
Bucovina mea frumoasă, mult iubită și prețuită! La 28 noiembrie e ziua Bucovinei- o zi importantă pentru fiecare bucovinean
În ziua aceasta toate inimile române sunt împreună la sărbătoare. O dată remarcabilă de 105 ani de la unirea tuturor sufletelor românești.
Istoria ne arată că Bucovina a suferit mult, a fost împărțită în două dar sufletul român nimeni nu-l poate desparte, de aceea astăzi toți bucovinenii sunt uniți ca niciodată.
Locuitorii bucovineni au un special mod de iubire către totul ce atinge românește, un mod special de a simți și de a se mândri cu istoria, neamul. Aici sunt adunate cele mai valoroase personalități care s-au născut, au locuit, au studiat și au activat în Bucovina: George Enescu, Gala Galaction, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri etc. Niște nume remarcabile care au cunoscut Bucovina cu toate părțile sale frumoase, cu inimi dornice de o doină și cântec românesc.
Fiecare dintre noi are date importante din viața sa, iar ziua Bucovinei ocupă și stă la același nivel cu alte date din viața bucovinenilor. Aici suflăm prin visul pentru cultura, istoria și totul ce aparține ei. Bucovina are o cultură, tradiții speciale, sacre care se transmit din generație în generație. Toți copiii zâmbesc românește.
O zi importantă și sărbătorită cu cei mai dragi și apropiați este ziua Bucovinei, unde sunt reuniți toți bucovinenii, cei de la Sud și cei de la Nord.
,,Bucovina”
Bucovina mică dar așa de mare,
Mă simt oriunde ca străin și pribeag,
Acasă sunt doar în brațele tale,
Pe o foaie scrii istorie cu un creion de neam.
Aripile tale le întinzi pentru noi
Și soarele îl ții să lumineze calea,
Aici devenim mai buni și mai domoli
Și dealul devine totdeauna vale.
Ești mama noastră cu inimă pură,
Pentru oamenii fugitori prin străzi,
Suntem doar ca niște mure, care
se-ntind ca crengile veșnice verzi.
Ești căldura și pâinea de pe masă,
La care aduni pe toți în jurul ei,
Semnătura inimii și a sufletului le lasă
Aici, dorul de sărutarea poeziei.
În Bucovina visului, colindele se cântă,
Prin pădurile verzi istoria se coase,
Izvoarele curg cu glasul ca o strună,
Mânile bătrâne în suflet ca ramuri vii ies.
Apa e aghiasmă și aerul e sfânt
Pe pământul străbun și roditor,
Mirosul îmbătător al sălcâmului așteptând,
Cântecul din suflet atunci va lua zbor.
Portul tău frumos îmi dă credința
Că neamul nostru român mereu va trăi.
Tu îmi porți dorul lung ca doina,
Carpații zguduindu-se o șoaptă caldă grăi.
Cătălin Șcerbaniuc, student la Catedra de Filologie a Universității Cernăuțene