29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ÎN TOT CE A FĂCUT ŞI A REALIZAT, CUM A TRĂIT, ACADEMICIANUL GRIGORE BOSTAN A FOST ROMÂN (83 de ani de la naștere)

5 mai 2023 р. | Categorie: Cultură

ÎN TOT CE  A FĂCUT ŞI A REALIZAT, CUM A TRĂIT, GRIGORE BOSTAN A FOST ROMÂN

Ne-a învăţat să ne iubim Limba, Neamul,

să fim adevăraţi ROMÂNI

Mai suntem şi noi o fiinţă,

un codru, o doină, un plai.

Ne ţine aceeaşi credinţă

sădită în datini şi grai...

„La Putna”

Poetul şi savantul Grigore Bostan, titularul Catedrei de Filologie Română şi Clasică a Universităţii din Cernăuţi, a înveşnicit cu „lacrima-i ascunsă în cetina unei gene” acest crez  al său în inima românismului pentru ca neamul lui de „pe acest picior de plai”  să nu uite de rădăcini, că „vârsta lui cu doina se măsoară, cu cerul umed în cununi de brazi aproape de tulpină şi de vatră...”.

Născut la 4 mai 1940, rămas de micuț orfan de tată, care a murit în lupte la Cotul Donului, Omul, Savantul şi Patriotul,  cu sufletul  cuprins „în legănări materne”  a dragostei fierbinţi faţă de neam şi grai, a cultivat cele mai febrile sentimente naţionale, a luptat pentru  adevărul ştiinţific privind limba, istoria şi tradiţiile străbune şi prin prinosul adus neamului său a stăruit la consolidarea identităţii noastre spirituale,  prin activitatea sa vastă şi poziţia fermă s-a impus drept simbol al verticalităţii şi perpetuării valorilor naţional-culturale în acest spaţiu mioritic,  a contribuit nemijlocit  ca denumirea Catedrei de Filologie Moldovenească  să revină la veşmântul ei firesc– Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii Naţionale „Iu. Fedkovyci”.

Scriitorul, Academicianul, Pedagogul şi Savantul Grigore Bostan nu rămâne „cu paşii uitaţi între zile”, acoperit de  norii cenuşii ai uitării

Deşi timpul acoperă urmele omului pe pământ, dar nu poate acoperi raza de lumină lăsată în sufletul şi conştiinţa celor pentru care a rămas „o pulbere de dor”. Or, cel plecat în veşnicie şi-a lăsat lumina pe pământ prin faptele şi cuvântul ziditor, iar sufletul îi e nemuritor. Purtând „cununa tainelor cereşti”, „Păstorul Mioriţei” - Scriitorul, Profesorul, Savantul şi Academicianul Grigore BOSTAN,  şeful Catedrei de Filologie Română şi Clasică, Omul, Marele Patriot român, fidel luptător pentru cauza naţională, care a stăruit ca limba română să capete statut ştiinţific corespunzător în acest spaţiu istoric, cel mai învăţat bărbat al neamului, care,  „plecat spre văi, la rădăcine”, a rămas „pe-acest hotar”, de unde n-a „plecat cu totul niciodată”, în crângul spiritualităţii româneşti  - „un ram înmugurit”, de acolo, de sus, din Eterna,  “continuă să verse-n glie lumină”, nu rămâne „cu paşii uitaţi între zile”, acoperit de  norii cenuşii ai uitării,   în mai 1922,  graţie altui mare patriot al neamului, primarului comunei Ciudei, Anatol Pițu, memoria ilustrului Savant și Patriot a fost înveșnicită printr-un bust la baștină, în s. Budeneț, r-n Storojineț, creat de tânărul sculptor Cristian Botă, nepotul altui mare patriot român, Vasile Botă din Boian, inaugurat la 13 iunie, în Ziua  Sfintei Treimi, de hramul satului, în curtea Gimnaziului care îi poartă numele din Budeneţ, comuna Ciudei, fostul conac al boierului Miculi, cu sprijinul financiar al dlui Ioan Iţco, preşedintele  Fundaţiei „Iţco” Suceava, graţie căruia şi regretatului nostru coleg, scriitorului Dumitru Covalciuc, i-a fost înălţat un bust la Oprişeni. Sfinţirea bustului şi slujba de pomenire a fost oficiată de părintele Roman Zbigli, parohul Bisericii locale.

Grigore Bostan a ţinut la neamul românesc, l-a protejat prin ceea ce a făcut şi a creat, ne-a învăţat că patriotismul nu poate fi o marfă pe care o vinzi la stânga şi la dreapta, cum, de altfel, se întâmplă şi în prezent. Grigore Bostan a avut demnitate, verticalitate, a scris în opera sa adevărul şi a luptat pentru el. Graţie Domniei Sale s-a revenit la grafia latină, la veşmântul firesc al limbii române.

Membru de Onoare al Academiei Române, scriitorul Grigore BOSTAN,  titularul Catedrei de Filologie Română şi Clasică, membru a trei uniuni de creaţie –  din Ucraina, România şi Republica Moldova,  a rămas în cohorta personalităţilor marcante ale neamului, în literatura din Bucovina,  o figură emblematică, multiculturală proeminentă, care a ştiut să îmbine armonios imaginea profesorului, cu cea a poetului, a cărturarului, cu cea a virtuosului umorist, cu imperativele mesianice ale luptătorului, impunând o voce lirică  viguroasă cu inflexiuni expresioniste, ceea ce a încurajat avatarul tranziţiei de la versul tradiționalist la cel modern şi postmodern, după cum scria fostul său student, poetul Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica  Moldova, în spaţiul acestei poezii alternând viziunile zborurilor cosmice, suferinţa decantată a neamului său  de la poale de Carpaţi.

Preşedinte fondator al Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”, Grigore Bostan s-a străduit să sădească în sufletele conaţionalilor bobul dragostei şi unirii, se întrista mult când îi vedea pe lideri dezbinaţi, s-ar fi bucurat nespus să-i ştie  uniţi. 

Promotor de valori şi modelator de conştiinţe, Grigore Bostan a fost mai presus de toate acel Domn pacificator, care unea sufletele, semăna în inimile conaţionalilor bunătate şi pace, patriot care a contribuit la renaşterea conştiinţei naţionale, care şi-a asumat menținerea spiritualităţii în această oază a românității înstrăinată de Ţară. 

Grigore Bostan şi-a pus sufletul în păstrarea Catedrei de Română, în susţinerea şi îndrumarea tinerei generaţii, A fost scut de apărare pentru studenţi. Ca exponent al culturii române, al societăţii româneşti, mai presus de orice  punea interesele naţionale, ale Catedrei. A ştiut să depăşească momente dificile pentru a păstra Catedra. Cercetător şi specialist inegalabil în domeniu, fidel luptător pentru cauza naţională, a stăruit ca limba română să capete statut ştiinţific corespunzător în acest spaţiu istoric.

Deși savantul Grigore Bostan îşi dădea titlul ştiinţific pe cel de poet, activitatea  sa ştiinţifică a fost importantă şi i-a adus renume mondial de Membru de Onoare al Academiei  Române, Academiei de Ştiinţe din Ucraina, SUA etc., fiind menţionat în enciclopediile lumii. Deşi punem la îndoială faptul că există oameni care nu pot fi înlocuiţi, Grigore Bostan, prin ceea ce a făcut pentru conaţionali, pentru continuitatea neamului, prin menţinerea românismului, demnităţii,  e personalitatea de vârf a Bucovinei ce până în prezent nu poate fi înlocuită de nimeni. E cea mai mare valoare a acestui spaţiu mioritic. N-am mai avut asemenea valori. Asemenea personalităţi notorii se nasc, probabil, o dată la o mie de ani. Tezaurul pe care  ni l-a lăsat Grigore Bostan e menit să cultive spiritul şi sentimentul naţional, în primul rând, pentru tânăra generaţie, iar rădăcina lui e în opera academicianului, pe care trebuie s-o studieze tinerii. Osârduind  împreună cu erudita sa soţie Lora, Grigore Bostan, ne-a lăsat monumentala lucrare despre scriitorii din Bucovina, volumul „Pagini de literatură română”.

Grigore Bostan a  rămas în amintirea noastră un Profesor sever, de o impecabilă erudiţie, un Om de o mare omenie şi modestie. Pentru noi, studenţii de la Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii Naţionale din Cernăuţi, Grigore Bostan a fost un pedagog autoritar, dar, totodată, onest şi corect, iubit. Ne-a învăţat să muncim, să ne iubim graiul şi neamul, să fim adevăraţi români, ne-a inspirat încredere în propriile forţe. Or, dascălul şi profesorul care s-a străduit să altoiască studenţilor dragostea de vestigiile sfinte ale poporului român, continue să vegheze şi să reverse lumină „din inimă către inimi”. Îl iubim şi îi preţuim meritele, îi  păstrăm vie amintirea în timp ce „pe un colţ de cer păstorul Mioriţei îşi paşte-n tihnă turma”, răspândind lumină şi căldură. Constatăm cu regret că astăzi  ne lipseşte mult.

„Cărturar cu prestanţă  universitar-academică”, autor al unor lucrări din domeniul istoriei folcloristice şi etnografiei româneşti  din Bucovina, Grigore Bostan a fost mai presus de toate poet, înainte de a fi dascăl, doctor în filologie, academician, savant. Poetul a cultivat o poezie originală de o frumuseţe neobişnuită, o poezie cu înţelesuri adânci, ce-şi are izvoarele în creaţia populară, în istoria, cultura poporului român: ”... cândva te-oi recunoaşte dintr-o mie/ de trecători după un strop de grai/ şi-un vers şoptit cu dulce melodie/ din cartea cea dintâi – după Mihai.../ la curtea verde a Măriei Sale/  voi reveni după atâta drum/ chiar dacă spânul ne va sta în cale/ cu gândul să ne facă praf şi scrum...” . În poezia sa el a biciuit impostura, făţărnicia, ne învăţa că omul trebuie să fie  onest, cinstit, nu i-a plăcut duplicitatea unora care, din păcate, fac şi astăzi paradă din patriotism ce a devenit un mijloc de a se înavuţi.

Şi chiar dacă Grigore Bostan dorea mai mult să fie scriitor, rămâne profesor, în sensul cel mai bun al cuvântului. A fost şi un excelent ziarist. O perioadă scurtă de timp a activat la  „Zorile Bucovinei”. Dar şi îndeplinind funcţia de şef al Catedrei de Română îşi publica articolele, studiile în ziarul românilor din Ucraina – „Zorile Bucovinei”.  Întotdeauna scria adevărul, spunea ce îl durea, fără să î-l ocolească, fără să aibă frică va fi apreciat sau nu. Împreună cu soţia-i Lora erau oaspeţi dragi la „Zorile Bucovinei”, participau la orice manifestare. Regretăm mult că nu i-am mulţumit îndeajuns Omului şi Savantului Grigore Bostan pentru susţinerea ziarului în timpuri dificile pentru publicaţia noastră, când, în 2004, bisăptămânalului i-a fost sistată finanțarea de către statul ucrainean. El a fost unicul care a avut curajul şi îndrăzneala să ne ia apărarea.

În tot ce a făcut şi a realizat, cum a trăit, Grigore Bostan a fost Român. „Grigore Bostan a fost un patriot sincer, care nu şi-a construit cariera, nu şi-a zidit viaţa pe ideile patriotice. A fost patriot prin însăşi esenţa sa…”(M.Lutic). Mai bine zis, nu putem vorbi la timpul trecut despre Grigore Bostan. El  nu a fost, el este, cu amintirea luminoasă îi păstrăm în colţul inimii şi lacrima.

“…mă voi întoarce-atunci la rădăcini/ unde se zbat seminţele în hume/ să port pe braţe tinere grădini/ cum port un dor de glie-n astă lume...”, scria inspirat poetul care a rămas „pe-acest hotar”, de unde n-a „plecat cu totul niciodată”, ”o frunză-nrourată”, “în crâng un ram înmugurit”. Sperăm că de acolo, de sus, din Eterna, de unde “continuă să verse-n glie lumină”, Grigore Bostan ne aude, ne  îndrumă să ne păstrăm demnitatea şi verticalitatea identitară, să nu devenim corbi ce-şi  „scutură blestemele din pene ...în mirişti şi dumbrăvi bucovinene... Ce se visează vulturi în Carpaţi…”.

Lora BOSTAN, cea care i-a valorificat opera, graţie căreia Scriitorul, Pedagogul şi Savantul Grigore Bostan n-a rămas „cu paşii uitaţi între zile”, acoperit de  norii cenuşii ai uitării, aduna seninul neuitării pentru Poetul care  i-a dedicat inspiratele versuri: „a mai rămas vreun drum necunoscut/ ce paşii mi-ar putea îndepărta/ de clipa albă-n care am văzut/ cum florile se-apleacă-n faţa ta/ cum păsările urcă din tăcere/ pe braţul tău ca marmura de tei/ cum ochii tăi înseninează cerul/ când îmi acopăr fruntea norii grei?”, s-a dus ca” roua-n ceaţă” „pe cărarea cea mai dreaptă”, să fie împreună pe veci pentru a purta „cununa tainelor cereşti” cu „Păstorul Mioriţei”, de-acum înainte o s-o însenineze veşnicia celui ce-şi „pierde vârsta dincolo de soare”. 

Distinsa profesoară Lora Bostan, cea  care s-a străduit să altoiască studenţilor dragostea de vestigiile sfinte ale poporului român, de limba şi literatura română, „pe un colţ de cer”, împreună cu „ Păstorul Mioriţei” răspândesc lumină şi căldură în sufletele celor care i-au cunoscut, care îi preţuiesc şi îi iubesc. Constatăm cu regret că tot pierdem din valori, că devenim tot mai săraci spiritualiceşte. E trist…Dureros de trist…

Ce rămâne din boierimea spiritualităţii neamului românesc din nordul istoric al Bucovinei?

Felicia Nichita-Toma,  „Zorile Bucovinei” 

(Din cartea”Martirii. M-am identificat cu un pelerin pe drumul sufletului românesc”)