14 august 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

DE PAŞTI – CERUL SE DESCHIDE ÎN SUFLETELE NOASTRE

19 aprilie 2014 р. | Categorie: Noutăţi

În datina românilor bucovineni, sărbătoarea Paştelui îşi are locul ei sacru în salba tradiţiei, graţie manifestării deosebite a divinului credinţei străbune. În Sfânta zi a Învierii cerul se deschide în sufletele noastre pentru a emana binecuvântarea, lumina, căldura şi bunătatea.

Bucovinenii păstrează şi rememorează amintirea patimilor şi a Învierii lui Iisus într-un ciclu de 100 de zile, perioadă cunoscută sub denumirea de Ciclul Pascal, cuprins între Moşii de iarnă şi Duminica Rusaliilor. Vă amintim că în societatea tradiţională Paştele reprezintă şi un ritual de reînnoire simbolică a timpului în prag de primăvară, care se deschide cu Duminica Floriilor şi se încheie cu Duminica Tomii, aspectul având o sorginte precreştină, dar reînviat şi prin noua religie creştină.

După Postul Mare şi îndeplinirea unor practici ritualice din timpul zilelor de sărbătorire a Sfinţilor Mucenici, Blagoveşteniei,  de la Florii, începe pregătirea prăznuirii Învierii lui Iisus. În Săptămâna Patimilor oamenii trăiesc într-o simţire şi o smerenie aparte. Iar în Joia Mare sunt omagiaţi cei dispăruţi din viaţa pământeană, adică moşii şi strămoşii. Se face curăţenie şi mari pomeniri, denumite Moşii din Joia Mare.

Ca sărbătoare creştină ce are la origini un pronunţat caracter popular, Paştele e înfrumuseţat cu o mulţime de datini, obiceiuri şi simboluri sacre – pasca, ouăle roşii, încondeiate, sunt sacrificarea  mieilor (simbolul lui Iisus). După slujba de înviere, unii bucovineni mai păstrează vechea tradiţie şi pornesc spre casă cu lumânările aprinse în mâini. După câteva ore de odihnă, întreaga familie se spală pe faţă cu apă, unde a fost pus un ou roşu şi o monedă (înainte vreme ea era de argint). Ritualul are semnificaţia ca omul să fie sănătos, curat la suflet ca argintul  şi să aibă bani tot anul

S-au păstrat multe obiceiuri ce ţin de Paşti, marea lor majoritate fiind de sorginte precreştină ce, împreună cu datinile creştine, înnobilau atmosfera pascală. Astfel, conform unei străvechi tradiţii, cu rădăcini medievale, se mergea la toaca satului, ritual ce astăzi s-a transformat în ciocnirea ouălor în curtea bisericii, care, în realitate, e un joc plin de isteţime pentru a câştiga cât mai multe ouă încondeiate.

Amintind de sacrificiile violente, la masa festivă de Paşti ouăle se ciocneau cu putere. Obiceiul ciocnirii ouălor roşii s-a mai păstrat în unele sate bucovinene. În această zi sfântă nu se fac vizite reciproce, sărbătoarea fiind una familială.

Un popular şi multaşteptat obicei de Paşti era cel al scrânciobului. Această instalaţie cu scăunel, pe care se aşezau tinerii, era plasată în centrul localităţii, unde avea loc şi hora, tinerii învârtindu-se în ritmul muzicii. În satul meu de baştină din raionul Hliboca (Adâncata), Voloca pe Derelui, scrânciobul se afla în toloaca de lângă biserică, unde se jucau şi horele.

O altă frumoasă datină era ce a udatului de Paşti. A doua zi, în lunea Paştelui, băieţii duceau vase pline cu apă la casele unde erau fete de măritat, ca să le ude. Acest vechi ritual îşi are obârşia într-o veche poveste, conform căreia fata de păgân leşină la auzul Învierii lui Iisus, iar câţiva tinere o „trezesc”, stropind-o cu apă. Frumosul obicei s-a păstrat în nordul Bucovinei şi în zilele noastre. Tinerii umblă la Hruşăuţi şi Voloca cu udatul, numai nu cu apă, ci cu parfum. Băieţii udă fetele în lunea Paştelui, iar fetele – în marţea Sărbătorii Învierii.

Felicia NICHITA-TOMA