25 august 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

UNDE-I „TOT BINELE” DIN LUME?

27 aprilie 2014 р. | Categorie: Noutăţi

De sărbători obişnuim să adresăm rudelor, prietenilor, cunoscuţilor calde şi sincere felicitări. Oricât de inventivi am fi, ingeniozitatea ni se opreşte la tradiţionalul hotar al urărilor de sănătate, noroc, bucurii, pace şi lumină în suflete, mai pe scurt, la toate ce nu pot fi cumpărate pe bani. Altceva ce are omul mai de preţ de la soartă? Celor mai scumpi şi mai dragi le dorim tot binele din lume. Le spunem prin viu grai aceste cuvinte, sau le transmitem prin mijloacele tehnice moderne de astăzi, nu doar din simplul motiv că aşa e primit şi sună frumos, ci pentru că îi iubim cu adevărat, avem grijă de viitorul lor, vrem să-i ocrotim de toate rele, ne rugăm şi suntem gata să ne sacrificăm pentru fericirea lor.

Din păcate, însă, ne dăm seama că şi această afectuoasă urare începe să fie lipsită de sens. Mai ales în aceste timpuri, când nu ne mai miră nimic dar ni-i teamă de tot ce se întâmplă în jurul nostru, tot mai dureros ne bate gândul că lumea e bântuită de rele… Şi nici nu ştim cât bine ne-a mai rămas şi unde este acel „tot binele de pe pământ”, încotro să pornim în căutarea lui, să luăm măcar o fărâmă pentru a-i ferici pe oamenii dragi. Se spune că de sărbătoarea Sfintelor Paşti oamenii sunt lumină. Dar cu o zi înainte, dar după ce am trecut de bucuria Învierii? Mai credem, trebuie neapărat să credem şi să trăim în credinţa că întunericul nu poate să învingă Lumina, însă în noaptea din duminica Sfintelor Paşti, în estul Ucrainei au murit câţiva oameni, omorâţi de focul de arme, în condiţiile când ţara oficial nu se află în stare de război. Născuţi în aceeaşi lege şi aceeaşi credinţă, oamenii au tras cu armele unii în alţii, în loc să asculte cum bat clopotele, să ia lumină şi să se bucure de Învierea Mântuitorului.

Întrebându-ne unde-i binele de pe pământ, în mod firesc, cu simţul sănătos al umorului, răspundem că-i acolo unde noi nu suntem. Dar, acum avem prilej să spunem şi altfel, că e aici, în casa noastră, când ne regăsim în mijlocul familiei la masă, gustând din coşul pascal, sub melodia triumfătoare a clopotelor sfintelor lăcaşe, iar ecoul armelor e mai departe. Neîndoielnic, bunătăţile pregătite pentru masa de sărbătoare ni se opresc în gât şi nu putem fi pe deplin fericiţi când în ţară oamenii chiar în ziua de Paşti au uitat că „sunt lumină”, încălcând porunca să nu ucizi. Şi, în genere, ne-am dori ca pretutindeni pe pământ să troneze porumbelul păcii.

Însă planeta e prea mare şi prea încărcată de păcate ca s-o putem ocroti, să oprim vărsările de sânge numai cu gândurile şi dorinţele noastre de pace. Autorităţile din Dnepropetrovsk au lansat o soluţie originară de a instaura pacea cel puţin în regiunea lor. Iată acolo e binele de pe pământ, ar putea crede unii cetăţeni conştienţi şi vigilenţi, dar săraci cu duhul şi fără mijloace de existenţă. Guvernatorul Kolomoiski a anunţat onorarii fabuloase pentru „cumpărarea” liniştii în această zonă incendiară. Recompensa pentru fiecare diversionist predat autorităţilor de ordine este de 10 mii de dolari, iar eliberarea unei clădiri administrative acaparate de separatiştii proruşi echivalează cu 200 mii în valută americană. Predarea armamentului, de asemenea, a fost taxată la cote înalte: un automat – 1000$, o mitralieră - 1500$, un lansator de grenade - 2000$. Nu e mic câştigul pentru oamenii cu baftă la vânătoarea de spioni. În vinerea mare a Paştelui, guvernatorul Kolomoiski a răsplătit prima persoană care a predat un diversionist. Drept că onorariu de 10 mii de dolari a fost plătit în valută naţională (la cursul existent în acea zi). Despre acest fapt a anunţat Dmytro Tymciuk, coordonatorul grupului „Rezistenţa informativă”, apreciindu-l ca „o lovitură de graţie contra extremiştilor”. Într-adevăr, stimulentul material s-a dovedit mai eficient decât conştiinţa cetăţenească a oamenilor simpli şi activitatea organelor de ordine, în doar câteva zile suma recompenselor primită pentru predarea spionilor ajungând la 80 mii de dolari.

Suntem dornici de noutăţi bune, şi din categoria acestora în săptămâna Paştelui am decupat una ce prezintă interes pentru concetăţenii care se pregătesc să-şi petreacă vacanţa pe ţărmuri mai însorite decât ale ţării natale. În Turcia, patronii de hoteluri îi favorizează pe ucraineni, propunându-le cazare la preţuri mai reduse decât ruşilor sau rusofonilor. Bunăoară, turiştii ucraineni vor beneficia de reduceri cu 10-20 la sută.

În încheiere, aş dori să le ofer cititorilor câteva noutăţi locale, ce ne inspiră încrederea că binele e acolo unde suntem noi. Înainte de Paşti, un bărbat din Mamaivţi, puţin aghesmuit, s-a certat cu soţia şi, de scârbă, s-a dus direct la calea ferată, culcându-se pe şine în aşteptarea trenului şi a morţii. Miliţianul de sector a sosit la timp, după o emoţionantă „predică”, convingându-l pe sinucigaş că viaţa e mai frumoasă decât moartea. Bărbatul a renunţat până la urmă la gândurile negre. Şi ca un semn că a făcut o alegere bună, a auzit cântatul cucului pe aproape. Odată cu încălzirea timpului, încă de la Buna Vestire, în Bucovina noastră au sosit şi rândunelele, de la care avem ce învăţa, mai ales în privinţa hărniciei şi grijii faţă de urmaşi. Aceste păsărele le aduc puilor, ce întruna stau cu gurile căscate în aşteptarea hranei, mâncare de circa 300-600 de ori pe zi! Într-un sezon de vară, ele nimicesc până la un milion de ţânţari. Banale lucruri, vor zice unii ahtiaţi de reforme politice şi obsedaţi de pasiuni electorale. Dar tot e mai bine să auzim cântările cucului, decât bubuituri de arme.

Maria TOACĂ