Capcana în care se zbate încă ROMÂNA în Ucraina - reducerea şcolilor, a orelor la limba şi literatura română.… La 21 februarie, sărbătorim Ziua Internaţională a Limbii Materne.

Capcana în care se zbate încă ROMÂNA  în Ucraina - reducerea şcolilor, a orelor la limba şi literatura română.… La 21 februarie, sărbătorim Ziua Internaţională a Limbii Materne.

La 21 februarie în întreaga lume este marcată Ziua Internațională a Limbii Materne, instituită pentru apărarea drepturilor omului, a popoarelor băştinaşe, sărbătorită cu scopul de a promova diversitatea lingvistică și culturală, precum și multilingvismul, fiind anunţată pentru prima dată de UNESCO la 17 noiembrie 1999 și  recunoscută de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin aceeași rezoluție prin care 2008 a fost declarat Anul Internațional al Limbilor. Conform acestei organizaţii mondiale, cel puţin 43% din cele 6.000 de limbi vorbite pe glob sunt pe cale de dispariţie.

Diversitatea lingvistică este din ce în ce mai ameninţată, pe măsură ce tot mai multe limbi dispar. La nivel global, 40% din populaţie nu are acces la o educaţie în limba pe care o vorbeşte, suferă de marginalizare, discriminare, numeroase comunităţi fiind victime ale încălcărilor drepturilor omului, printre care şi românii băştinaşi din Ucraina.

Și chiar dacă, grație Guvernului României,  s-a rezolvat problema cu așa-zisa ”limbă moldovenească”, care  în Ucraina nu va mai exista, doar limba română, la fel și cu Legea educației, ne referim la artic. 7, aceasta nu înseamnă că zâmbetul trebuie să ne fie  până la urechi. Avem încă multe probleme ce necesită soluționare. Una din cele mai acute este reducerea orelor de română în școli, revenirea școlilor la statutul de  ”Școală cu limba română de predare” și nu doar cu clase în limba română, precum sunt în prezent liceele.

Pentru cei care încă nu înţeleg gravitatea situaţiei („Zorile Bucovinei”, în februarie 2021, semnaliza din nou situaţia catastrofală din învăţământ http://www.zorilebucovinei.com/news/show/3152/,  mai bine zis, capcana în care se zbate ROMÂNA - reducerea şcolilor, a orelor la limba şi literatura română).

Vă amintim: conform ordinului 235 al Ministerului Învăţământ şi Ştiinţă al Ucrainei din 21 februarie 2021, pentru studierea limbii române Ministerul pune şcolilor la dispoziţie pe săptămână  4 ore - limba minorităţilor, adică româna  şi limba străină (înainte doar limbii române i se repartiza - clasa a 5-a -3 ore, cl. a 6-a – 3,5 ore, cl.7-a – 2,5 ore, cl 8-9-a – 2 ore), literatura română şi literatura universală (curs integrat) – 1,5 ore pe săptămână, pe când înainte  3,5 ore pe săptămână. Astfel, aceste 4 ore pe săptămână sunt împărţite la alegere - limba română împreună cu limba străină. Deci, orele la română nu sunt fixate, precum la ucraineană, ci sunt la alegere, pe când pentru limba ucraineană se dă 4 ore pe săptămână, iar pentru literatura ucraineană – 2 ore pe săptămână, care sunt fixate (nu sunt la alegere, ci se studiază obligatoriu). Astfel,  Ministerul Educaţiei, în pofida adresării şi voinţei profesorilor de română din februarie 2021, oferă  direcţiilor şcolilor dreptul la alegere, care limbă să fie studiată şi câte ore  să-i fie rezervate.  De acum totul va depinde de directori. Dacă li se va „recomanda” să i se distribuie limbii române 1 oră pe săptămână, iar celei străine – 3, căci astfel „doresc elevii”, vor repartiza, tot ce e posibil. Şi se prea poate ca, având în şcoli rude, cumetri, care predau o limbă străină, să le repartizeze ore de engleză, franceză, în detrimentul limbii române.

Deci, conform ordinului nr. 235 din 19 februarie 2021 „Cu privire la aprobarea  programului educațional tip pentru clasele 5-9 ale instituțiilor de învățământ secundar general”, al  Ministerului Învăţământ şi Ştiinţă al Ucrainei, executarea căruia a început din septembrie 2022, etnicii români sunt supuşi unei politici rapide de asimilare. Înţelegem că în Ucraina e război, însă trebuie să batem fierul cât e fierbinte, de altfel va fi târziu.  

De mai bine de treizeci de ani tot „luptăm” pentru limba română, însă  pierderile sunt tot mai evidente şi mai dureroase pentru noi, românii din teritoriul istoric al României. Din 66 de şcoli cu limba română de predare, care activau în regiunea Cernăuţi în anul de învăţământ 2014-2015 , 17 şcoli mixte, timp de doar 7 ani am rămas cu 51 de şcoli cu limba română de predare şi 18 mixte ce în scurt timp,  conform politicii Ucrainei, care nu ţine cont de nimic, nici de susţinerea României, ţară vecină-prietenă, se vor reduce considerabil odată cu orele de română. Vă mai amintim că, în 2004, în nordul Bucovinei erau 87 de şcoli cu limba română de predare  şi 18 şcoli mixte (ucraineano-române).  

Timpul, cu nisipul din clepsidră, ne schimbă vrând-nevrând opiniile, destinul, viaţa. „Vremea-trece, vremea vine”, vorba Poetului, se instaurează şi se distrug imperii, se succed împăraţi şi cârmuitori, doar sufletul românului rămâne legat de glia străbună, de graiul matern. Or, fiecare îşi are drumul său predestinat de soartă. Şi dacă soarta ne e predestinată de acolo, din Univers, destinul ni-l făurim singuri prin hărnicie, cutezanţă, ambiţie şi curaj.  Deci, să nu uităm că  „Limba e sufletul şi inima poporului”, dacă ne moare sufletul, murim ca popor. E timpul să lăsăm polemica şi ura la o parte şi fiecare să cugetăm la faptul ce am făcut personal pentru dăinuirea noastră prin Limbă. Deşi am fost instruiţi la şcoala sovietică,  ce-i drept, în așa zisa ”limbă moldovenească” inventată de ”eliberatori”, ştiam de unde ne cresc rădăcinile, cine suntem şi în ce limbă vorbim. Am studiat în limba „moldovenească”, fără burse din partea Patriei noastre istorice, dar cu dragoste faţă de Ţară, de Maternă, Neam, Datini, de Străbuni şi istoria noastră milenară zbuciumată şi vitregită, iubire pe care ne-au răsădit-o în suflet părinţii noştri, acei români rebotezați în „moldoveni” de către regimul autoritar de atunci. Urmează să facem tot posibilul ca şi generaţiile ce vor urma să nu-şi uite rădăcinile.

Dragi conaționali, să nu uităm nici pentru o clipă că Limba noastră Maternă – Româna -  este cea care merită zilnic sărbătorită, s-o vorbim şi s-o cultivăm, fiindcă nu există popor fără limbă, fără o limbă frumoasă, recunoscută pe plan internaţional şi mondial, aşa cum este în cazul poporului român. În toate timpurile au fost probleme şi acei, care şi-au asumat un rol pentru a avea grijă şi a cultiva limba au fost eroi. A vorbi în limba română, în limba maternă, nu este doar un act de demnitate, este obligaţia morală a fiecăruia faţă de mamă, de bunică, faţă de acei care ne-au lăsat-o ca pe o icoană să o iubim și s-o ducem mai departe.

Or, a iubi Limba Română înseamnă aţi iubi Mama, Buneii, Strămoşii, portul popular, datinile și tradițiile moștenite din străbuni.

Dincolo de orice nu poate nimeni să ne interzică să vorbim în limba maternă, să ne educăm copiii cu dragoste faţă de Grai şi Neam. De aceea, încurajăm românii bucovineni  ca ei să-şi iubească Materna, să-şi cinstească înaintaşii, să nu se înstrăineze de graiul strămoșilor, de rădăcina neamului.

Crez şi călăuză ne fie învăţătura Marelui Eminescu: „puterea şi mântuirea noastră în noi este”.

Felicia Nichita-Toma pentru Zorile Bucovinei