„Clopotele cântă solemne”, iar Poetul Grigore Vieru continuă să trăiască prin opera sa. „Nu am, moarte, cu tine nimic” - 15 ani de la moartea marelui poet
18 ianuarie 2024 р. | Categorie: Cultură
„Clopotele cântă solemne”, iar Poetul Grigore Vieru continuă să trăiască prin opera sa. „Nu am, moarte, cu tine nimic” - 15 ani de la moartea marelui poet
Sfidând moartea, și după trecerea în veșnicie, cu 15 ani în urmă, la 18 ianuarie 2009, marele Poet Grigore Vieru, unul dintre cei mai apreciați poeți din literatura română contemporană, pentru care astăzi „Clopotele cântă solemne” , continuă să trăiască prin opera sa, considerată o comoară națională, iar poezia „Nu am, moarte, cu tine nimic” - una dintre cele mai reprezentative creații ale sale.
Astfel, prin poezie, Poetul își exprimă iubirea pentru viață, sugerează un sentiment de împăcare și înțelegere cu moartea, o atitudine de sfidare a morții, o respingere a ideii de moarte, de a se gândi la ea, și dorința de a trăi intens și de a aprecia fiecare moment, fiecare clipă a vieții, care este importantă și trebuie trăită în mod conștient, indiferent de durerea, suferința sau fericirea pe care le aduce..
De o profunzime spirituală și filozofică, poezia „Nu am, moarte, cu tine nimic” este o capodoperă literară cu semnificații și mesaje puternice, care sugerează ideea că, în ciuda faptului că suntem conștienți de inevitabilitatea morții, nu trebuie să permitem ca aceasta să ne controleze viața. Autorul subliniază importanța trăirii vieții în prezent și de a se bucura de fiecare moment, fără a fi conștienți de trecerea timpului și a momentului în care viața noastră se va termina. Reprezintă o meditație asupra sensului vieții și a timpului care fuge în goană. Autorul explorează ideea că moartea este o parte naturală a vieții și, în pofidă că ne este teamă de ea, trebuie să ne împăcăm cu ideea că va veni într-un final.
Datorită experiențelor sale personale cu moartea și pierderea oamenilor dragi din viața sa, în mod implicit, poezia sa exprimă dorul și durerea pe care le-a resimțit după pierderea fiicei sale, pentru poetul Grigore Vieru a reprezentat o modalitate de a-și gestiona suferința.
Nu am, moarte, cu tine nimic (Grigore Vieru)
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestemă unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai fi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frică, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.
Să nu uităm:
-Grigore Vieru, poetul român născut dincolo de Prut, a fost o minte strălucită, iubitor de neam și țară, o voce singulară, de o expresivitate deosebită în peisajul poeziei româneşti.
În anul 1993, Grigore Vieru a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
A scris celebra carte pentru preșcolari numită „Albinuța”.
-Poetul basarabean a vizitat mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna, Văratec şi s-a întors la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai târziu Grigore Vieru mărturisea: Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul.
-În 1988, primește cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.
-A scris versuri despre moarte, pentru a demonstra că nu se teme de ea.
=Grigore Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova.
-Poate cele mai cunoscute piese pe versurile lui Vieru sunt cele interpretate de soţii Doina şi Ion Aldea Teodorovici, iar cea mai îndrăgită este „Eminescu”.
”Adunând şi ascultând tot ce am putut găsi din lirica cântată a lui Eminescu, le dau dreptate celor care susţin că nu există un elogiu mai înălţător şi mai sensibil ce poate fi închinat lui Eminescu decât cel pe care i l-au adus Doina şi Ion Aldea Teodorovici. Tristeţe, melancolie sfâşietoare, dar şi magie de vis, şi un imens simţ al libertăţii, al înălţării prin durere, eliberării de nimicnicii răsună în imnurile cântate de aceste două făclii, topite în sublimul eminescian, ce „au ars în cântecul lor, cum Mihai Eminescu a ars în poezia Sa”, afirma însăși Grigore Vieru – părintele lor spiritual.
-La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie şi a fost internat la Spitalul de Urgenţă din Chişinău. La două zile după incident -16 ianuarie, poetul a murit la Spitalul de Urgenţă din Chişinău.
Consemnează Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți.
