07 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

SĂRACA LIMBĂ BOGATĂ…

15 martie 2013 р. | Categorie: Limba noastră cea română

Totul mergea ca pe roate la actuala ediţie a limbii române. Cine s-a grăbit să ajungă la Palatul Academic al Universităţii Bucovinene de Medicină măcar cu vreo 10-15 minute mai devreme de ora anunţată şi-a găsit uşor un loc liber în primele rânduri, liderii care, de obicei, tăiau în carne vie, abordând problemele acute, parcă luaseră apă în gură… Artiştii, unul mai talentat decât altul, erau aplaudaţi fierbinte de spectatori, în mare parte adunaţi pentru delectarea sufletească. De fapt, sala îi aplauda la fel de generos şi pe oratori, indiferent de ce spuneau aceştia de la tribună. Numai un bărbat din rândul din faţă, care în alţi ani era printre cuvântători, de data aceasta nu s-a cerut la cuvânt, dar nici nu făcea bătături în palmă. Se întorcea spre mine, când nedumerit de ce-i aud urechile, când cu o expresie a feţei plină de subînţelesuri. N-am avut chip să intru în discuţie şi să-i amintesc că mesajele şi luările de poziţie de la această sărbătoare le cântă în strună celor de la putere, pe care chiar el i-a susţinut cu trup şi suflet la alegerile parlamentare precedente.

Nu sunt o clarvăzătoare, dar presimţeam că, în pofida numeroaselor probleme, vom avea o Zi a Limbii Române mai domoală şi mai blândă decât în alţi ani, marcată doar de nostalgiile şi bucuria revederii cu oaspeţii din Ţară. Aşa şi avea să fie până la finalul programat, dacă nu intervenea o schimbare bruscă, neaşteptată de organizatori, care le-a dat peste cap tot scenariul conformat cerinţelor actuale ale conjuncturii politice. Redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei şi preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, Nicolae Toma, primind într-un târziu permisiunea la microfon, a abordat problema care, de la bun început, ar fi trebuit să fie luată ca generic al manifestării. E drept, că şi până la intervenţia lui Nicolae Toma s-a făcut referiri la Legea limbilor, adoptată de parlamentul ucrainean, însă doar în sensul că aceasta ne favorizează şi ameliorează condiţia limbii române în teritoriile populate de români. Nimeni din cei care au vorbit până la el n-a făcut măcar aluzii la situaţia reală şi n-a înaintat propuneri concrete pentru ca şi naţiunea noastră să beneficieze de drepturile oferite de respectiva lege. Accentuând că doleanţele noastre nu afectează limba ucraineană, respectată şi recunoscută de români ca limbă de stat, Nicolae Toma a propus ca, în numele participanţilor la Sărbătoarea Limbii Române, să se înainteze către Consiliul Regional un demers cu cerinţa ca deputaţii să voteze statutul limbii române, adică să pună în aplicare litera legii pe teritoriul regiunii. Şi pentru a-i da acestei decizii votate de participanţii din sală o confirmare oficială, i-a chemat pe liderii societăţilor româneşti să vină a doua zi la redacţia „Zorilor Bucovinei” şi să semneze scrisoarea către Consiliul Regional.

Pentru câteva minute sala s-a agitat, cei prezenţi transformându-se din spectatori în participanţi la decizii hotărâtoare pentru limba căreia i s-au făcut atâtea declaraţii de dragoste în acea zi. Momentan a prins gustul oratoric, susţinând cu ardoare propunerile antevorbitorului, Arcadie Opaiţ, preşedintele Ligii drepturilor omului din Ucraina, care până la acel moment se părea că a spus totul prin binecunoscuta şi îndrăgita-i frază: „Permiteţi-vă să vă iubesc!”. A fost, desigur, o coincidenţă, însă şi numerele artistice care au urmat după răsturnarea de atmosferă de către redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei”, în special evoluarea „Izvoraşului” Victoriei Costinean din Ropcea, s-au derulat ca o continuare a sensibilizării neprevăzute în programul actualei ediţii.

Pot fi aduse numeroase dovezi că am lăsat ca limba noastră frumoasă şi bogată să ajungă la sapă de lemn, dar cea mai elocventă ne-a venit chiar în duminica când o sărbătoream cu mare drag de la şeful Catedrei de Filologie Română şi Clasică a Universităţii Cernăuţene. Domnul dr. doc. Gheorghe Jernovei a expus ca factor îmbucurător situaţia că la catedra condusă de dumnealui anul acesta numărul studenţilor s-a mărit până la 17 persoane, printre care se află şi câţiva ucraineni. Nu e vorba de ucraineni autohtoni din ţinutul nostru, care cunosc din familie sau din şcoală româna, ci de oameni care au venit la facultate să înveţe a vorbi româneşte. Poate n-am dreptate, poate ar trebui să mă lumineze cineva ca să împărtăşesc şi eu bucuria profesorilor de la catedră, însă mi se pare că e ceva putred de tot în Danemarca noastră. Lăudabil faptul că ucrainenii vor să cunoască limba română, dar nu-mi imaginez cum pot face faţă ei cerinţelor programei de studiu alături de studenţi care au zece ani de şcoală românească. Doar facultatea nu e la nivelul unor cursuri de câteva săptămâni ori câteva luni, unde se însuşeşte elementar o limbă străină. La drept vorbind, puţin îmi pasă de soarta acestor studenţi, dar la mijloc sunt probleme mult mai serioase. Admiterea la secţia de limba şi literatura română doar în baza testării de stat la disciplinele „Istoria Ucrainei” şi „Limba şi literatura ucraineană” poate avea consecinţe catastrofale pentru tinerii români. Ne putem pomeni că la Catedra de Filologie Română şi Clasică vor susţine concursul doar ucraineni, care vor acumula mai multe puncte la evaluarea externă de stat. Nimănui nici prin cap nu-i trece să-şi înainteze documentele la facultatea de limbi străine fără a fi studiat serios în şcoală şi suplimentar cu meditatori engleza, franceza, germana etc. Dar la română se poate, pentru că tinerii români nu fac concurs la această specialitate. Nu ne rămâne decât să aşteptăm ca studenţii ucraineni, admişi anul acesta la secţia de limba şi literatura română, să ajungă buni profesori în şcolile noastre şi să le altoiască copiilor noştri dragostea de limba română.

Maria TOACĂ