18 septembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ATUNCI O NAŢIUNE SE APROPIE DE MOARTE, CÂND ÎNCEPE A FI SURDĂ LA GLASUL LIBERTĂŢII

20 februarie 2014 р. | Categorie: Noutăţi

E ceva putred în Danemarca noastră, aş spune, or,  promisiunile unora nu întotdeauna coincid cu faptele. Evident că nici nu mi-aş fi amintit de interviul deputatului român în parlamentul ucrainean din fracţiunea Partidului Regiunilor, Ion Popescu, acordat, cu peste un an în urmă (vineri, 4 ianuarie 2013), poetului şi jurnalistului Vasile Tărâţeanu, publicat în Romanian Global News – „Limba română va fi predată obligatoriu şi în şcolile ucrainene din localităţile româneşti, unde în prezent nu se predă limba română”, dacă nu sezisam cât suflet pune conaţionalul nostru, îngrijorat peste măsură de situaţia actuală critică din ţară, în comunicatele, apelurile publicate în presa din ţinut, adresate românilor din Ucraina de a nu se implica în acţiunile revoluţionare de pe EuroMaidanele din Kyiv şi ţară.

 „Fiind  fiii şi fiicele Neamului Românesc din Ucraina şi purtătorii aceleiaşi istorii şi limbi, indiferent cum ne numim – români, moldoveni sau volohi, - suntem cu toţii îngrijoraţi de agravarea situaţiei politice din ţară...Drept urmare a acestei situaţii alarmante ne adresăm... cu un apel de a Vă respecta obligaţiile de cetăţeni şi de a Vă apăra doar în mod paşnic drepturile acordate de Constituţia şi legislaţia în vigoare..., inclusiv a Legii cu privire la principiile politicii lingvistice de stat...După stabilizarea situaţiei în Ucraina de a convoca şedinţa senatului Uniunii interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, la care să fie examinată starea implementării legii Ucrainei „Cu privire la principiile politicii lingvistice de stat” în toate zonele cu populaţie românofonă din Ucraina... Şi aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu!”. Apelul a fost semnat de „Ion Popescu, preşedintele  Consiliului Naţional, Vasile Tărâţeanu, preşedintele senatului, Aurica Bojescu, secretar responsabil. Mănăstirea Bănceni, 8 februarie 2014.

Apropo de adevăr, nici nu vreau să cred că evlavioşii slujitori ai Domnului de la Mănăstirea Bănceni, care e o oază a divinităţii şi creştinismului, unde a avut loc şedinţa  „extraordinară lărgită” a Secretariatului executiv al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, să se fi implicat în acest joc politic. Cu atât mai mult că şi deputatul din Partidul Regiunilor e vinovat de violenţele de pe EuroMaidan, votând cu ceilalţi deputaţi regionali  din Rada Supremă legile drastice ce escaladează situaţia revoluţionară în Ucraina, iar majoritatea românilor noştri sunt prea pasivi, lipsiţi de demnitate naţională, prea îndobitociţi şi devotaţi regimului, puţini sunt dintre acei care îndrăznesc să-şi apere drepturile şi libertatea pe „baricade”.  Or, după cum afirma Vasile Alecsandri: „Atunci o naţie se apropie de moarte, când începe a fi surdă la glasul libertăţii”. Ce-i drept, sunt şi dintre acei derbedei, care, cu toate că sunt fricoşi şi ticăloşi, sunt mobilizaţi pentru „a-l apăra” pe Ianukovyci, pentru a sta în spatele „Berkut”-ului şi a demonstra lumii că şi criminalul regim are susţinători. Am rămas şocată zilele acestea, când am aflat că şi unii din românii noştri se implică în jocurile politice perfide a actualei conduceri a ţării. Un tânăr bun de nimic, dintr-o familie defavorizată şi numeroasă ce trăieşte din ajutorul social, acordat de stat, a primit bucuros oferta de a merge la Kyiv şi de-al apăra pe preşedinte. „Mi s-a promis că pentru o zi şi o noapte pe Maidanul din Kyiv pentru susţinerea lui Ianukovyci voi primi 1000 de grivne. Suntem mai mulţi tineri, cărora li s-a făcut această propunere”, bucuros de câştig acest tânăr, care nu e deprins cu munca, ci doar cu hoţia şi chefurile, fericit că va mai avea din ce se distra, le povesteşte tuturor consătenilor cât e de întrebat şi bine plătit de putere. E îngrozitor ce generaţie de bandiţi zobi creşte statul ucrainean prin subvenţiile acordate acestor familii destrăbălate, care nu ştiu altceva decât să se înmulţească. E cert că  n-au citit o carte în viaţa lor, cu atât mai mult apelurile deputatului regional Ion Popescu.

O sfântă naivitate!  Dar câte apeluri privind implementarea Legii cu privire la principiile politicii de stat în domeniul limbilor a adresat respectivul deputat „fiilor şi fiicelor Neamului Românesc”? Nici unul! Cu toate că de la adoptarea legislaţiei respective s-a scurs nu puţin timp – peste un an şi jumătate – din iulie 2012, iar promisiunile s-au dus pe apa sâmbetei. „...implementarea oricărei legi noi presupune anumite cheltuieli din Bugetul de Stat, citez cuvintele deputatului Ion Popescu din interviul amintit mai sus. Dacă ea nu era adoptată şi semnată până la 15 august a.c. (2012,nota autorului), se tărăgăna prea mult aplicarea ei, până prin 2014. Noi, însă, am făcut tot posibilul ca implementarea ei să poată fi prevăzută în bugetul pe anul viitor (2013, n.a.). Cu atât mai mult, cu cât nu toate normele legii prevăd cheltuieli suplimentare din Bugetul de Stat. Ea are acţiune directă, implementarea ei urmează să se realizeze în trei luni, adică după ce Cabinetul de Miniştri va elabora mecanismul de realizare  a acelor prevederi sau norme care presupun cheltuieli bugetare...Legea prevede foarte multe norme cu acţiune directă...În şcolile din toate unităţile administrativ teritoriale (sat, orăşel, raion, regiune, unde vorbitorii unei limbi regionale sau minoritare întrunesc 10 la sută din populaţie conform datelor de statistică) se studiază în mod obligatoriu nu numai în limba de stat, ci şi limba regională. În acest fel, începând cu noul an de învăţământ 2013-2014...limba română va fi predată obligatoriu şi în şcolile ucrainene din localităţile româneşti...”.

Au trecut deja 18 luni de la adoptarea legii respective, dar carul aşa şi nu s-a mişcat din loc – în şcolile din satele româneşti Ceahor, Molodia, Corovia, Valea Cosminului etc, legea aşa şi n-a fost implementată. Mai mult ca atât, directorii şcolilor cu limba română de predare sunt „invitaţi” la organe, „recomandându-li-se” aproape forţat să deschidă clase ucrainene. Bunăoară, nu demult, ce-i drept e de mirare faptul, însă un director de şcoală a recunoscut că de trei ori a fost invitat de autorităţi, fiind presat să deschidă clase cu limba ucraineană de predare, iar când le-a spus că părinţii se împotrivesc, dorind ca odraslele să înveţe în limba maternă, i-au reproşat că nu e sincer, nu spune adevărul. Apoi, văzând că nu scot în capăt cu el, l-au lăsat în pace. Astfel şcoala a rămas până ce neucrainizată, iar copiii netrunchiaţi de la rădăcina neamului. Dar asemenea patrioţi, cu demnitate naţională, sunt puţini. Ucrainizarea şcolilor şi satelor noastre româneşti continuă în pofida faptului că ne „protejează” graiul Legea Ucrainei „Cu privire la principiile politicii de stat în domeniul limbilor”, care doar timp de 9 ani s-au redus cu 17 –  din 2004, când erau 87, în prezent au rămas 70. Numai în cei 4 ani de când la cârma ţării se află regimul lui Ianukovyci (2010-2014) au fost ucrainizate 4 şcoli româneşti – conform datelor oficiale ale Departamentului Învăţământ şi Ştiinţă al ARS, în anul de învăţământ 2010/2011 în regiunea Cernăuţi funcţionau 74 de şcoli cu limba română de predare, iar în 2012/2013 ele au rămas doar  70 la număr.

Consiliile săteşti în care româna a obţinut statut de limbă regională le poţi număra pe degete –  cu excepţia Ţinutului Herţa, care a adoptat hotărârea respectivă la sesiunea Consiliului Raional – Tărăsăuţi, Mahala, Boian –  raionul Noua Suliţă; Iordăneşti, Voloca, Oprişeni, Suceveni, Dimca, Carapciu, Tereblecea –  raionul Hliboca (Adâncata); Pătrăuţii de Sus, Ciudei, Igeşti, Crasna, Ropcea – raionul Storojineţ. Dar şi primăriile, deputaţii cărora au votat hotărârea nu se grăbesc să întocmească documentaţia în limba română, conform legislaţiei în vigoare. Şi mai puţine au adoptat heraldica localităţii.

Unde a fost deputatul I. Popescu în acest timp, îşi aminteşte de Limba Maternă când i se clatină scaunul? În cazul de faţă, când revoluţionarii cer dizolvarea parlamentului. Înţelege că n-o să mai fie ales deputat? Mă întreb de ce deputatul român în parlamentul ucrainean Ion Popescu nu e prezent, în ultimul timp, la sărbătorile noastre naţionale, ci e mereu „la Strasbourg” sau”în drum” spre acest centru european?. Ne-a promis încă anul trecut că, după trei luni de la alegerile parlamentare, limba română, conform Legii  privind funcţionarea limbilor în Ucraina, va obţine statut de limbă regională în toate localităţile unde 10% şi mai mult din numărul populaţiei o constituie românii. Iar consilierul Aurica Bojescu ne „bucură” de fiecare dată doar cu salutul  lui Ionel de la Strasbourg. Cu atât mai mult că fostul adjunct al şefului ARS, Vitali Timirivski, la Sărbătoarea noastră de suflet, „Limba Noastră cea Română”, a informat publicul prezent că în regiunea Cernăuţi locuiesc aproape 20% de români.  Deci, şi Aurica Bojescu, deputat în Consiliul Regional, şi dl Ion Popescu, ca deputat majoritar, puteau să contribuie nemijlocit, să facă tot posibilul pentru implementarea  legii respective ce urmează să ne protejeze graiul matern. Or, demult  e timpul să demonstreze prin fapte concrete cât de mult îşi iubesc Limba şi Neamul. Mai puţină vorbărie de clacă, laudă, aflare la Strasbourg, şi mai multă acţiune până nu e târziu de tot, până când limba română n-a devenit „limbă străină”, ca obiect de studiu, în şcolile noastre româneşti ce treptat sunt ucrainizate. 

Cum rămâne atunci cu respectarea şi îndeplinirea legilor în Ucraina? E puţin probabil ca „După stabilizarea situaţiei în Ucraina” să nu fim hrăniţi din nou doar cu promisiuni chiar de acelaşi deputat. Or, cei de la putere şi deputaţii poporului îşi amintesc de legi doar în preajma alegerilor şi în situaţii critice, când  le fuge pământul de sub picioare. Şi aşa să-i ajute Dumnezeu să-şi onoreze promisiunile, să nu fie precum unii „patrihoţi”, ci să-şi iubească cu adevărat conaţionalii, să-şi apere cu demnitate naţională, nu cu făţărnicie, Graiul, nu doar de ocazii, ci „de-a pururi”, cum spunea marele nostru Eminescu.

Felicia NICHITA-TOMA

P.S. După ce materialul de mai sus era pregătit pentru tipar, în Facebook a fost postată informaţia ziaristei cernăuţene Halyna Eremiţa, activistă ce se află pe Euromaidanul din Kyiv, pe care o publicăm în rândurile de mai jos:

ÎN  TIMP  CE  CONTINUĂ  RĂZBOIUL,  ION  POPESCU  ÎI  AŢÂŢĂ  PE  „TITUŞKI”  PE  ANTIMAIDAN

 „În timp ce în Kyiv continuă confruntările armate, deputatul bucovinean Ion Popescu din fracţiunea Partidului Regiunilor a fost observat printre cei care au luat cuvântul, la 18 februarie, pe scena AntiMaidanului din parcul Mariinskyi. În deosebi, deputatul poporului a declarat că protestatarii încearcă să repete scenariul din Bosna şi Herţegovina”.

Or, deputatul român din fracţiunea Partidului Regiunilor, Ion Popescu, acel care e doar pentru „proteste paşnice”, face apeluri către românii din Ucraina să nu se implice în violenţele ce au loc în ţară, pe scena AntiMaidanului din Kyiv, îi aţâţă pe „tituşki”, bandiţii lui Ianukovyci, care îşi bat joc cu violenţă de manifestanţii paşnici. Ruşine!!! Oare astfel trebuie să procedeze un adevărat creştin, care de la Mănăstirea Bănceni se adresează către „fiii şi fiicele Neamului Românesc din Ucraina”?

Felicia NICHITA-TOMA

Foto: citizenjournal.info