Și-a scris cu „dorurile” dragostea de Grai, de Patrie, de Baştină

Și-a scris cu „dorurile” dragostea de Grai, de Patrie, de Baştină

Când era aproape o crimă să fii român, a avut curajul să permită arborarea tricolorului Românesc, în august 1991, chiar în geamul sediului ziarului ”Zorile Bucovinei”, organului de presă al Comitetului regional Cernăuți al Partidului Comunist din URSS.

Scriu cu pulbere de stele,

Scriu cu pomii din livezi,

Scriu cu dorurile mele

Acest cântec - acest crez…

Astăzi, poetul şi fostul redactor-şef al ziarului „Zorile Bucovinei”, care, având „acest crez” în suflet, şi-a scris cu „dorurile” dragostea de Grai, de Patrie, de Baştină, ar fi împlinit 87 de ani. A venit pe lume într-o zi cu ziarul, la 15 februarie, pe care l-a condus cu înţelepciune aproape 25 de ani – din 1967 până în 1994. Or, personalitate deosebită a culturii şi scrisului în Bucovina înstrăinată, poetul şi fostul redactor-şef al „Zorilor Bucovinei” Ion Chilaru, în pofida timpurilor vitregite, pe care, ironia sorţii, le trăia comunitatea românească, când era aproape o crimă să fii român, a lăsat urme frumoase pe acest picior de plai străbun, pe care l-a iubit cu sufletul –  a fost un adevărat şi bun român. Şi-a iubit Patria din suflet, şi-a iubit Limba…A făcut compromisuri doar cu un singur gând – ca zorii ziarul românilor înstrăinaţi, în fruntea căruia se afla, să nu se stingă, să poată menţine spiritul românesc în Bucovina istorică.

Născut la 15 februarie 1937 în satul Molniţa, r-nul Herţa, într-o familie de ţărani, în 1944, după absolvirea şcolii din localitate îşi continuă studiile la şcoala medie din Horbova.Îndrăgostit de graiul matern, susţine apoi  cu succes examenele de admitere la Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Cernăuţi. După încheierea studiilor se întoarce în satul natal, unde activează ca profesor de limba şi literatura română, îar în 1959 devine director al şcolii locale. Din 1965 activează pe tărâmul ziaristicii, iar din 1967 până în iunie 1994, când, după o boală incurabilă şi suferinţă insuportabilă trece la cele veşnice, a fost redactor-şef al ziarului „Zorile Bucovinei”, care a găzduit Secretariatul Societăţii „M. Eminescu”, a avut îndrăzneala, în august 1991, să arboreze  Tricolorul la geamul sediului redacţiei de pe principala stradă pietonală din Cernăuţi, O. Kobyleanska, fosta  Iancu Flondor.

Semănător de voie bună, vesel şi glumeţ, cu optimism trecând peste impasuri, cu versuri înaripate de graiul matern, purtând în cununi de dor doine şi balade, Ion Chilaru n-a dispărut ca un învins al  tragicului destin, cel mai destoinic monument şi cea mai vrednică perpetuare a numelui  său  fiind ziarul „Zorile Bucovinei” , oaza în care şi-a zidit speranţele şi idealurile, crezul vieţii, căreia i-a slujit cu demnitate  şi devotament.  Ion Chilaru a rămas să dăinuiască în inimile noastre, alături de predecesorul Vasile Leviţchi şi succesorul Gheorghe Mihalcean, menţinându-ne simţul datoriei de a ne aminti cu recunoştinţă de grija lui părintească faţă de tinerii colaboratori, pe care i-a asigurat cu apartamente, de cumsecădenia şi deschiderea spre oamenii simpli, pe care i-a iubit sincer, generozitatea şi disponibilitatea de a le veni în ajutor celor ce-i solicitau susţinerea în momente dificile, a rămas să trăiască prin „Zorile Bucovinei”, printr-o stradă din suburbia Roşa-Ţeţina, fosta Berezivska, care îi poată numele, prin Biblioteca „Ion Chilaru” din satu-i natal Molniţa.

Membru al Uniunii Naţionale a Scriitorilor din Ucraina, deputat în Consiliul Orăşenesc Cernăuţi, activist obştesc, cavaler al ordinului „Prietenia Popoarelor”, fost membru fondator al societăţilor „Mihai Eminescu”, Aron Pumnul”, „Golgota” din regiunea Cernăuţi, „om al cetăţii”, activ implicat în viaţa comunităţii, care a militat ca străzii, pe care se află şcoala unde a învăţat Mihăiţă Eminovici să i se acorde denumirea „Mihai Eminescu”, care şi-a sorbit seva din acest pământ străbun, adunând jurnalişti de valoare în jurul său, formând astfel o întreagă pleiadă de oameni de cultură, şi menţinând spiritul românesc în această parte înstrăinată de ţară, Ion Chilaru a reuşit să menţină lumina românismului aprinsă de predecesorul său Vasile Leviţchi ca „Zorile Bucovinei”  să rămână o flacără vie în lupta pentru păstrarea valirilor naţionale, a identităţii româneşti, să devie pe parcursul anilor o adevărată Cetate de Scaun a Limbii Române, curajul şi rezistenţa noastră, în deosebi a actualului redactor-şef Nicolae Toma, a jurnaliştilor de la cea mai veche publicaţie de limba română din Ucraina – „Zorile Bucovinei” – bazându-se pe faptul că niciodată, de-a lungul celor 83 de ani ai publicaţiei (varianta scrisă şi electronică) n-am uitat să ne mărturisim preţuirea şi se ne comemorăm predecesorii care au avut un aport deosebit în menţinerea şi promovarea valorilor româneşti în istorica provincie a României.

Omul care primul a “găzduit” secretariatul Societății pentru Cultură Română “Mihai EMINESCU”, iar în zilele “putciului” de la Moscova, a avut curajul să permită abordarea tricolorului Românesc, în august 1991, chiar în geamul organului de presă al Comitetului regional Cernăuți al Partidului Comunist din URSS.

Felicia TOMA pentru „Zorile Bucovinei”