La unitate, ceea ce ne lipsește, chema academicianul Vasile Tărâțeanu, care a făcut parte din Familia mare a ”Zorilor Bucovinei”. Pe frontispiciul Liceului din Sinăuții de Jos a fost dezvelită o placa comemorativă în memoria a 3 fii ai satului, 3 boieri ai culturii române

La unitate, ceea ce ne lipsește, chema academicianul Vasile Tărâțeanu, care a făcut parte din Familia mare a ”Zorilor Bucovinei”. Pe frontispiciul Liceului din Sinăuții de Jos a fost dezvelită o placa comemorativă în memoria a 3 fii ai satului, 3 boieri ai culturii române

La Sinăuții de Jos, din inițiativa Societății Scriitorilor Români din Cernăuți (președinte Nicolae Șapcă), Societății pentru cultura și literatura română ”Mihai Eminescu” (președinte Vasile Bâcu),  pe frontispiciul Liceului din Sinăuții de Jos a fost dezvelită o placa comemorativă în memoria a trei fii, trei personalități de marcă a satului – academicianul Vasile Tărâțeanu, istoricul Ilie Luceac și poetul Ilie T. Zegrea.

Inima Patriei noastre istorice -România- a bătut în unison cu doleanțele membrilor comunității  românești prezenți la eveniment prin piosul mesaj al dnei Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți.

Deși jurnaliștii de la ”Zorile Bucovinei” n-au fost invitați de organizatorii evenimentului, care au făcut o lucrare nobilă prin instalarea acestei plăci comemorative, eternizând astfel numele acestor fii destoinici ai satului, care au luptat cu cuvântul pentru dăinuirea limbii române, a românismului în această parte înstrăinată de Țară, nu puteam să fim indiferenți față de acest important eveniment, fiindcă academicianul, poetul Vasile Tărâțeanu a făcut parte din Familia mare a ziarului ”Zorile Bucovinei”. Am activat împreună cu scriitorii Vasile Tărâțeanu și Ilie Luceac la Radio Ucraina-Internațional.

Mai aproape însă ne-a fost academicianul Vasile Tărâțeanu, care cea mai mare parte din viață și-a dedicat-o activității la ”Zorile Bucovinei”. Mic de statură, dar mare la suflet, a fost nu doar prietenul nostru, ci prietenul tuturor. Deși a plecat de la ”Zorile Bucovinei”, a fost mereu alături de noi la manifestările organizate de redacție în Casa Mare a Limbii Române împreună cu regretații scriitori Mircea Lutic, Ilie T. Zegrea, Ilie Luceac, academicienii Grigore Bostan și Alexandrina Cernov, etc, mari activiști, boieri ai scrisului din generația de aur a culturii române.

Vasile Tărâțeanu a fost acela care ne unea, nu dezbina, ceea ce ne lipsește mult în prezent. Ne aduna grămăjoară la diverse manifestări culturale, la serile de creație a unor interpreți, oameni de cultură.. .

Memorabile pentru noi au rămas și zilele de naștere ale academicianului Vasile Tărâțeanu. La 60 de ani ne-a adunat la spectacolul aniversar în sala arhiplină a Palatului Universității de Medicină, apoi a invitat toată lumea la Restaurantul ”Kiev”, unde a urmat veselia și voia bună – cu trei mese lungi și încărcate de bucate. Istoricul Ilie Luceac, un foarte bun muzician, cânta la acordeon, iar noi dansam ”Alunelul”, ”Băsmăluța”. A fost frumoasă tinerețea noastră, ne-au fost dragi și aproape de suflet colegii, prietenii, păcat că atât de fulgerător s-au dus. Am rămas fără prietenii dragi, căci Vasilică, așa-i ziceam cu toții, era prietenul tuturor. Era vesel, bun la suflet, deschis, întotdeauna  gata să-ți vină în ajutor.

Pentru mine a fost mai mult decât un coleg de serviciu – s-a înrudit cu familia noastră și prin căsătoria fratelui său, Visarion, cu verișoara mea, Maria. El a fost acela care mi-a îndrumat pașii și m-a susținut să-mi continui studiile la Universitatea din Cernăuți, fapt pentru care i-am rămas recunoscătoare.

Astăzi constatăm cu regret că ne lipsesc acești boieri ai culturii române și ne vor lipsi.

Felicia Nichita-Toma