„Ziua Bucovinei”- 106 ani de la istorica zi de 28 noiembrie 1918 – ”Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”.
27 noiembrie 2024 р. | Categorie: Noutăţi„Ziua Bucovinei”- 106 ani de la istorica zi de 28 noiembrie 1918 – ”Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”.
Ziua de 28 noiembrie este declarată, oficial, „Ziua Bucovinei”, hotărâre adoptată de preşedintele României Klaus Iohannis în 2015.
La 28 Noiembrie 1918 a avut loc proclamarea unirii Bucovinei cu România, moment istoric important în făurirea statului naţional unitar român. Bucovina a fost a doua provincie care s-a unit cu patria-mamă acum 106 de ani, alături de unirea anterioară a Basarabiei - la 27 Martie - şi de unirea ulterioară a Transilvaniei, la 1 Decembrie 1918.
De-a lungul istoriei noastre zbuciumate românii au avut de suportat multe cârmuiri străine, li s-au făcut multe nedreptăţi. În 1774, prin vicleşug, Ţara de Sus a Moldovei lui Ștefan cel Mare (denumită apoi Bucovina) a fost smulsă din trupul Moldovei lui Ştefan cel Mare şi alipită coroanei habsburgilor. 144 de ani românii au îndurat suferinţele unei stăpâniri străine, luptând ca nişte mucenici pe toate câmpurile de bătălii din Europa sub steag străin pentru menţinerea, slava şi mărirea asupritorilor lor, li s-au oprimat drepturile, limba română a fost exclusă din viaţa politică, din şcoală şi chiar din biserică. Dar n-au pierdut speranţa că ceasul mântuirii, aşteptat cu atâta dor şi suferinţă, va sosi, şi că moştenirea lor străbună, tăiată prin graniţe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei – Moldova lui Ştefan cel Mare – la Patria-Mamă, că marele vis al neamului se va înfăptui prin unirea tuturor ţărilor române dintre Nistru şi Tisa într-un stat naţional unitar.
În 1918, după destrămarea imperiului habsburgic în Bucovina domnea haosul. Bandele bolșevice întoarse de pe front, terorizau populația. În aceste condiţii, Consiliul Naţional Român în frunte cu boierul de la Storojineţ, marele patriot român Iancu cavaler de Flondor, a decis să ceara intrarea armatei române în Bucovina pentru a restabili ordinea.
Preşedintele Consiliului Naţional Roman, lancu Flondor, justifica astfel solicitarea bucovinenilor: ”E neapărată trebuinţa de a stabili cu forţa armată pacea în ţară. Vă rugăm cu toate insistenţele să ocupaţi fără întârziere toata ţara, în primul rând capitala Cernăuţi, pe drumul cel mai scurt''. La cererea Consiliului National Roman, guvernul de la Iaşi a trimis divizia a 8-a sub comanda generalului Iacob Zadic să restabilească ordinea. Astfel, luni, la 11 noiembrie 1918, la ora 12.00, Armata Română a intrat triumfătoare în Cernăuţi, fiind întâmpinată cu aplauze, flori şi mare bucurie de populaţie. După izgonirea haidamacilor bolşevici ruşi şi ucraineni care terorizau orașul și Bucovina, Armata Română eliberatoare defila pe străzile Cernăuțiului în aclamațiile entuziaste ale populaţiei.
În declaraţia sa adresată trupelor române, Iancu. Flondor accentua: “Am datoria de a binecuvânta falnica oştire română la intrarea ei în capitala Bucovinei... care păstrează la sânul ei sfintele moaşte ale marelui nostru domn Ştefan. Suntem pe cale să reîntregim iarăşi moştenirea lor - România Mare.”.
După ce armata română a luat în stăpânire tot teritoriul Bucovinei, după 24 noiembrie, comandamentul ei a elaborat un plan riguros pentru desăvârşirea ordinii şi normalizarea vieţii publice, care a reglementat în scurt timp ordinea în Bucovina.
''Congresul general al Bucovinei'', format din reprezentanţii aleşi ai românilor şi ai naţionalităţilor din Bucovina, a hotărât, la 28 noiembrie 1918, în unanimitate, ''unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei cu România. Iancu Flondor a prezidat, la 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei, întrunit în Sala Sinodală din Palatul Mitropolitan din Cernăuţi, care a adoptat prin vot moţiunea Unirii Bucovinei cu Regatul României.
Ora mult aşteptată de întreaga suflare românească a sosit. Or, ziua de 28 noiembrie 1918 a rămas în istorie ca cea mai mare sărbătoare a Bucovinei – împlinirea visului de veacuri al românilor - moment astral, când, după o asuprire națională de 144 de ani de stăpânire străină, Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan cernăuţean găzduia Congresul General al Bucovinei, singurul organ suprem învestit cu puteri legislative după dezmembrarea Austriei, format din reprezentanţii aleşi ai românilor şi ai naţionalităţilor din Bucovina - 74 de delegați ai Consiliului Național Român, 13 delegați ai ucrainenilor, 7 ai germanilor, 6 ai polonezilor, care a decis, votând în unanimitate, în numele suveranității naționale : ”Noi, Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a ţării şi fiind învestit singur cu putere legiuitoare, în numele Suveranităţii Naţionale, Hotărâm Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”.
''După o lungă şi dureroasă aşteptare, Bucovina şi-a recăpătat astăzi libertatea. Rupând lanţurile robiei austriece, ea prin votul de astăzi al congresului general s-a realipit la sânul patriei mame de unde fusese ruptă. Visul nostru de aur s-a împlinit. Părinții noștri, care au murit de dorul acestui vis, de azi înainte vor găsi odihna cuvenită în pământul liber și dezrobit'', scria ziarul ''Glasul Bucovinei'', salutând hotărârea de Unire.
Populaţia, românii băştinaşi, au întâmpinat această veste cu lacrimi de fericire. Oraşul era scăldat în flori, peste tot răsuna muzica. De bucurie, oamenii dansau şi cântau pe străzile vechiului burg, încingând Hora Mare în Piaţa Unirii din faţa Palatului Primăriei.
Deși acest vis de veacuri al românilor nu a fost de lungă durată, după cum se menţiona în actul de Unire, votat în unanimitate de români, ucraineni, germani şi polonezi şi semnat la 28 noiembrie 1918 în Sala Sinodală a Reşedinţei Mitropolitane (azi Universitatea de Stat din Cernăuţi) de către Iancu Flondor şi Ion Nistor, a fost, totuşi, împlinirea unui ideal național.
Cu prilejul Zilei Bucovinei, Consiliul Judeţean Suceava le-a conferit, post-mortem, celor doi unionişti, Iancu Flondor şi Ion Nistor. titlurile de cetăţeni de Onoare. La Suceava și Alba Iulia unionistului Iancu Cavaler de Flondor i-au fost înălțate monumente. Doar la Storojineț, unde a locuit și a luptat pentru cauza națională, pentru Unirea Țării, nici până în prezent Cavalerul Unirii, Marele patriot român Iancu Flondor nu are nici măcar un bust. E regretabil că, în anul centenarului de la moartea ilustrului nostru înaintaș, n-am reușit să-i ridicăm un bust, să pavăm și să amenajăm parcul unde cândva s-a aflat conacul familiei Flondor. Desigur, nu e vina noastră, ci a unor oameni de afaceri care au promis și nu și-au ținut cuvântul.
Dar totuși, trăim cu speranța că acest vis al nostru, al românilor înstrăinați, se va realiza. Se vor găsi oameni generoși, cu suflet mare, care îl vor „aduce Acasă”, la Storojineț, pe Cavalerul Unirii.
Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei
