
La mulți ani, frumoși și fericiți cu cântecul și zâmbetul pe buze, drag prieten, Gheorghe PUIU!
SUNT ROMÂN DIN BUCOVINA, ÎN CERNĂUȚI MI-I RĂDĂCINA…
Cu sufletu-i deschis, vesel, ”Veșnic tânăr și ferice”, vorba poetului, îndrăgitul cântăreț Gheorghe PUIU sau cum obișnuim să-i spunem noi, prietenii, Gică Puiu, membru și solist al Corului Regional ”Dragoș Vodă”, al Corului Societății Muzicienilor Români din Ucraina ”Armonia”, ne încarcă cu energie din aura sa pozitivă ori de câte ori îi auzim vocea melodioasă, nu încetează să afirme că-i ”Român din Bucovina”, plângând soarta nedreaptă și vitregă a românilor înstrăinați de Patria-mamă, când, în 1775, austriecii au trunchiat neamul, despărțind aproape pentru un secol și jumătate satul natal în două prin granița pusă în Poieni – Poieni-Bucovina și Poieni-regat, la fel precum ”eliberatorii” sovietici în 1940 au instalat sârma ghimpată în inima Bucovinei ruptă în două, românul trăind mereu cu speranța în credința că va veni o zi și Mama își va aduna puișorii laolaltă sub aripa protectoare a Țării, va cădea zidul chinezesc, sârma ghimpată ce desparte un neam de același sânge, ce înstrăinează frați și surori.
Vocea-i măiastră și dragostea pentru cântec le-a moștenit de la tatăl Ion, care cânta foarte frumos, fiind pasionat, mai ales, de romanțe. Astfel, prin cântec, își alina tatăl său durerea înstrăinării de Țară, după anexarea de către sovietici a Bucovinei. Anume tatăl său a fost acela care i-a încurajat urcușul spre culmile muzicii. Mai întâi Gheorghe și-a cumpărat o armonică, apoi un acordeon, cântându-le consătenilor la toate petrecerile. A învățat să cânte singur la trompetă și vioară, dar visul lui Gică era să devină mare artist.
Până la armată a activat șef de club în s. Stănești, apoi în satu-i natal Poieni-Bucovina. Fără studii muzicale, dar cu har de la Dumnezeu, chemat să-și facă serviciul militar în termen și observându-i-se talentul și vocea inegalabilă, chiar de la bun început a fost inclus în ansamblul unității, apoi, susținând cu brio concursul pentru solist în Ansamblul militar de cântece şi dansuri al districtului Transcarpatic, timp de aproape trei ani, cât a făcut armata, a concertat în întreg imperiul sovietic. Îmbrăcat în haine naționale românești, pe care i le-a trimis mama, Gică Puiu întotdeauna încheia programul de spectacole cu „Hora codrului” sau cu „Foaie verde şi-o sipică”. Îndrăgostit de doine și balade, prin cântece mai mult vesele, deoarece publicul nu-i înțelegea limba, aducea la inima spectatorilor răscolitorul dor românesc, fiind apreciat și aplaudat.
Cum numai s-a demobilizat, a plecat la Chișinău să-și încerce norocul, doar visa să devină artist în toată legea. Și norocul i-a zâmbit să ducă faima cântecului românesc în renumita Capelă corală academică ”Doina”, în jurul căreia roiau nume de rezonanță precum Valentina Cojocaru, Nicolae Glib, Zinaida Julea, Nicolae Sulac, Tudor Chiriac, etc.
Soarta însă l-a determinat să se întoarcă Acasă, în Bucovina. A activat o perioadă în Ansamblul Bucovinean al lui Andrei Kușnirenko, în cadrul Filarmonicii din Cernăuți. Dăruit cu voce melodioasă și talent, chiar dacă sufletul îi plângea, în fața spectatorilor întotdeauna apărea vesel, aducându-le veselia cu zâmbetul pe aripile bucuriilor.
N-a adunat bogății, averea cea mai mare îi sunt copiii, nepoții, prietenii. La întreprinderea de producţie a Societăţii nevăzătorilor din Cernăuţi, unde a activat, s-a împrietenit cu Vasile Vindereu, dirijorul Corului ”Dragoș Vodă”. Vocea și experiența sa profesională l-au determinat pe maestrul Vasile Vindereu să-l invite pe Gică Puiu să cânte în această formațiune artistică, alături de acești bravi români cu inimă română și Tricolorul în suflet.
Adevărul e că Dumnezeu l-a binecuvântat cu cele mai nobile calităţi omeneşti și artistice, încât şi după renunţarea la o scenă mare, a ajuns cunoscut, iubit, aplaudat și apreciat nu numai în Bucovina, și nu doar de români, ci şi de ucraineni, care îl solicită să evolueze ca solist în formațiunile lor artistice. Om bun, generos, artist talentat, nu refuză nimănui. Pe parcursul anilor l-am avut și-l avem alături la toate manifestările organizate de publicația ”Zorile Bucovinei”. Cu sufletu-i nobil, deschis, vesel, ne adună în inimi dorul cu bucuriile, tristețile și durerile neamului nostru românesc.
Felicia Nichita-Toma pentru ”Zorile Bucovinei”, Cernăuți
*****
Cu sufletul în prourul tinereții, cu chipul revărsând căldură și lumină, cu inima bună ca pâinea cea aburindă, scumpul nostru prieten și coleg Gică Puiu și-a sărbătorit aniversarea octogenară. Acum când anii îl ning cu ușoare melancolii, îi urăm multă sănătate, iernile vieții nicicând nu-i înghețe visele tinerești, destinul să-l poarte pe aripa cântecului cu soarele primăverii mereu în priviri.
La mulți ani, drag și scump prieten, numai clipe frumoase de primăvară în viață și suflet!
Membrii Corului ”Dragoș Vodă” a Societății ”M. Eminescu”, Societății Muzicienilor Români din Ucraina ”Armonia”, Ansamblului ”Fetele din Bucovina”, jurnaliștii de la ”Zorile Bucovinei”