11 decembrie 2018
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ŞCOALA MEA FRUMOASĂ, MĂ-NTORC LA TINE, ACASĂ...

5 februarie 2014 р. | Categorie: Istoria neamului

Nu ştiu ce simt buneii şi părinţii copiilor rupţi de la tulpina graiului matern, să nu fie oare roşi de remuşcări că şi-au înstrăinat copiii de Limba strămoşilor, or împărtăşesc şi ei bucuria celor ce se laudă că au pus umărul la ucrainizarea şcolii. Îşi vor da oare cândva seama ce greşeală ireparabilă au comis?  Ce vor răspunde oare la dreapta judecată, când se vor revedea cu părinţii, cu strămoşii, care, probabil, de umilinţă şi ruşine pentru aceşti urmaşi nedemni de neamul lor, se întorc în morminte?

Nu m-am simţit nicicând străină la Boian, iar scumpa baştină a soţului Nicolae a devenit pentru mine Acasă. Fiind prezentă, alături de el, la întâlnirea cu absolvenţii, organizată la Şcoala Medie Boian, raionul Noua Suliţă, manifestare ce s-a desfăşurat  în limba română, o adiere de bucurie că încă nu e totul pierdut, că au să-şi dea seama românii din Marele Boian ce crimă au comis faţă de urmaşi, înstrăinându-i şi îndepărtându-i de Grai şi Neam, mi s-a strecurat în suflet la acest început de februarie. O aleasă simpatie am faţă de Doamna Limbii Române, profesoara Eleonora Bizovi, soţia regretatului patriot român, Învăţătorului emerit Vasile Bizovi, care luptă cu vehemenţă  pentru continuitatea neamului pe acest picior de plai mioritic, faţă de sora lui, profesoara Eleonora Sfeclă, cea care îşi susţine cu demnitate cumnata, împreună continuând cauza nobilă în numele căreia a trăit şi a muncit cu dăruire Învăţătorul,  faţă de  mereu tânăra şi fermecătoarea  Ludmila Moroz, diriginta promoţiei a 25-a a ŞM Boian (1964-1974), cea care, bravo ei, ucraineancă de naţionalitate, căsătorindu-se cu boinceanul Ilie Moroz, fostul director al respectivei instituţii de învăţământ, a învăţat la perfecţie limba română  literară, a ştiut să pătrundă, cu bunătatea şi farmecul deosebit al dragostei sale nemărginite, în labirintele inimii fiecărui discipol şi să rămână în sufletul lui pentru toată viaţa.

După revederea de după 40 de ani de la absolvirea şcolii, cu sufletele vibrând de emoţii, rămânând aceeaşi copii de cândva, 18 din cei 61 de absolvenţi ai anului 1974 din ambele clase paralele – Floarea Dârda, Nicolae Toma, Natalia Isteniuc, Gheorghe Rusoi, Maria Buşilă, Vasile Mihalcean, Maria Toma, Trandafir Sfeclă, Domnica Toma, Nicolae Isteniuc, Trandafira Euciuc, Gheorghe Hauca, Trandafir Sfeclă, Vasile Mihalcean (clasa a 10-a „B”), Elena Humailo, Vasile Sohaţchi, Bujor Vaipan, Florea Procopciuc, Ion Gorenco (clasa a 10-a „A”) – însoţiţi de diriginţii Ludmila Moroz şi Leonid Morar, au păşit din nou pragul clasei, aşezându-se în băncile adolescenţei, şi-au depănat pe un fir de dor amintirile anilor de şcoală. Şi în pofida faptului că timpul necruţător le-a înălbit părul, iar unora le-a evidenţiat cheliile, s-au recunoscut chiar după cei 40 de ani trecuţi prin sita clepsidrei vremii.

Absolvenţii promoţiei a 25-a, reuniţi sub nimbul chemării „Şcoala mea frumoasă, mă întorc la tine, acasă” cu reprezentanţii celorlalte promoţii jubiliare – 1954, 1964, 1984, 1994, 2004 – şi cu viitorii absolvenţi, în spaţioasa sală festivă au evocat clipe de mister şi vis, petrecute în şcoala dragă.

Ludmila Moroz, diriginta clasei a 10-„B” (promoţia anului 1974), a reluat firul amintirilor tinereţii, dezvăluind momente emoţionante, trăite alături de elevii săi, iar Nicolae Toma, redactorul-şef  al „ZORILOR  BUCOVINEI”, susţinând  îndemnul, învăţătura şi poveţele dnei profesoare Eleonora Bizovi, absolventă a primei promoţii (1954), î-a chemat pe părinţi să nu-şi înscrie odraslele în clasele cu limba ucraineană de predare, să nu-i înstrăineze de Grai, să nu creadă minciunii că „Româna nu are perspectivă”, deoarece  chiar cele peste 60 de promoţii ale ŞM Boian dezmint acest neadevăr, cu toate că, desigur, elevii, studiind în limba maternă, trebuie să cunoască la perfecţie şi limba de stat, cea ucraineană.

Întâlnirea de suflet a promoţiei anului 1974 a continuat  la restaurantul „Steaua Polară”, unde foştii absolvenţi şi diriginţii claselor şi-au depănat amintirile până după miezul nopţii, impresionabile fiind mai ales cele ale lui Nicolae Isteniuc, sosit tocmai din Ciukotka, Rusia, unde activează la o firmă a miliardarului Abramovici, ale profesoarelor Floarea Dârda şi Natalia Isteniuc, organizatoarele sărbătorii, ale lui Vasile Mihalcean,  Gheorghe Rusoi şi Vasile Sohaţchi  din Boian, cu toţii sperând la o nouă revedere cu  colegii, oriunde ei nu s-ar afla în prezent.

Felicia NICHITA-TOMA

ÎN  NOIANUL  AMINTIRILOR 

Uimitor, însă trăiam cu speranţa că vine primăvara, în timp ce în ianuarie,  în curtea restaurantului „Knaus” din centrul Cernăuţiului înflorea magnolia.  Dar pe iarnă n-a mâncat-o lupii nici în acest an. Cu toate că viscolul îşi făcea mendrele, iar gerul de peste 20 de grade pare se înţelese cu vijelia, în Marele Boian fluiera din nou un tren în gară – pe peronul Gimnaziului din Hliniţa, călători cu părul nins, tineri la suflet şi cu primăvara în inimi, după 50, 40, 30 de ani de la despărţirea de şcoala dragă, au  revenit în misterul feeric al copilăriei.  Or, gerosul Făurar  a sosit cu surpriza reîntoarcerii în timp, când frumoasele şi neuitatele amintiri din anii de dor şi visare îmbracă vestimentaţie reală, graţie întâlnirilor cu foştii absolvenţi ce tradiţional se desfăşoară în ţinutul nostru la începutul lui februarie. Călători melancolici, cu voci vibrând de emoţii, simţind cum le cresc aripile adolescenţei, de parcă nicicând n-au părăsit băncile şcolii, unde, inocenţi şi lipsiţi de griji, îşi ţeseau visele, absolvenţii promoţiilor 1964, 1974, 1994, 2004, 2009 şi 2013, au revenit,  pe firul Ariadnei,  în noianul amintirilor frumoşilor şi neuitaţilor ani de şcoală.

Evocator, încărcat de sens şi înţeles s-a dovedit şi discursul dnei Svetlana Hauca, directoarea  Gimnaziului, cea care ţine mereu aprinsă flacăra sacră a românismului în această oază a cunoştinţelor, care a sensibilizat că pentru fiecare om nu există nimic mai sfânt şi scump pe lume decât casa părintească şi şcoala. Or, anii de şcoală  rămân  cea mai frumoasă şi fericită perioadă din viaţa noastră. Precum nu există râuri fără izvoare, arbori fără rădăcini, aşa nu există om fără trecut, fără istorie. Şi-apoi prin prisma amintirilor răvăşim trecutul ce ne duce cu gândul la casa părintească, unde am văzut lumina zilei, am făcut primi paşi şi am pronunţat primele cuvinte, la şcoala dragă ce ne-a deschis orizontul cunoaşterii şi ştiinţei, de unde am pornit fermi şi cutezători pe drumul întortocheat cu serpentine pentru a ne clădi fericirea în viaţă, fiecare după capacităţi şi posibilităţi, favoriţilor sorţii, zâmbindu-le mai mult norocul. Poate de aceea întâlnirea cu foştii colegi, profesori, e atât de emoţionantă pentru acei  care-şi numără anii în clepsidra timpului.

Întotdeauna aşteptat cu drag, mândru de foştii săi colegi şi subalterni, de reuşitele gimnaziştilor, primarul Gheorghe Demenciuc, în pieptul căruia bate o inimă de adevărat român şi care s-a aflat în fruntea respectivei instituţii de învăţământ aproape 20 de ani, s-a destăinuit sincer că aici se simte ca acasă, urându-le viitorilor absolvenţi succese şi realizări frumoase în viaţă.

Loiali cetăţeni ai statului ucrainean, membrii conducerii gimnaziului, susţinuţi de primarul Gheorghe Demenciuc şi de deputaţii locali prin acordarea limbii române a statutului de limbă regională şi aprobarea heraldicii satului, au făcut un important pas spre  îndeplinirea Legii Ucrainei „Cu privire la principiile politicii de stat în domeniul limbilor” – în holul edificiului au afişat pe un stand  simbolica Marelui Boian: Tricolorul, stema şi imnul localităţii natale. Astfel meritând toată lauda că, în pofida furtunilor lingvistice ce se abat peste moşia cronicarului Ion Neculce de a le dezrădăcina Graiul Românesc, nu uită că sunt români, că de viţă românească le-au fost strămoşii, îşi iubesc Limba Maternă.

Mulţumindu-le din suflet directoarei şi  profesorilor că-şi instruiesc discipolii în spiritul iubirii de Neam şi Ţară, iar părinţilor că nu-şi înstrăinează odraslele de rădăcinile neamului, Nicolae Toma, redactorul-şef al ziarului „ZORILE  BUCOVINEI”, care a absolvit fosta şcoală de 8 ani din Boian-Hliniţa cu peste 42 de ani în urmă,  i-a încurajat şi îndrumat pe viitorii absolvenţi, care le-au dăruit celor prezenţi clipe de neuitat,  să-şi găsească rostul în viaţă şi nicicând să nu uite că sunt Români.

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii de  Vasile  ZAHARICIUC