03 iunie 2023
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

În lacrima Neamului – la memorialul Eroilor români din Cimitirul din Cernăuți. Să ne păstrăm sfintele altare - ultimele bastioane ale perpetuării Neamului Românesc în Bucovina înstrăinată

21 mai 2023 р. | Categorie: Cernăuți

În lacrima Neamului – la memorialul Eroilor români din Cimitirul din Cernăuți. Să ne păstrăm sfintele altare - ultimele bastioane ale perpetuării Neamului Românesc în Bucovina  înstrăinată

În fiecare an, adunați în jurul președintelui Societății ”Golgota” a românilor din Ucraina, Vasile Răuț, de Ziua Eroilor, ne apropiem cu pietate de Panteonul Neamului Românesc din Cernăuți. Venim la acest memorial, în fostul cimitir militar din perimetrul cimitirului evreiesc din Cernăuți, de Ziua Înălțării, în acest loc sfânt, când clopotele bisericilor din Țară bat pentru toți eroii neamului rătăciți prin cimitire, aduși la baștină doar prin numele înscrise pe monumente funerare, care zac în pământ străin, fără morminte, cruci și lumânări la căpătâi, unde odihnesc osemintele eroilor care s-au sacrificat pentru Neam, Libertate,

Anul acesta, președintele Vasile Răuț ne-a adunat în preajma înălțătorului praznic, să-i pomenim, să nu-i uităm, căci altceva nu putem face pentru ei, decât să venim cu o floare, cu Tricolorul, simbol pentru care au mers la moarte, s-au jertfit pentru Patrie cei 695 de eroi români, căzuți în cel de-al doilea război mondial și 400 de români executați în închisoarea nr.1 din Cernăuți în primul an de instaurare în ținut a puterii sovietice.

Nu știu dacă au liniște și împăcare eroii care și-au găsit veșnicul repaus aici, în panteonul durerii neamului românesc, care, în pofida faptului că a fost înălțat cu permisiunea autorităților ucrainene locale, timp de aproape 15 ani așa și n-a fost legalizat, dar, cred, sunt împăcați cu faptul că președintele Vasile Răuț și  soția sa Aliona au grijă ca lumina candelei memoriei martirilor să nu se stingă, să nu crească pe morminte bălării.

Înălțătoarea slujbă divină pentru odihna celor ce-au murit pentru Țară a fost oficiată de părintele Cristofor Gabor, parohul Capele Mitropolitane din Cimitirul vechi din Cernăuți, la temelia căreia și-a zidit sufletul regretatul preot martir Mihai Ivasiuc, vrednic slujitor la altarul credinței și neamului, care a militat pentru Limbă, Credință și Identitate, în cuvântul său preoțesc ne-a îndemnat la păstrarea memoriei martirilor, la neuitare, referindu-se, cu tristețe și durere în suflet, la momentele dificile prin care trece astăzi biserica ortodoxă românească din ținut.

Ne bucură măcar faptul că nu suntem singuri în durere și disperare, alături de noi e Patria noastră istorică – România, Consulatul General al României la Cernăuți prin prezența și susținerea dnei Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți, care, cu un Tricolor de flori, a amintit de jertfa  prin care eroii, servind Credinţa şi Neamul,  şi-au câştigat veşnicia, susținută de talentatele româncuțe din Mahala, sat martirizat,  care, conduse de dna Elena Nandriș, președinta Asociaţiei culturale ”Gr. Nandriş”, prezentă împreună cu soții Zaidel, au cântat, înălțând sus și tare durerea și tristețea românului înstrăinat, jalea ce o poartă în suflete pentru cei 16 martiri din Mahala îngropați în acest perimetru al memorialului eroilor neamului românesc.

Cu o lacrimă în suflet a venit fiecare lider de societate, fiecare român cu dragoste de Neam prezent la Praznicul Eroilor, care a răspuns la apelul preşedintelui Societăţii „Golgota” Vasile Răuţ –  poetul, ziaristul Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „M. Eminescu”, istoricul, scriitorul, cercetătorul arhivelor Dragoș Olaru, care a concretizat că, conform documentelor, morminte ale martirilor neamului sunt și în afara perimetrului memorialului, fapt sensibilizat, cu ani în urmă, de regretatul președinte Octavian Bivolaru care și-a pus suflet în oficializarea acestui monument simbol al Eroilor Neamului Românesc, referindu-se și la Capela Mitropoliților Bucovinei din Cimitirul vechi din Cernăuți,  sfânt locaș de închinare cu o istorie românească impresionantă, care, în prezent,  necesită atenția și protecția noastră pentru ca în această oază de evlavie rugăciunea să se înalțe și în continuare în limba română; Elena Vântu -Tărâțeanu, directoarea Muzeului ”M. Eminescu”, care a confirmat că de datoria noastră, a românilor, este să apărăm  credința, Capela Mitropolitană; Maria Toacă, vicepreşedinta Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, publicistul și traducătorul Tudor Andrieș; Vladimir Acatrini, președintele Asociației ”Bibliotecarilor”, jurnaliștii Vitalie Zâgrea, Vasile Carlașciuc, Felicia Toma, ultima opinând pentru susținerea și protejarea de către comunitatea românească din ținut, în aceste timpuri dificile, a tuturor bisericilor românești din regiunea Cernăuți, căci urmează cu toții să ne apărăm și să ne păstrăm sfintele altare - ultimele bastioane ale perpetuării Neamului Românesc în Bucovina înstrăinată, dacă din septembrie curent, conform art.7 al Legii Educației, școlile cu limba română de predare din Ucraina vor fi treptat ucrainizate; profesorii Larisa Jar și Ion Găină, etc.

Deşi Capela Mitropolitană, construită pe mijloacele bănești ale Mitropoliei Bucovinei, la altarul căreia odihnesc 2 episcopi şi 5 mitropoliţi ai Bucovinei, a fost închisă în perioada sovietică, până în 1992, şi-a îmbrăţişat din nou enoriaşii, când părintele Mihai  Ivasiuc, cu binecuvântarea actualului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a reparat acest templu al ortodoxiei, păstorind cu evlavie până în 2007, când a plecat la cele sfinte, apărând spiritualitatea ortodoxă românească şi prin încercarea de constituire a Vicariatului Ortodox Român, în consecinţă  trecând prin multe furtuni şi greutăţi ale vieţii, fiind chiar alungat din Biserică. Anume la această perioadă activă şi tragică a duhovnicului revenea scriitorul şi publicistul, tegretatul nostru coleg  Dumitru Covalciuc, preşedintele Societăţii „Arboroasa”. Părintele Mihai a avut de suferit şi din partea unor români – 3 dintre care l-au îmbrâncit şi i-au luat cheile de la Biserica din Corovia, pe când era acolo paroh, numai pentru faptul că a cutezat să deschidă clase româneşti la şcoala din localitate. Când a preluat Capela Mitropolitană, aici era un adevărat haos – în ajunul Crăciunului din 1996 nişte vandali au spart 526 de cripte din cimitirul vechi şi oasele erau împrăştiate în faţa paraclisului. Părintele Ivasiuc le-a adunat, le-a pus în racle şi le-a înhumat. Când a început să slujească aici, Mihai Ivasiuc a introdus o frumoasă tradiţie ca în noaptea Învierii Domnului să aprindă lumânări mari de cununie la mormintele personalităţilor marcante ale Bucovinei. Era o Înviere nemaipomenit de frumoasă! Pe unde a slujit – Bisericile din Hârbovăţ, Cotul Bainsc, Valea Cosminului, Corovia – a lăsat amintiri foarte frumoase.

A fost în fruntea luptei cu autocefalii ce au venit să cucerească Biserica de la Universitatea Cernăuţeană. Preotul Ivasiuc s-a înfăşurat în Tricolor şi s-a pus în calea lor în pragul Bisericii, căci peste preot nu se trece. Însă ei, au trecut şi peste preot. Iar în timpul „revoluţiei” (cum îi spun)  românilor din nordul Bucovinei din 17 septembrie 1991, când am pichetat sediul Administraţiei Regionale de Stat, cerându-ne dreptul la Limbă şi Tricolor, părintele Mihai Ivasiuc a fost în frunte, a hrănit mii de oameni, aducând din propriile-i mijloace pâine, salam, slănină, apă şi cafea. Au fost nişte acţiuni ce nu se uită! Regretăm că a plecat în veşnicie şi odată cu el şi-a încetat activitatea Societatea Creştin-Ortodoxă „Mitropolitul Silvestru Morariu” şi Societatea „Doamnele Române”, condusă de soţia regretatului dispărut, Victoria, care a avut şi ea de suferit mult. Dă Doamne să avem demni urmaşi de-ai continua vrednicia de preot, opera-i bisericească şi patriotică.

Au fost timpuri cumplite, românii au mers la moarte, dar nu s-au dezis de credință, limbă, Țară. Și în prezent nu sunt dintre cele mai bune, când românul poate fi deposedat și de suflet - Limba strămoșilor. Să fim tari cu duhul, să păstrăm ce e al nostru din moși-strămoși – credința, limba, să venim la acest simbol al jertfei supreme întru nemurirea neamului românesc, să ne cinstim Eroii, să nu uităm pentru care idealuri ei s-au jertfit.

Felicia NICHITA-TOMA, Zorile Bucovinei, Cernăuți