”Frumoase povești ca visuri de roze” - la Cernăuți, ”mașina cu poeți” de ziua orașului

LA CERNĂUȚI, SUB MERII ÎNFLORIȚI ÎN PLINĂ TOAMNĂ, S-AU DEPĂNAT MELANCOLII

De dimineață, duminica de 6 octombrie, părea să fie o zi bacoviană la Cernăuți, cu burniță și ceață, numai bună pentru „... Tăcute, duioase psihoze - /Frumoase povești ca visuri de roze”(vers dintr-o respirație optimistă a poetului marilor tristeți). Odată cu venirea prietenilor de la Suceava, Iași, Fălticeni, Câmpulung, Vatra Dornei, Pojorâta, Mălini... vremea s-a răzbunat, cerul s-a înseninat și viața a pornit să curgă în calde îmbrățișări, complezențe, sărutări, revărsate mai apoi într-un șirag vrăjit de cuvinte. Un cuvânt aparte despre importanța sufletească a acestor întâlniri marcate de poezie a avut consulul Dan Constantin, ministrul plenipotențiar, care ne-a onorat cu prezența din partea Consulatului General al României la Cernăuți, însă și în virtutea atașamentului față de oamenii scrisului.

Nu putea să nu zâmbească soarele, când, la această întâlnire a cenaclului transfrontalier „Mașina cu poeți”, în capul mesei a stat Cununa de sonete din noua culegere a lui Nicolae Șapcă, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți. Deși, poetul sonetist a anunțat ireversibil că „Aici nicicând nu-și scutur, floarea merii”, totuși, rând pe rând „cenacliștii” au scuturat din merii înfloriți ai sonetelor, punându-le în evidență valoarea artistică și forța edificatoare a mesajelor. Dar înaintea fructelor din Grădina Raiului, coapte la cuptorul liric al lui Nicolae Șapcă, am primit mere din livada scriitorului Constantin Bulboacă din Fălticeni, reviste și cărți proaspăt scoase de sub teascul tiparului de la scriitorii Constantin Horbovanu, Valerian Bedrule, Paraschiva Abutnăriței, Elena Mândru. Cununa de sonete a lui Nicolae Șapcă i-a dat impuls să revină la locurile natale renumitului artist plastic Radu Bercea, care i-a însuflețit cu imagini sacrale noua culegere, dar a adus și o impresionantă expoziție de grafică, menită să rămână ca donație la Palatul Național, în patrimoniul Societății pentru Cultură și Literatură Română „Mihai Eminescu”. Menționăm că pictorul a expus cu ani în urmă la sediul Societății un original vernisaj de fotografii de pe urma călătoriei sale la conaționalii din Brazilia. Acum ne-a adus și o carte – „Trăind în negură” – un roman document, semnat de Ion Prelipcean, ce reconstituie calvarul artistului Radu Bercea în închisorile comuniste.

Inspirat de preludiul încântătoarelor tablouri, amfitrionul întâlnirii, poetul Vasile Bâcu, a preluat cârma „Mașinii...” prezentându-l pe Nicolae Șapcă, confratele de condei și mâna sa dreaptă la conducerea SCLR „Mihai Eminescu”, drept „un pilon al culturii noastre”. Protagonistul din partea cernăuțenilor al aceste întruniri a făcut un excurs în periplul său spre crestele de cuvinte încununate în sonete. A amintit de lecturile din perioada studenției, de nopțile nedormite cu sonetele lui Traian Chelariu, de la care a străbătut mai ușor drumul spre Petrarca. N-a uitat să exprime recunoștință îndrumătorilor de odinioară, prof. dr. Grigore Bostan, scriitorului Traian Vasilcău, criticului literar Ștefan Hostiuc. Cu o sensibilă exegeză a intervenit Paraschiva Abutnăriței, menționând că sonetele lui Nicolae Șapcă sunt nu doar rezultat al intenselor studii și lecturi, ci o dovadă a talentului, el știind să aleagă, să șlefuiască, să dea culoare cuvintelor, cum e numai la îndemâna poeților cărora Dumnezeu le-a dăruit un înger. Valerian Bedrule s-a manifestat în calitate de cititor, de admirator al desenelor care aprofundează mesajul sonetelor, însă și de poet care „ar vindeca lumina”, durerea, tristețea transmisă prin mireasma florilor de măr, inspirându-l să citească un sonet propriu despre tăcerile suspendate în vers cu tentă melancolică. Elena Mândru a vorbit mai academic despre rigorile genului, lansând ideea că tinerii ar trebui inițiați în arta sonetului. Că există nevoia de poezie ne-a dovedit prezența profesoarei Tatiana Tutunaru-Bârzu din Probotești și a gimnazistului Andrei Tutunaru, care a declamat sonetul „Aici nicicând nu-și scutur floarea merii”. Ca semn de recunoștință pentru revista „Recreația Mare”, în special pentru numărul consacrat gimnazistelor-meșterițe de costume populare, din partea copiilor din Probotești Nicolae Șapcă a primit o păpușă înveșmântată în portul românesc și portretul său, în viziunea tinerei pictorițe Anastasia Ciorna. Cadoul muzical a venit de la Carolina Jitaru, care i-a amintit de romanticele versuri „Sărutul tău”, ce-au prins aripi cu melodia și vocea ei inconfundabilă.

De la Suceava, în centrul atenției s-a aflat poetul George Sauciuc. Poetul care afișează o ipostază copilărească și „visează că s-a certat cu soarta”, ne-a prevenit la modul cel mai serios că nu vrea să audă laude. Și-a uitat poeziile acasă, dar a avut noroc de telefon și de Elena Mândru care l-a publicat în „Moldova Literară” și i-a dat revista să ne citească din „gândurile sale de noapte”. Spre uimirea autorului cam toți au vorbit despre creația lui (Vasile Bâcu, Elena Mândru, Constantin Horbovanu, Constantin Bulboacă) ca despre o poezie serioasă, profundă. S-a menționat că forma scurtă ce o abordează elimină tot ce e de prisos, punând în lumină esențialul. Constantin Horbovanu a ținut să amintească că acest tânăr pus pe glume e un mare sufletist și săritor la nevoie, Constantin Bulboacă l-a numit „un neisprăvit visător”, iar Elena Mându a menționat că poezia sa scurtă transmite o filozofie profundă, are mesaj pentru suflet. Cu un cântec pe versurile lui Vladimir Robu, consacrat poeților, a răspuns la glumele binevoitoare ale protagonistului sucevean interpreta Natalia-Camelia Proțiuc, linia melodică aparținându-i. Flautistul Puiu Crețu ne-a bucurat cu Rapsodia I de celebrul George Enescu. Oaspeții ne-au împărtășit generos din creația lor lirică: Gabriela Braha – transformată într-un pom cu rădăcinile în sus, Costel Befu, poet popular cu dor de frați, Maria Crețu în dialog cu Nicolae Labiș, Jenica Romanică și Vasile Aioanei, cu semne că ne bucurăm și suferim împreună, Monica Buhac, înnobilată de finețea de a-și asculta sufletul când e vorba de iubire, Grațiela Țurțu, la fel de romantică. Din cugetările „trecătorului” Constantin Horbovanu am reținut că „milioane de oameni se cred buricul pământului, dar niciunul nu este”. Constantin Bulboacă a păstrat epigrama-bombă pentru momentele de relaxare la un păhar de vorbă. Gazdele ș-au prezentat cu poezii de Rodica Zegrea (aplaudată pentru un minunat poem dedicat orașului Vatra Dornei), Sofia Roșca, Gheorghe Bodnariuc, Vasile Carlașciuc, Tatiana Golciuc. N-au lipsit prozatorii – scriitorul Andrei Breabăn, cu un fragment despre mama lui Ștefan cel Mare, și profesorul Dorin Misichevici, cu triste amintiri despre soarta vitregă a Catedralei Ortodoxe din Cernăuți. Povestea prof. Ioan Abutnăriței ni l-a readus pe cavalerul Unirii Bucovinei Iancu Flondor.

La final, Carolina Jitaru ne-a însuflețit cu credința că „Totuși, există iubire”, versuri lăsate de Adrian Păunescu pentru vindecarea tuturor deznădejdilor.

Și de la această întâlnire, în calitate de președintă a Societății „Doamnele Române”, m-am ales cu donații de la Elena Mândru și alți membri ai Scriitorilor fără Frontiere, care urmează să ajungă la destinătari. Dar mai întâi trebuie să ajung la Liceul din Boian, pentru a-i transmite un cadou de la Elena Mândru Svetlanei Mihaluș, fetița pasionată de arta plastică. Tabloul ei a emoționat-o până la lacrimi pe scriitoarea de la Iași. E și aceasta o mărturie că există iubire, că lumea e bună și frumoasă. (Maria Toacă), foto N. Hauca