Ne-a învățat cum să ne iubim Patria – de 20 de ani „pe un colţ de cer păstorul Mioriţei îşi paşte-n tihnă turma”. Scriitorul, Academicianul Grigore BOSTAN, şeful Catedrei de Filologie Română şi Clasică din Cernăuți, de 20 de ani a rămas „pe-acest hotar”, în crângul spiritualităţii româneşti - „un ram înmugurit”

  Ne-a învățat cum să ne iubim Patria – de 20 de ani „pe un colţ de cer păstorul Mioriţei îşi paşte-n tihnă turma”.

Scriitorul, Academicianul Grigore BOSTAN,  şeful Catedrei de Filologie Română şi Clasică din Cernăuți, de 20 de ani a rămas „pe-acest hotar”, în crângul spiritualităţii româneşti  - „un ram înmugurit”

Poetul şi savantul Grigore Bostan, titularul Catedrei de Filologie Română şi Clasică a Universităţii din Cernăuţi, a înveşnicit cu „lacrima-i ascunsă în cetina unei gene” acest crez  al său în inima românismului pentru ca neamul lui de „pe acest picior de plai”  să nu uite de rădăcini, că „vârsta lui cu doina se măsoară, cu cerul umed în cununi de brazi aproape de tulpină şi de vatră...”.

Omul, Savantul şi Patriotul,  cu sufletul  cuprins „în legănări materne”  a dragostei fierbinţi faţă de neam şi grai, a cultivat cele mai febrile sentimente naţionale, a luptat pentru  adevărul ştiinţific privind limba, istoria şi tradiţiile străbune şi prin prinosul adus neamului său a stăruit la consolidarea identităţii noastre spirituale,  prin activitatea sa vastă şi poziţia fermă s-a impus drept simbol al verticalităţii şi perpetuării valorilor naţional-culturale în acest spaţiu mioritic,  a contribuit nemijlocit  ca denumirea Catedrei de Filologie Moldovenească  să revină la veşmântul ei firesc– Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii Naţionale „Iu. Fedkovyci”.

Scriitorul, Academicianul, Pedagogul şi Savantul Grigore Bostan nu rămâne „cu paşii uitaţi între zile”, acoperit de  norii cenuşii ai uitării

Deşi timpul acoperă urmele omului pe pământ, dar nu poate acoperi raza de lumină lăsată în sufletul şi conştiinţa celor pentru care a rămas „o pulbere de dor”. Or, cel plecat în veşnicie şi-a lăsat lumina pe pământ prin faptele şi cuvântul ziditor, iar sufletul îi e nemuritor. Purtând „cununa tainelor cereşti”, „Păstorul Mioriţei” - Scriitorul, Profesorul, Savantul şi Academicianul Grigore BOSTAN,  şeful Catedrei de Filologie Română şi Clasică, Omul, Marele Patriot român, fidel luptător pentru cauza naţională, care a stăruit ca limba română să capete statut ştiinţific corespunzător în acest spaţiu istoric, cel mai învăţat bărbat al neamului, care,  „plecat spre văi, la rădăcine”, a rămas „pe-acest hotar”, de unde n-a „plecat cu totul niciodată”, în crângul spiritualităţii româneşti  - „un ram înmugurit”, şi de acolo, de sus, din Eterna,  “continuă să verse-n glie lumină”.

Grigore Bostan a ţinut la neamul românesc, l-a protejat prin ceea ce a făcut şi a creat, ne-a învăţat că patriotismul nu poate fi o marfă, pe care o vinzi la stânga şi la dreapta, cum, de altfel, se întâmplă şi în prezent. Grigore Bostan a avut demnitate, verticalitate, a scris în opera sa adevărul şi a luptat pentru el. Graţie Domniei Sale s-a revenit la grafia latină.

Membru de Onoare al Academiei Române, scriitorul Grigore BOSTAN,  titularul Catedrei de Filologie Română şi Clasică, membru a trei uniuni de creaţie –  din Ucraina, România şi Republica Moldova,  a rămas în cohorta personalităţilor marcante ale neamului, în literatura din Bucovina,  o figură emblematică, multiculturală proeminentă, care a ştiut să îmbine armonios imaginea profesorului, cu cea a poetului, a cărturarului, cu cea a virtuosului umorist, cu imperativele mesianice ale luptătorului, impunând o voce lirică  viguroasă cu inflexiuni expresioniste, ceea ce a încurajat avatarul tranziţiei de la versul tradiționalist la cel modern şi postmodern, după cum scria fostul său student, poetul Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica  Moldova, în spaţiul acestei poezii alternând viziunile zborurilor cosmice, suferinţa decantată a neamului său  de la poale de Carpaţi.

Preşedinte fondator al Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”, Grigore Bostan s-a străduit să sădească în sufletele conaţionalilor bobul dragostei şi unirii, se întrista mult când îi vedea pe lideri dezbinaţi, s-ar fi bucurat nespus să-i ştie  pe lideri uniţi. 

Promotor de valori şi modelator de conştiinţe, „cărturar cu prestanţă  universitar-academică”,autor al unor lucrări din domeniul istoriei folcloristice şi etnografiei româneşti  din Bucovina, Grigore Bostan a fost mai presus de toate acel Domn pacificator, care unea sufletele, semăna în inimile conaţionalilor bunătate şi pace, patriot care a contribuit la renaşterea conştiinţei naţionale, care şi-a asumat menținerea spiritualităţii în această oază a românismului înstrăinată de Ţară. 

Grigore Bostan şi-a pus sufletul în păstrarea Catedrei de Română, în susţinerea şi îndrumarea tinerei generaţii, A fost scut de apărare pentru studenţi. Ca exponent al culturii române, al societăţii româneşti, mai presus de orice  punea interesele naţionale, ale Catedrei . A ştiut să depăşească momente dificile pentru a păstra Catedra. Cercetător şi specialist inegalabil în domeniu, fidel luptător pentru cauza naţională, a stăruit ca limba română să capete statut ştiinţific corespunzător în acest spaţiu istoric.

Tezaurul pe care  ni l-a lăsat Grigore Bostan e menit să cultive spiritul şi sentimentul naţional, în primul rând, pentru tânăra generaţie, iar rădăcina lui e în opera academicianului, pe care trebuie s-o studieze tinerii. Osârduind  împreună cu erudita sa soţie Lora, Grigore Bostan, ne-a lăsat monumentala lucrare despre scriitorii din Bucovina, volumul „Pagini de literatură română”.

Grigore Bostan a  rămas în amintirea noastră un Profesor sever, de o impecabilă erudiţie, un Om de o mare omenie şi modestie. Pentru noi, studenţii de la Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii Naţionale din Cernăuţi, Grigore Bostan a fost un pedagog autoritar, dar, totodată, onest şi corect, iubit. Ne-a învăţat să muncim, să ne iubim graiul şi neamul, să fim adevăraţi români, ne-a inspirat încredere în propriile forţe. Or, dascălul şi profesorul care s-a străduit să altoiască studenţilor dragostea de vestigiile sfinte ale poporului român, continue să vegheze şi să reverse lumină „din inimă către inimi”. Îl iubim şi îi preţuim meritele, îi  păstrăm vie amintirea în timp ce „pe un colţ de cer păstorul Mioriţei îşi paşte-n tihnă turma”, răspândind lumină şi căldură. Constatăm cu regret că astăzi  ne lipseşte mult.

Scriitorul, Academicianul, Pedagogul şi Savantul Grigore Bostan nu rămâne „cu paşii uitaţi între zile”, acoperit de  norii cenuşii ai uitării.. În tot ce a făcut şi a realizat, cum a trăit, Grigore Bostan a fost Român. „Grigore Bostan a fost un patriot sincer, care nu şi-a construit cariera, nu şi-a zidit viaţa pe ideile patriotice. A fost patriot prin însăşi esenţa sa…”(M.Lutic). Mai bine zis, nu putem vorbi la timpul trecut despre Grigore Bostan. El  nu a fost, el este și va fi cu amintirea-i luminoasă, cu bunătatea-i sufletească, cu inima-i cât o țară de mare.

Felicia NICHITA-TOMA, „Zorile Bucovinei” , Cernăuţi