Ion C Pena in Universul Literar. Un scriitor distrus de sistem
16 ianuarie 2024 р. | Categorie: Cultură
Din poșta redacției
Ion C Pena in Universul Literar. Un scriitor distrus de sistem
-
Este vorba despre unchiul meu din partea mamei Ion C Pena, 1911 - 1944,
perceptorul - scriitor, ingropat in Cimitirul Eroilor din Alba Iulia alaturi de
fiul lui Sadoveanu.
- Este un scriitor vizionar, dublu cenzurat, scos de comunisti din istoria literaturii – Ion C Pena a scris și s-a impus intr-o perioadă tulbure a istoriei noastre, urmată de epoca devastatoare a regimului comunist, care a dus la scoaterea sa in afara circuitului public prin includerea de cǎtre ciracii cenzurii, mort fiind, in "fondul special interziși - (S)", intre 1945 și 1989. Viața lui s-a desfǎșurat sub zodia tragicului, ca sǎ nu spun a blestemului. Ca prim nǎscut, a avut parte de un destin frant la doar 33 de ani, fiind al cincelea copil, din cei șapte, pe care pǎrinții l-au pierdut in timpul vieții. Rugă pentru adormiți
- Telul meu este scoaterea la lumina a lui Pena despre care pana in 1999 nu s-a stiut mai nimic. Sper ca ma veti ajuta in demersul meu "Ion C Pena din nou printre pamanteni". Pena n-a fost casatorit si n-a avut copii. Eu sunt stranepotul din partea mamei. Cu trecerea mea la cele vesnice se va asterne din nou intunericul, de aceasta data intr-un mod implacab.
- Incepand cu anul 1942 poetul Ion C Pena era publicat in "Universul Literar". Este de notorietate faptul că Palatul Universul, de pe strada Brezoianu, a fost centrul presei interbelice, „Universul Literar" fiind suplimentul celui mai popular și influent ziar din perioada interbelică, Ziarul Universul". In 7 martie 1942, redactorul Ștefan Baciu (1918 - 1993) il numea pe Pena - "Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o figură cu totul aparte in corul celorlalți", „astăzi Ion Pena vine intre noi cu o liră cu totul מnnoită, așezandu-se dintr’odată pe primul plan al poeziei tinere ... versurile lui trebuiesc citite cu toată atenția. In miezul lor se sbate un poet de rasă care semnează simplu și deslușit: Ion Pena. Celelalte poezii, toate, una mai intreagă decat cealaltă. „Iată un poet!”, am exclamat către camarazii mei după ce isprăvisem lectura lor. Și nu mă inșelasem deloc: Ion Pena, acest nou poet, i-a cucerit și pe ei, prin simpla lectură, fără reverențe și fără salamalecuri. Aceasta este pecetea talentului.”
- Despre Ion C Pena au scris Stefan Baciu, N. Crevedia, Nae Antonescu, Constantin Stan, Gheorghe Grigurcu, Doman Augustin, Zenovie Cârlugea, Stan V Cristea, Iulian Chivu, Galina Martea, Florea Burtan, Lorena Lupu, Mircea Opriță, Dorina Rodu, Daniel Luca, Eugen Evu, Emil Niculescu, George Stanca, Ion Al. Stănescu, Nicolae Grigore Mărăşanu, Dan Alexe, Stefan Dumitrescu, Liviu Galasiu, sa.
- Ion C Pena risipeşte poezii în „Prepoem”, „Vremea”, „Cuget Clar” (Noul Sǎmǎnǎtor) - revista condusă de Nicolae Iorga şi „Universul literar” (publicaţii din Bucureşti), „Graiul tineretului ţǎrǎnist”, „SO4H2”, „Drum" şi „Oltul” (din Teleorman), „Zarathustra” (din Buzău, redactată de Ion Caraion şi Alexandru Lungu, de care Ion Pena a fost apropiat), Caietele „Argo” ale lui Alexandru Lungu care apăreau la Bonn intre 1990-2000, iar epigrame, cu precădere, în revistele „Epigrama” şi „Păcală” din Bucureşti.
- Link-ul urmator este catre volumul aparut in 2011, Scrieri de Ion C Pena. Este inclusa si Moneda Fantazienilor - Fantazia
Din pacate am gasit putine scrieri ale lui Pena in arhive si biblioteci. Valiza lui de soldat, plina cu scrieri si reviste, a fost adusa de la Domnesti Muscel acasa la parinti in Belitori. Din cauza hartuielilor militiei si securitatii, strabunica a pus pe foc intreaga valiza. Tatăl mamei mele, Petre C Pena, a reusit sa salveze partea a doua a prozei utopice Moneda Fantazienilor - Fantazia, despre carese spune ca este o capodopera.
-
În volumule sale „Fotografii la periscop”, publicat în 2013, la
Editura „Aius PrintEd" din Craiova, şi „Secvenţe de istorie literară – opera
omnia – publicistică şi eseu contemporan”, publicat în 2014, la Editura
"Tipo Moldova" din Iaşi, care cuprind studii şi articole despre Radu
Grămăticul, Grigore Gellianu, Şt. O. Iosif, Gala Galaction, Ion Pena,
Constantin Noica, Marin Preda şi Mircea Scarlat, Stan V. Cristea subliniază: „Surprinzător,
prin 1943 – 1944, Ion Pena pare că evolua spre un nou fel de poezie ... îi
întrezărim, cumva, pe Nichita Stănescu şi Marin Sorescu.” Aveti aici articolul: https://ro.
- Prozatorul Constantin Stan (1951 - 2011), care era directorul secţiei de prozǎ a Uniunii Scriitorilor, în "Ziarul de Duminică", din 28 septembrie 2001, în articolul sǎu "Un caz ciudat", vorbește despre faptul că Pena, prin povestirea sa, Moneda Fantazienilor, 1937 – 1938, îl devansează pe George Orwell, autorul faimoaselor romane: Ferma Animalelor (1945) si O mie nouă sute optzeci și patru (1984).
- Profesorul, ziaristul și prozatorul Victor Marin Basarab afirma în 2001: „Moneda fantazienilor” ar trebui pusǎ în circulație și așezatǎ într-o exactǎ comparație cu proza urmuzianǎ, într-o corectǎ înțelegere a vizionarismului sud-est european și, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian. Acum, în 2023, citind și cumpǎnind, putem afirma că el a fost un vizionar.
- Cunoscutul critic literar si poet, Gheorghe Grigurcu, apreciaza ca: „De-o preţuire aparte merită scrierea în proză a lui Ion Pena, Moneda fantazienilor (1937 - februarie 1938) care oferă o viziune surprinzător anticipativă a ceea ce va reprezenta la noi societatea „socialistă”. Cu o amărăciune ascunsă sub o relaxare candid exaltată, autorul descrie fenomenele totalitarismului ce se va instaura după moartea sa, de la cinismul viclean al dictaturii şi eşafodajul economic inuman, la distrugerea proprietăţii private, deopotrivă la oraş şi la sat, la propaganda deşănţată şi ideologizarea obligatorie. E o operă de ţinută orwelliană, cu impresionante vaticinări, singulară, după cît se pare, în literele noastre. Negreşit, Ion Pena merită de acum încolo o susţinută atenţie recuperatoare.”
Sper ca veti gasi un colt de revista pentru o restituire literara. Daca merita sper ca veti scrie cateva randuri despre poezii si proza.
Pentru că scrierile sale pot vorbi cel mai bine despre autor iată un set de poezii:
Voiaj
Sbor alb, aruncat peste zare,
Trec albe legiuni de gânduri –
Nici-o stea, nici-o statuie de sare,
Înfipte-n trecut, în curânduri.
Alergam, aur, printre platanii suri,
Ceas deşteptător pentru fluture şi cuc,
Iarba ne mângâie, plopii mahmuri
Şi Dumnezeu e bun ca un eunuc.
Privire departe, cer larg, deschis,
Ne jucăm cu focul, cu inima mea;
Somnul e mort, visul e deschis
Către viaţă, moarte, aer, catifea.
Plouă la sud, fulgeră norii,
Peste noi ţipă cocorii de spaimă –
Numai un puţ numără călătorii
Şi rugăciuni adânci singur îngaimă.
______________________________
Publicată în „DRUM”, anul II, nr. 4 – 5 din 1 ianuarie 1937
Anii mei
Anii mei ca merele toamnei trec
Cu dragostea, cu tristeţea, cu bucuria;
Peste calendar, peste zile m-aplec
Şi-mi plac colindele şi Sântamaria.
Visez ades la biserica din copilărie,
Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod;
La bâlciuri o fată, o menajerie
Şi eu evoluând, între ele, Irod.
Drumuri în apă, berzele călătoare,
Feerie de primăveri şi uimire.
Blândul Isus între copii, sunătoare
În frunza de plopi – aninată vuire.
Anii mei, lunile şi zilele mele,
Fraţi şi surori cu viaţa, cu amintirea
Merg către unde? Şi vă scutur nuiele
În sufletul negru cum este cernirea.
______________________________
Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 3 din 27 noiembrie 1937
Melancolie
Stăm aşa gravi, timpul ne plouă,
Cu destinul alături îmbătrânim;
Altă lumină, aer, lume nouă
Şi călătorim etern către ţintirim.
Scocul nădejdii sec, gândul coclit,
Prin sânge trece cornul tristeţii:
Plânge, aripa ruptă, vag infinit
În care coboară pâraiele vieţii.
La răsărit zările pară,
Alămuri ruginite ţipă strident,
Vrerea uitată, surdă, amară,
Şi cortina lăsată funebru, atent.
Poate mai ştii idila de an, de zece,
Creşte-n noi amintirea cenuşie,
Toamna, moarte, visul falnic trece
Şi privim în ram pe Sfânta Marie.
______________________________
Publicată în „DRUM”, anul III,nr. 8 - 9, 24 aprilie 1938
Poetul din urmă
Pe-aici poetul este rătăcit,
Prin hârburi de anafură şi besnă,
Heralzii în tăcere i-au murit
Şi plânsu-i-au durerile în glesnă.
De vreme îndelungă-i călător –
Cu pietrele şi roua din grădină,
Cu pulberea, cu norul tunător,
Cu toamna îmbrăcată în rugină.
A năzuit o ţară de poveşti –
Naiade în albastră legiune,
Luceferi în betele îngereşti
Şi verile cu umbră de cărbune.
Să fluture alaiele în zob,
Pe lanuri să se scuture belşugul,
Din cupe să hălădue - şi rob
Ca neaua să-i lucească meşteşugul.
O ţară de lumină şi de vis
Poetul peste ani a căutat-o;
I-e sufletul de negură, închis
Şi ţara pân’acuma n’a aflat-o.
______________________________
Publicată în „DRUM”, nr. 1 din 15 iunie 1938 şi
în „PREPOEM” an II, seria II, nr.19 din iunie 1941
Opriţi-vă
În drumul meu opriţi-vă fierbinţi,
În carnea mea cu târnăcoape.
Am să vă dau mistere şi arginţi,
Ca fumul, bogăţia să vă’ngroape.
Mi-e inima de fulgere ocean.
Mi-e palma năzdrăvană şi haiducă.
Opriţi-vă cu sufletul ochean
Să beţi înfiorarea hăbăucă.
Pe steiul ars de foc şi’nchipuiri
Să vă înalţ o clipă, să vă doară.
Crepuscul de altare şi zefiri
Şi vorba peste moarte să vă moară.
Nu închinaţi cu mine rugăciuni
Ci treceţi, ca barbarii, mai departe,
Mă jefuiţi de grâne şi tăciuni.
Deschis îmi e pătulul ca o carte.
Eu voi rămâne singur, vagabond,
Un cerşetor de soare şi de vise.
Voi ocoli destinul rubicond
Cu porţile de marmură, închise.
______________________________
Publicată în „DRUM”, an IV, nr. 1 din 15 iunie 1938 şi
în „UNIVERSUL LITERAR” an I, nr. 21 din 23 mai 1942
Şes natal
Şi, Doamne, eu fui pe aici.
În ţara cu luceferii înalţi,
Văzui catapetesme cum ridici
Şi floarea cu parfumuri cum înalţi.
Văzui însămânţările cu rod,
Stupinele cu miere, dimineţi
Cu mândre aurore în năvod
Şi falnică sburarea de ereţi.
Zimbirea călărea peste obraz,
În vine se rotiau chiuituri,
Ţâncaş cu mămăligă şi cu praz
Creşteau peste hotare sărituri.
În urnă tresăriau şi mai adânci
Pâraele cu apă şi cu har,
Credeam în ele, Doamne, că tu plângi
Şi eu eram pe margine pândar.
Cu visul mă culcam şi mă sculam,
Irod între coteţe şi cârlani,
În gene bucuria o ştiam ...
Aveam atuncia 12 ani.
___________________________
Publicată în „VREMEA”, an XIV,
nr. 676, din 29 noiembrie 1942
Cuvintele mele
Cuvintele mele moi ca nişte bureţi
Duceţi-vă unde vreţi,
Unde vă place, unde vi se pare,
Eu nu vă mai dau de mâncare.
A venit moartea la uşă
Să mă culeagă, să mă facă cenuşă.
Cum să vă mai ţiu, cum să vă mai cresc
În chivotul meu prea pământesc.
Pentru lunga voastră călătorie
Luaţi-vă merinde, luaţi-vă pălărie.
Până la Învierea cea mare
E o vreme fără hotare.
Şi dacă vorbiţi cu bravul Pan
Spuneţi-i că naiul nu mai face un ban,
Că peste umanitate
Urlă zeiţa Răutate.
______________________________
Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 1 din februarie 1944
L-au cunoscut si citit atatia literati, scria in „Prepoem”, „Vremea”, „Cuget Clar” (Noul Sǎmǎnǎtor) - revista condusă de Nicolae Iorga şi „Universul literar” (publicaţii din Bucureşti), „Graiul tineretului ţǎrǎnist”, „SO4H2”, „Drum" şi „Oltul” (din Teleorman), „Zarathustra” (din Buzău, redactată de Ion Caraion şi Alexandru Lungu, de care Ion Pena a fost apropiat), Caietele „Argo” ale lui Alexandru Lungu care apăreau la Bonn intre 1990-2000, iar epigrame, cu precădere, în revistele „Epigrama” şi „Păcală” din Bucureşti.
Si totusi atatia literati s-au facut ca ploua zeci de ani. Sa fie oare Ion C Pena un scriitor insignifiant?
Atunci, ma scuzati!
"Articol" ingrijit de Marin Scarlat, stranepotul scriitorului
