06 aprilie 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

IBO BOBUL - ZEUL SUPREM AL CÂNTECULUI

15 martie 2013 р. | Categorie: Destine

O înţelepciune veche cât lumea spune că zeii trăiesc printre oameni. Cred că nu voi exagera afirmând că unii oameni devin adevăraţi zei. Or, ajuns în locaşul zeilor, pe Olimpul Muzicii, talentatul nostru bucovinean Ivo BOBUL, Artist al Poporului din Ucraina, Cetăţean de Onoare al oraşului Cernăuţi, originar din s. Tereblecea, raionul Hliboca, a devenit mai mult decât un zeu –  vocea de aur a Ucrainei, unul dintre cei mai înzestraţi şi îndrăgiţi cântăreţi. Adevărul e unul: calea spre vârful piramidei nu i-a fost bătătorită cu flori, ci, mai degrabă, presărată cu spini şi bolovani, iar laurii succesului nu i-au căzut ca mana din cer, dar i-a dobândit prin muncă asiduă, trecând prin multe vârtejuri şi  înfruntând numeroase furtuni ale destinului. Însă, în pofida tuturor vicisitudinilor sorţii, înaripat de înălţimile visului, convins în forţele sale, s-a menţinut şi se menţine pe verticală, vocea-i inegalabilă revărsându-şi unduirea şi vibraţia peste povârnişurile destinului cu toate serpentinele şi hăţişurile ei, bucurându-ne şi mângâindu-ne sufletele cu adieri lirice, tulburătoare. Posibil, talentatul interpret a fost codificat pentru ca prin esenţa cântecului să pătrundă în labirintele sufletului omenesc.

Oricât s-ar părea de incredibil, însă nimic nu i s-a dat uşor în viaţă, cu toate că Providenţa l-a înzestrat cu talent şi o voce fermecătoare, care încântă, alină şi, totodată, subjugă  inimi şi nu lasă pe nimeni indiferent. Dar cu cât piedicile erau mai mari, cu atât a devenit mai puternic şi nu s-a dat bătut.

Cernăuţiul e leagănul multor talente. De aici, din capitala Bucovinei, şi-au luat zborul în lumea muzicii  mulţi cântăreţi, devenind renumiţi. Aceste personalităţi au părăsit oraşul drag nu pentru că nu sunt adoraţi de cernăuţeni, ci fiindcă în jurul lor autorităţile au creat o aură negativă. În cei patru ani, cât a activat în calitate de artist la Filarmonica Regională, lui Ivo BOBUL i s-au întins nu puţine capcane – i se închide, reverberatorul,  microfonul pe scenă, este impus să cânte doar piesele muzicale ale unui compozitor, nu i se permite să plece cu  spectacole peste hotare, fiindcă e de naţionalitate român şi nu ucrainean. Aici, probabil, i-a jucat festa şi faptul că era mai talentat decât alţii şi încă cântă în mai multe limbi. Avea nu puţini „prieteni” cu miere pe buze şi venin în inimi, care ţipau în gura mare: „De ce el, dar nu eu?”, invidie specifică oamenilor josnici cărora nu le place că cineva e mai înzestrat sau mai norocos decât ei. Obsedat de gândul  de a-şi croi o cale spre Olimpul înaripatelor sale vise, înţelegând destul de bine că la baştină nu va reuşi acest lucru, Ivo a decis, ca şi toţi ceilalţi cântăreţi care au activat aici, să părăsească Cernăuţiul şi să se stabilească în capitala Ucrainei.

Ora de vârf în  cariera celui mai talentat cântăreţ din Ucraina bate în 1982,  Ivo BOBUL are un succes răsunător – culege laurii Festivalului Internaţional ”Zorii Crimeii” ce s-a desfăşurat în or. Ialta,  fiind desemnat ca cel mai bun interpret din lagărul ţărilor socialiste. În acel moment decisiv au venit să-l susţină copământeanca  Sofia Rotaru şi cântăreţul rus Iosif Kobzon. Profitând de acest noroc, tânărul Ivo  se avântă dincolo de tot ce-i lumesc şi efemer, purtând în suflet dorinţa unei profunde dăruiri muzicii şi oamenilor, care îi adoră cântecul.

„Am participat la acest festival internaţional ca fiind al treilea interpret de rezervă. Norocul mi-a zâmbit anume aici. După ce am cântat şi am fost frenetic aplaudat, înainte de a doua ieşire  în scenă, de mine s-au apropiat renumiţii cântăreţi Iosif Kobzon şi Sofia Rotaru şi m-au susţinut moral. Le sunt recunoscător, căci în cel mai important moment din viaţa mea au fost alături şi m-au încurajat, spunându-mi: „Totul va fi bine”. A fost cea mai fericită zi din viaţa mea”.

Devenit consacrat, Ivo BOBUL nu uită nicicând de fraţi şi surori, de Bucovina lui dragă, nu refuză nicicând să le cânte oamenilor chiar pe gratis, dacă este invitat, să le acorde, celor ce i se adresează, o mână de ajutor. Ce-i drept, înainte vreme, când primar al Cernăuţiului era Mykola Fedoruk, actualmente deputat al poporului din Ucraina, nu eram lipsiţi de bucuria de a-i asculta măiastra-i voce şi de a-l admira în carne şi oase pe scena capitalei Bucovinei la diverse jubilee, festivaluri şi concursuri, dar, mai ales, în cadrul concertelor, organizate de Ziua oraşului. Spre regret, în ultimul timp, la asemenea manifestări de anvergură sunt invitaţi şi plătiţi cu bani grei cântăreţi străini, steaua cărora a apus în ţările lor cu zeci de ani în urmă. Astfel, rafinatul public bucovinean îi duce dorul îndrăgitului cântăreţ Ivo BOBUL. Artistul e  întotdeauna receptiv la durerile oamenilor, ştiind prin câte greutăţi a trecut în viaţă, cu toate că nu o dată a fost trădat, căci e foarte credul, iar firea omenească e schimbătoare şi nestatornică. A susţinut două spectacole la Centrala Atomo-electrică din Cernobyl (după catastrofă), însă nici până în prezent nu are legitimaţie. Or, astfel e soarta românului în ţara aceasta –   Ivo BOBUL, unul dintre cei mai talentaţi artişti, e  mereu obijduit,  intenţionat exclus din programele  concertelor festive, organizate de autorităţi.

„Ştiu că oamenii mă iubesc, îmi strâng mâna, mulţumindu-mi pentru cântece. Pentru mine aceasta  e cea mai mare fericire. Cu toate că am trecut prin multe greutăţi, Dumnezeu m-a ajutat să devin ceea ce sunt, doar el şi eu, cu propriile forţe şi voinţă, prin muncă zilnică, mai întâi pe şantierul de construcţii, apoi în domeniul muzicii. Şi de aceea nu sunt dator nimănui cu nimic, doar Domnului şi bunilor mei părinţi, să le fie ţărâna uşoară”.

Deşi părinţii demult nu mai sunt în viaţă, de baştină îl leagă firul străveziu al iubirii şi dragostea ce-o poartă  în inimă pentru fraţi, dar, mai ales, pentru sora bolnavă din satul natal Tereblecea, pe care Ivo o vizitează când îşi croieşte o fărâmă de timp liber, când nu e în turneu sau la ore la Academia de Circ şi Estradă din or. Kyiv, unde predă vocalul.

„Mă atrag locurile natale, unde am văzut lumina zilei şi adeseori vin la mormântul părinţilor, la sora bolnavă. Dacă cineva îmi cere ajutor sau să le cânt pe gratis, nicicând nu refuz, însă nu înţeleg de ce se întâmplă asemenea lucruri, de ce sunt apreciat de cei străini, însă ai mei din raionul Hliboca mă ignorează. Oare e atât de greu să vină la soră-mea bolnavă, la Tereblecea, să se intereseze poate are nevoie de ceva, doar nu-s nici eu Dumnezeu. Aş dori ca bucovinenii să înveţe să-şi preţuiască talentele, să se mândrească că au astfel de artişti, cântăreţi, scriitori, poeţi talentaţi. Mă iertaţi că spun adevărul, însă o fac pentru că vă iubesc şi aş vrea ca şi dumneavoastră să-mi răspundeţi cu aceeaşi dragoste.
Înainte vreme, noi, artiştii bucovineni, împrăştiaţi prin ţară şi lume, cântam la concertele de Ziua Cernăuţiului, iar banii îi donam Casei Copilului, erau folosiţi pentru binefacere. Nu înţeleg  logica unor conducători. Acum, când sunt atâtea probleme – dezastruoasele drumuri cu hârtoape, printre altele, cele mai rele din ţară, pensiile mizere etc. –  banii se cheltuiesc la stânga şi la dreapta,   autorităţile organizează „ospăţ în timp de ciumă”, invită cântăreţi de peste hotare şi le plătesc mii de dolari. Oare avem puţini interpreţi talentaţi? Indignează şi lozinca comuniştilor: „Trebuie să întoarcem ţara, uzinele şi fabricile clasei muncitoare, poporului!”. Dar unde aţi fost, ce-aţi făcut 70 de ani?
Stupid, lipsit de cultură e şi faptul „dedicării”, în programele televizate, cântecelor pentru cei răposaţi, mai ales, când cu acest scop e repetată piesa muzicală consacrată tragicului deces al cunoscutului interpret bucovinean Nazari Iaremciuk. Cred, celor scumpi şi dragi, trecuţi în umbra morţii, ar fi mai bine să le păstrăm în inimi amintirea, să facem o pomană, căci, de pe cealaltă lume, ei nu aud cântecele „dăruite” de multe ori din fudulie, din  prostie omenească. Nu intenţionez, dragii mei  consângeni, să vă critic, căci vă iubesc şi aş vrea să mă înţelegeţi”.

Un bastion de nădejde pentru Ivo BOBUL este familia, căci anume în sânul ei înzestratul interpret îşi regăseşte de multe ori refugiul –  creează şi se relaxează  în oaza liniştii şi armoniei, alături de scumpa-i şi înţelegătoarea-i soţie Natali, psiholog de profesie, de iubitul fecioraş Daniel, care anul acesta a păşit pentru prima dată pragul şcolii, numit astfel în cinstea tatălui ex-preşedintelui Leonid Kucima, care a jucat un rol hotărâtor în cariera lui Ivo BOBUL. Or, apreciindu-i la justa valoare talentul, i-a acordat  titlul de Artist emerit, apoi Artist al Poporului din Ucraina. Adevărul e că  îndrăgitul interpret e fericit pe deplin doar alături de familie şi nu e de acord cu afirmaţia că frumuseţea va salva omenirea, fiind ferm convins că doar „iubirea, căldura sufletească, bunătatea şi înţelegerea” e doar în stare s-o facă.

În ultimul timp Ivo BOBUL susţine spectacole în Ucraina şi Rusia împreună cu prietenul său, cunoscutul artist Aleksandr SEROV, iar când inima îi este captivată de iubirea celor două muze –  Euterpa şi Caliopa – simte  necesitatea de a crea frumosul şi sublimul, transfigurându-şi gândurile şi simţirile,  prin  versuri şi note, în armonii muzicale. Astfel au apărut cântecele în limba română  „Trece timpul”, „Primăvara va veni”, „Lilia”, „Doi părinţi la margine de ţară” etc. De altfel, la ultima piesă, la care ţine foarte mult, a scris doar muzica, versurile  aparţinând  poetului Ilie T. ZEGREA.

Incontestabil e şi adevărul că talentatul bucovinean Ivo BOBUL rămâne cea mai efervescentă stea de primă mărime în constelaţia muzicii ucrainene de estradă, este zeul suprem al cântecului, fala şi mândria noastră, a bucovinenilor.

Felicia NICHITA-TOMA