cernăuți, pe piciorul nostru de plai şi gura de rai hărăzite nouă de Dumnezeu nu doar spre locuire, ci şi spre bună înţelegere în pacea vorbei de leagăn a mamei, în numărul de aur al graiului strămoșesc avem o Catedră de Română care menține perpetuă dragostea pentru Limba Sfântă a neamului, unde își fac studiile 31 de tineri vlăstari de români cu dragoste de graiul străbunilor. Anume în Ziua Internațională a Limbii Materne, șefa catedrei, dna Cristina Paladean, le-a organizat studenților o întâlnire cu scriitori, poeți, publiciști din ținut – istoricul Dragoș Olaru, Vasile Bâcu, Maria Toacă, Tudor Andrieș, Nicolae Șapcă, Felicia Toma, care și-au făcut studiile la Universitatea din Cernăuți, și care și-au prezentat creațiile recent apărute, au dat citire propriilor versuri, având un cuvânt ziditor și îndrumător pentru tinerii care au ales să studieze și să ducă mai departe vestigiile sfinte ale Maternei. La întâlnire au fost prezente și prof, univers. Felicia Vrânceanu, Diana Calancea. Tinerii studioși au citit din propriile creații, dedicate Limbii Materne, au cântat finețea și profunzimea, durabilitatea Graiului Matern.

Dovadă că pentru Limba Maternă se luptă și se moare, că înaintașii noștri  si-au sacrificat viața e și prestigiosul volum ”Martirii. M-am identificat cu un pelerin pe drumul sufletului românesc”, autoare Felicia Nichita-Toma, apărut anul precedent de Ziua Națională a României, cu sprijinul financiar al DRP și dedicat bunelului după tată - Nicolae Nichita al lui Gheorghe din s.Hruşăuţi, comuna Voloca, fostul raion Adâncata, “vânat” cu forţa şi dus la munci silnice în lagărul morţii de pe ţărmurile lacului Onega. ”Am adunat între copertele acestei cărţi durerile, tragediile românilor,  supuşi deznaţionalizării de un regim barbar şi asupritor, după “liberarea” din 1940-1941; 1944 a nordului Bucovinei - Ţării de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare - de către iscoadele sovietice, impuşi să-şi lase căsuţele plângând, soţiile, copiii, părinţii - în lacrimi, fiind duşi în neagră străinătate, unde au murit de foamete, ger şi muncă silnică, cu dorul  de cei dragi, de-Acasă, care nu au nici morminte, nici cruci la căpătâi. De asemenea valorosul volum oglindește zbuciumul Sufletului Românesc care în Bucovina istorică, cedată şi înstrăinată se zbate încă pentru viaţa Limbii Române, pentru continuitate… ”, a menționat autoarea.

Timpul, cu nisipul din clepsidră, ne schimbă vrând-nevrând opiniile, destinul, viaţa. „Vremea-trece, vremea vine”, vorba Poetului, se instaurează şi se distrug imperii, se succed împăraţi şi cârmuitori, doar sufletul românului rămâne legat de glia străbună, de graiul matern. Or, fiecare îşi are drumul său predestinat de soartă. Şi dacă soarta ne e predestinată de acolo, din Univers, destinul ni-l făurim singuri prin hărnicie, pricepere, cutezanţă, ambiţie şi curaj. Ceea ce le-am dorit și tinerilor studenți. Să nu uite că  „Limba e sufletul şi inima poporului”, dacă ne moare sufletul, murim ca popor.

În prezent, în primejdie de moarte  e însăşi existenţa noastră ca popor.  E timpul ca fiecare să cugetăm la faptul ce am făcut personal pentru dăinuirea noastră prin Maternă. Ca să nu le spunem  în română copiilor şi nepoţilor poveşti cu  Făt-Frumos şi Ilene Cosânzene doar la gura sobei sau numai la bucătărie, ci să-i putem instrui în şcoli cu limba română de predare, trebuie să avem curajul și demnitatea de a ne păstra graiul strămoșesc, de a lupta pentru mica noastră Patrie - Limba Română.

Să nu uităm că NICI O LEGE NU NE POATE INTERZICE SĂ VORBIM ŞI SĂ ÎNVĂŢĂM ÎN LIMBA MATERNĂ.

Felicia Nichita/Toma, Zorile Bucovinei