„Trăiască naţia!”. „Sus cu dânsa!” Astăzi, românii din Cernăuți îl comemorează pe Eminescu.

15 iunie 2023 р. | Categorie: Cernăuți

„Trăiască naţia!”. „Sus cu dânsa!” Astăzi, românii din Cernăuți îl comemorează pe Eminescu.

Noi, românii din Țara de Sus a lui Ștefan cel Mare nu suntem vrednici de Eminescu. Suntem divizați ca niciodată, unde sunt doi români, sunt trei „partide”. Cine e vinovat?  Cei ”aleși” se cred Împărați în ”împărăția lor”, iar activitatea și patriotismul lor se limitează doar la pozele personale postate cu duiumul în toate ipostazele pe Internet de ți se face greață. O dovadă cât de ”uniți” suntem am văzut nu demult la București – grupuri separate și preferate în poze și aievea. Dar și la manifestările organizate de ei nu suntem întotdeauna invitați. Nu demult, o persoană-organizatoare m-a ”invitat” la manifestare: ” să vii, nu cred că ai tare ce căuta.. ”. Asta e realitatea! Mai trebuie să spunem și adevărul, chiar dacă doare…

Astăzi pierdem o Școală, mâine – Limba, poimâine – Neamul. De altfel, semnul întrebării lui Eminescu de atunci e mereu deschis şi actual, îşi are ecoul în cruda noastră realitate…

 

S-au împlinit 134 de ani de la trecerea în eternitate a celui mai frumos suflet poetic românesc şi a celei mai înalte conştiinţe a neamului nostru - Mihai Eminescu. Or, Eminescu e tot ce ne-a rămas neîntinat din apele, din cerul şi din pământul nostru românesc. Eminescu este întruparea cerului şi pământului românesc, vorba lui Mircea Eliade: „Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru şi cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pământul, apele şi cerul românesc. El este într-un anumit fel, întruparea însăşi a acestui cer şi a acestui pământ, cu toate frumuseţile, durerile şi nădejdile crescute din ele”. Eminescu, ca nimeni altul, ne-a revelat alte zări, ne-a făcut să simţim mai pronunţat bătaia inimii, să cunoaştem lacrima dorului de Neam, Grai, ne-a adus bucuria de a fi ROMÂN.

Oricum, la Cernăuți răsare soarele cu Eminescu. În suflet cu lacrimi de dor pentru Eminescu, adunată în jurul ministrului plenipotențiar Nicolae Dan Constantin, diplomat la Consulatul General al României la Cernăuți, comunitatea românească din ținut a făcut o cărare bătută cu florile recunoștinței la reperul național ce ne menține și ne perpetuă spiritualitatea – bustul Luceafărului poeziei românești  din curtea Casei lui Aron Pumnul, iubitul dascăl al lui Eminescu, până la monumentul Poetului din centrul bătrânului Burg, manifestarea fiind organizată de Societatea ”Mihai Eminescu”, președinte Vasile Bâcu, în comun cu Muzeul ”Mihai Eminescu”, director Elena Vântu-Tărâțeanu, cu sprijinul Consulatului General al României la Cernăuți.

Deși  suntem mândri că pășim pe urmele lui Eminescu,  totodată,  ne întristează mult faptul, Casa care l-a adăpostit pe adolescentul Eminovici mâine-poimâine se prăbușește. E o speranța neîmplinită, consideră dna Elena Vântu-Tărâțeanu, directoarea Muzeului: ” De peste 30 de ani de când adun fonduri, printre altele, sunt foarte importante, nu înțeleg ce se întâmplă, căci și bani de-acum sunt. Hotărârea a fost adoptată de prezidiul Societății ”M. Eminescu” încă în 1990. Sincer, e o rană în sufletul meu această neîmplinire”.

De 2 ani și jumătate de când se află în misiunea consulară la Cernăuți, dl ministru Nicolae Dan Constantin a devenit și el ”cernăuțean”, mărturisitoare fiindu-i și iubirea față de Eminescu: ”Consulatul s-a implicat în promovarea acestui proiect de renovare a Casei lui Aron Pumnul, găsind și mijloace de finanțare. Tot ce e legat de Cernăuți, e legat de Eminescu. Am senzația că la toate manifestările noastre Eminescu e prezent”.

Scriitorul Ștefan Hostiuc a amintit de instalarea în 1990 a bustului lui Eminescu în curtea Casei dascălului iubit, de contribuția adusă acestei cauze naționale de Societatea ”Mihai Eminescu” în frunte cu președintele, academicianul Grigore Bostan,  de podul de flori  ce a unit cele două maluri ale Prutului, dar nu și aspirațiile noastre.

Dna Cristina Paladean, șefa Catedrei de Română a Universității Cernăuțene, prezentă cu întreaga-i echipă – dna Ioana-Daniela Bălăuță, responsabilă a lectoratului de limba română a Universității Ștefan cel Mare din Suceava la Universitatea din Cernăuți, pr. Felicia Vrânceanu, Diana Calancea, studenți, a relevat dragostea ce-o avea Eminescu pentru credința ortodoxă. Eminescu  credea în unitatea limbii și a bisericii. În prezent și Limba, și Biserica sunt puse la grele încercări, iar Eminescu trebuie să fie exemplu pentru noi cum să ne iubim Limba, Neamul, credința străbună. Profesorul Dorin Misichevici, președintele Asociației ”Drumul crucii” în cei 40 de ani de dăscălie  în școală urmărește impresionat iubirea copiilor față de Eminescu, de opera sa, referindu-se și la legătura spirituală a lui Eminescu cu biserica. Să ne mândrim că suntem români, că pășim pe urmele lui Eminescu, ne-a îndemnat Cristina Tărâțeanu, președinta Asociației Casa Limbii Române, iar Violeta Olar – să fim demni de Eminescu. Profesorul Octavian Voronca a operat cu date concrete, accentuând, Casa lui Aron Pumnul e doar unul dintre cele 34 de locuri Eminesciene din Cernăuți, Președintele Vasile Bâcu a evocat asasinarea Poetului de acei pe care Poetul îi credea prieteni, că aici, la Cernăuți, Eminescu s-a format spiritual. Nonagenarul Ion Semeniuc, optimist,  a promis să fie prezent și la inaugurarea Muzeului.

Visul lui Eminescu a fost unirea tuturor românilor, jurnalista Felicia Nichita a conștientizat că atât de divizați precum sunt românii din nordul Bucovinei n-au fost nicicând.

Inundat de florile dragostei a fost și monumentul Poetului din centrul Cernăuțiului,  Corul ”Dragoș Vodă”, dirijat de maestrul Dumitru Caulea,  înălțând,  cu aromele teilor în floare și romanțe pe versurile lui Eminescu. Români din întreaga regiune au venit cu flori de dor la Eminescu – profesori de la Liceul nr.6 ”Alexandru cel Bun” din Cernăuți, însoțiți de directorul Ion Ignat, elevi de la  școala din Iordănești, alături de directorul Vasile Ioneț și directorul-adjunct Marina Șapcă, de la școala din Suceveni, în frunte cu directorul-adjunct Maria Mihailovici-Solomon, românul Adrian Medvedi din Herța, care 8 luni a luptat în prima linie pe frontul din estul Ucrainei, profesori, lideri de societăți, români de bună credință, oaspeți din România, etc.

Manifestările de comemorare au continuat la Palatul Național al Românilor, unde a avut loc un spectacol comemorativ, moderat de președintele Vasile Bâcu, susținut de  membrii ansamblului etnofolcloric condus de Elena Nandriș din Mahala,  domnișoara Sabrina Jar a cântat despre multvisata pace, Liceul nr 6 din Cernăuți, talentata discipolă a lui Dumitru Caulea, au fost expuse exponate de la Muzeul Liceului din Iordănești, din colecția bibliotecarului Vladimir Acatrini, documente din fondul Muzeului ”M. Eminescu”, la care s-a referit dna Elena Vântu-Tărâțeanu, dna Sofia Roșca a dat citirii un vers din propria-i creație dedicat Poetului, iar Natalia Proțiuc a dat glas unei piese muzicale pe versurile regretatului Adrian Păunescu, Cu un pios mesaj a fost alături dl ministru plenipotențiar Nicolae Dan Constantin.

De altfel, noi, românii din dulcea lui Bucovină, rupţi de pământ şi de neam, regăsim în creaţia Marelui Geniu tot ce-au lăsat spre dăinuire vrednicii noştri predecesori – în primul rând, Limba, fără de care un popor piere, nu are viitor. Or, un neam supravieţuieşte nu doar prin istoria sa, ci prin limba, creaţiile sale. Noi, supravieţuim prin Eminescu. Gloria geniului eminescian poate n-ar fi atât de semnificativă dacă Poetul n-ar fi luat parte, de peste veac, la tragedia poporului românesc, scria Eliade, adevăr foarte actual. Mihai Eminescu a dorit să-i vadă pe români uniți. Însă, mai dezbinată, mai divizată ca acum n-a fost nicicând societatea românească din nordul istoric al Bucovinei. Nu ne unesc nici durerile, nici problemele ce ca tăvălugul dau buzna peste noi, românii, nici nesiguranţa zilei de mâine, când ne putem pierde Sufletul – Limba Română.

Noi, românii din Țara de Sus a lui Ștefan cel Mare nu suntem vrednici de Eminescu. Suntem divizați ca niciodată, unde sunt doi români, sunt trei „partide”. Cine e vinovat? În loc să fim uniți, grămăjoară,  suntem împărțiți în oameni preferați. Cei ”aleși” se cred Împărați în ”împărăția lor”, iar activitatea și patriotismul lor se limitează doar la pozele personale postate cu duiumul în toate ipostazele pe Internet de ți se face greață. O dovadă cât de uniți suntem am văzut nu demult la București – grupuri separate și preferate în poze și aievea. Dar și la manifestările organizate de ei nu suntem întotdeauna invitați. Nu demult, o persoană-organizatoare m-a ”invitat” la manifestare: ” să vii, nu cred că ai tare ce căuta.. ”. Asta e realitatea! Mai trebuie să spunem și adevărul, chiar dacă doare…

Astăzi pierdem o Școală, mâine – Limba, poimâine – Neamul. De altfel, semnul întrebării lui Eminescu de atunci e mereu deschis şi actual, îşi are ecoul în cruda noastră realitate: „Este oare cu putinţă să faci ceva de valoare într-o ţară în care poţi fi aşa de extraordinar de nedrept judecat şi calomniat?”. Or, la fiecare nedreptate comisă faţă de o valoare este ucis, în mod simbolic, însuşi Eminescu. Deşi speranţa moare ultima, să nu uităm că Eminescu, patriot adevărat, era sigur în steaua poporului român, prin geniala-i creaţie făcând cunoscută România întregii lumi. O dovadă elocventă e şi formula sa originară de salut: „Trăiască naţia!”. „Sus cu dânsa!”, răspundem cu cuvintele şi convingerea lui Eminescu. Suntem atât de vinovați în Fața lui Eminescu. Mai avem oare dreptul să-i pronunțăm salutul?

Felicia NICHITA-TOMA pentru „Zorile Bucovinei