La Cernăuți. Mai puțin o comemorare, mai mult, o întâlnire cu tinerețea, cu amintirea – 20 de ani de când Adelina Ionuț, traducătoare la ”Zorile Bucovinei”, a lăsat o frumoasă și scumpă amintire în inimile colegilor, prietenilor

La Cernăuți. Mai puțin o comemorare, mai mult, o întâlnire cu tinerețea, cu amintirea – 20 de ani de când Adelina Ionuț, traducătoare la ”Zorile Bucovinei”,  a lăsat o frumoasă și scumpă amintire  în inimile  colegilor, prietenilor

De 20 de ani trăiește printre astre, rămânând în inimile noastre o frumoasă și scumpă amintire. La comemorarea celor 20 de ani de când colega noastră, traducătoarea Adelina Ionuț a plecat la cele eterne le-au dat aripi de dor frumoaselor amintiri rudele, colegii de Universitatea din Cernăuți, cei de la Zorile Bucovinei, din Corul ”Dragoș Vodă”.  

Organizată de fiica Neli Ionuț-Crăciun, împreună cu Societatea Doamnele Române, a fost mai puțin o comemorare și mai mult o întâlnire cu tinerețea. Or, tinerețea e frumoasă, deși are un viciu – prea repede trece. Anume la aceste  momente frumoase din tinerețea noastră, a regretatei noastre colege, s-au referit toți cei prezenți la comemorare, care au cunoscut-o, iubit-o și apreciat-o, doar ne-a părăsit la o vârstă încă tânără, accente puse și de președinta Societății Doamnele Române, Maria Toacă.

Parastasul de pomenire a fost oficiat de preacucernicii  preoți Ioan Florea și Gheorghe Dubeț, ajutați de dascălul Alexandru Voronca. Au aprins o lumânare, tăinuind o lacrimă în suflet, alături de fiica Nelia, nepoții Irina și Maxim,  frații Dragoș Covalciuc, Maria și Dionizie.

Cei prezenți au avut surpriza întâlnirii cu tinerețea –  vizionând documentarul  despre viața și activitatea ”zoristei” Adelina Ionuț, ingenios regizat de fiica Nelia.

Cu vocea-i măiastră, cântăreața și jurnalista Carolina Jitaru a atins coardele sufletelor noastre, ale celor prezenți la comemorare, cu piesa pe versurile poetei Elena Marița, dedicată mamei, dragostea cu care urmașii îi veghează amintirea, icoana pe care cei dragi o poartă în suflet.

Jurnalista Felicia Nichita-Toma, administratoare a portalului ”Zorile Bucovinei”, a reînviat momente memorabile din îndepărtata tinerețe, când regretata, harnica, exigenta noastră colegă Adelina Ionuț activa la ”Zorile Bucovinei”, deschizând o paranteză ce ține de organizarea comemorării unui ”zorist”, argumentând că și ”Zorile Bucovinei” urma să fie printre organizatorii manifestării unei persoane care zeci de ani s-a dedicat activității la ziar.

Veselă, conștiincioasă, ingenioasă, o traducătoare de forță, un om bun, care știa să se bucure de viață, un prieten devotat, deschis, astfel au cunoscut-o, au știut-o și au apreciat-o pe Adelina Ionuț colegii jurnaliști Maria Toacă, Gheorghe Isac, Mihai Huțcal, Aurica Broască, Vasile Bâcu, având amintiri frumoase, pe care le poartă în suflet.

Despre anii studenției, când Adelina Covalciuc studia la Universitatea din Cernăuți, a vorbit colega,  profesoara Serafima Opaiț, caracterizând-o ca pe o studentă sârguincioasă,  animatoare care permanent ceva inventa.

Acompaniată de Neli Ionuț la pian, dna Maria Dovghei, profesoară la Școala de Arte ”Isidor Vorobchievici” din Cernăuți, cu glasu-i maiestos de soprană ne-a adus nu doar bucuria în suflet, ci și melancolia după vara tinereții, interpretând romanța ”Regret că berzele se duc”. Cu elan tineresc, veșnic tânăr și ferice, Gheorghe Puiu, cu vocea-i melodioasă inegalabilă, a dat glas unei piese muzicale din propriul repertoriu.

Era o fire veselă, îndrăgostită de viață, de cântec. A  fost membră a Corului ”Dragoș Vodă”, cu care a susținut spectacole și în România. La această perioadă veselă, fericită și încărcată de rodul succeselor s-a referit corista Valeria Mihaiesi, maeștrii Corului ”Dragoș Vodă”, dirijați de artista Luminița Demianic, i-a adus în dar Adelinei Ionuț un buchet din cele mai frumoase cântece populare și patriotice.

Cele mai sublime acorduri au încheiat evenimentul de comemorare. Ce păcat că bunica n-a ajuns aceste fericite zile să-și admire nepoata, s-o vadă cât e de talentată și cât de frumos cântă Irina la pian. Dar, probabil, de acolo, dintre stele, se bucură de ea, protejându-i cu aripa divinului pe cei scumpi și dragi.

Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți