20 noiembrie 2018
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

CU DOR DE ROMÂNIA

10 martie 2014 р. | Categorie: Din poşta redacţiei

„Îmi doresc un Tricolor micuţ ca să-l pot pune pe televizor şi să-l privesc, când mă doboară dorul de Patria noastră istorică - România. Aş merge la Consulatul General al României la Cernăuţi, căci sunt sigură că diplomaţii români nu-mi vor refuza, însă nu doresc să-i deranjez, căci ştiu cât de ocupaţi sunt cu vizele şi alte chestiuni diplomatice. De aceea am hotărât să mă adresez ziarului îndrăgit „ZORILE  BUCOVINEI” ce ne alină dorurile şi ne risipeşte durerile, e pentru noi Crez şi Speranţă, fiindcă sunt sigură că ziariştii de aici îmi vor îndeplini dorinţa. De câte ori iau ziarul în mână şi îl citesc, îmi amintesc de cei doi fraţi ai mei arcaşi, de Tricolor şi îmi sângerează inima, când văd pasivitatea conaţionalilor”,  ne scrie  Viorica POPOVICI din satul Valea Cosminului, o fidelă cititoare, care ne mai dă uneori şi poveţe în diverse istorioare, pe care le publicăm.

Nu de puţine ori, dna Viorica îmi telefonează ca să mai afle noutăţi din Patria-mamă. A avut doi fraţi, arcaşi pe timpul României, a învăţat în limba maternă la şcoala din localitate doar doi ani – în clasele I-a şi a II-a, fiindcă apoi Bucovina a fost „eliberată” de bolşevici şi şcoala – ucrainizată. De atunci îi duce dorul Ţării şi nu înţelege cum pot românii, mai ales cei vârstnici, să-şi înstrăineze copiii şi nepoţii de limba străbunilor, cum le trunchiază, cu propriile-i mâini, urmaşilor rădăcinile. Nu face „apeluri” sau „comunicate” precum unii „patrioţi” făţarnici, pe care până acum nici în fund nu-i dorea de limba maternă, iar acum, trezindu-se în afara jocului politic, ţipă în gura mare că a fost anulată Legea privind funcţionarea limbilor în Ucraina, care, de fapt, cu toate că ziarul nostru a bătut alarma ca clopotul Buga de la Putna, în pofida faptului că în unele localităţi româneşti a fost adoptată, practic, aşa şi n-a fost aplicată. Nici  speakerul Radei Supreme n-a semnat abrogarea ei.

Românca Viorica Popovici trăieşte în suflet cu durerea înstrăinării şi nici nu poate înţelege cum un conaţonal vârstnic, care a făcut şcoală la români, abonează un ziar ucrainean, dar nu românesc. „Vă scriu şi nu-mi pot stăpâni lacrimile durerii şi indignării. Nu mi-i ciudă pe cei tineri, care învaţă într-o limbă străină, nu în cea maternă, dar pe cei bătrâni, care-şi înstrăinează odraslele de neam. Am un vecin născut în 1928, care a făcut carte la români până în 1944, când ne-au ocupat ţinutul sovieticii. A învăţat doar în română, iar acum abonează ziare ucrainene, dar nu în graiul matern. Copiii şi nepoţii s-au ucrainizat şi nici nu vorbesc româneşte. Şi cu toate că el şi soţia-s români get-beget, odraslele se consideră ucraineni. Ce poţi să aştepţi de la aceşti oameni lipsiţi de demnitate şi voinţă? E trist, foarte trist! În ultimul timp unii „patrioţi” fac „apeluri” prin ziare şi critică că legea ce ne proteja limba a fost anulată. Am auzit şi eu de o asemenea lege, căci unicul ziar ce a luptat pentru oficializarea Maternei,  a îndemnat primăriile s-o adopte,  a fost „ZORILE BUCOVINEI”, nu  l-am auzit nici pe deputatul Ion Popescu într-un an şi aproape 8 luni de când legea a fost adoptată să facă comunicate în presă, nici pe acei ce acum se consideră mari români, şi ţipă în gura mare să fie, probabil, auziţi în Ţară. Îi întreb ce-au făcut în acest răstimp pentru graiul străbun? Unde au fost până acum?”.

Felicia NICHITA-TOMA